9 CASES AGAINST ITALY (SEE APPENDIX) RELATING TO THE FAILURE TO ENFORCE JUDICIAL EVICTION ORDERS AGAINST TENANTS

Rezoluția ResDH(2003)35 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului (Rezoluții franceze) din 21 februarie 2002 în 9 cazuri împotriva Italiei (a se vedea apendicele) referitoare la neexecutarea ordonanțelor de evacuare judiciară împotriva chiriașilor (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003 la cea de-a 827-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârile finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului în cele 9 cazuri enumerate în apendicele prezentei rezoluții, care au fost pronunțate la 21 februarie 2002 și transmise în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că aceste cazuri au apărut în cererile (a se vedea apendicele) împotriva Italiei, depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului între 9 noiembrie 1995 și 3 octombrie 1997 în temeiul articolului 25 anterior din convenție de 11 resortisanți italieni, și că Curtea, a sesizat cazurile în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibile plângeri ale reclamanților în ceea ce privește incapacitatea prelungită de a recupera posesia apartamentelor lor,

prin lipsa de asistență de poliție în aplicarea de ordine de expulzare judiciară împotriva chiriașilor; întrucât, în hotărârile privind aceste cazuri, Curtea, după ce a luat notă oficială de soluții prietenoase atinse de Guvernul Statului pârât și de reclamanții, și după ce s-a constatat că soluțiile s-au bazat pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată aceste cazuri din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o nouă ședință a cazurilor de la Marea Camera; întrucât, în cadrul aranjamentelor prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul italian va plăti reclamanților anumite sume (a se vedea apendicele), în termen de trei luni de la notificarea hotărârilor; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că,

în termenul convenit în temeiul soluției prietenoase, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute și că în prezent nu este necesară nicio altă măsură pentru a se conforma hotărârii Curții; Amintind că, în ceea ce privește reclamațiile reclamanților declarate admisibile în aceste cazuri, Comitetul miniștrilor supraveghează în prezent executarea hotărârilor Curții (în special hotărârea Immobiliare Saffi din 28 iulie 1999) și deciziile Comitetului miniștrilor, în temeiul articolului 32 din convenție, constatând în special o încălcare a articolului 1, Protocolul nr. 1 din Convenție, având în vedere lipsa prelungită a aplicării ordonanțelor judiciare de expulzare a chiriașilor; întrucât, în acest sens, autoritățile italiene au informat Comitetul de Miniștri că invidiază noi măsuri generale (în plus față de adoptarea, în decembrie 1998, a legii nr. 431/98 „Regulamentul privind închirierea și repoziția locuințelor”, care stabilește, printre altele, condițiile, modalitățile și termenele pentru punerea în aplicare a procedurii de expulsie) pentru a pune capăt problemei grave de neexecuție a ordonanțelor de expulzare judiciară, astfel încât să evite noi încălcări similare, Declară, pe baza informațiilor furnizate de Guvernul Italiei,

că Comitetul de Miniștri și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în ceea ce privește angajamentele susținute în cadrul aranjamentelor prietenoase achiziționate în aceste cazuri. Apendicele la Rezoluție ResDH(2003)35 Detalii privind sumele convenite în cazul de soluții prietenoase Suma totală Plata la F.B. 32671/96 12 500 000 lire italiene 08/05/2002 G.F.

32671/96 12 500 000 lire italiene 08/05/2002 CELONA Pietro 32541/96 45 000 000 lire italiene 07/05/2002 COLUCCI Angela 31605/96 20 000 000 lire italiene 07/05/2002 DE FILIPPIS Rosaria 33967/96 7 000 000 lire italiene 07/05/2002 GUGLIELMI Annalisa 31480/96 40 000 000 lire italiene 07/05/2002 PANE Antonino 37509/97 4 500 000 lire italiene 08/05/2002 PANE Petronilla 37509/97 4 500 000 lire italiene 08/05/2002 PEZZA Luigi 31525/96 35 000 000 lire italiene 08/05/2002 STOPPINI Luciana 39716/98 38 000 000 lire italiene 07/05/2000 TIBERIO Fiorella 38656/97 20 000 000 lire italiene 07/05/2002 Notă 1 B și F. caz

Resolution ResDH(2003)35 concerning the judgments of the European Court of Human Rights (Friendly settlements) of 21 February 2002 in 9 cases against Italy (see Appendix) relating to the failure to enforce judicial eviction orders against tenants (Adopted by the Committee of Ministers on 24 February 2003 at the 827th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgments of the European Court of Human Rights in the 9 cases listed in the Appendix to this Resolution, which were delivered on 21 February 2002 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that these cases originated in applications (see Appendix) against Italy, lodged with the European Commission of Human Rights between 9 November 1995 and 3 October 1997 under former Article 25 of the Convention by 11 Italian nationals, and that the Court, seised of the cases under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the applicants’ complaints concerning their prolonged inability to recover possession of their apartments,

through lack of police assistance in enforcing judicial eviction orders against the tenants; Whereas in the judgments concerning these cases the Court, after having taken formal note of friendly settlements reached by the government of the respondent state and the applicants, and having been satisfied that the settlements were based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols, decided unanimously to strike these cases out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the cases before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlements it was agreed that the Italian government would pay the applicants certain sums (see Appendix), within three months as from the notification of the judgments; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit agreed to under the friendly settlement, the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for and that no other measure was required in the present cases to conform to the Court’s judgment; Recalling that, as regards the applicants’ complaints declared admissible in these cases, the Committee of Ministers is at present supervising the execution of judgments of the Court (notably the judgment Immobiliare Saffi of 28 July 1999) and decisions of Committee of Ministers, under former Article 32 of the Convention, finding in particular a violation of Article 1, Protocol No. 1 to the Convention on account of the prolonged lack of enforcement of judicial orders for eviction of tenants; Whereas, in this connection, the Italian authorities informed the Committee of Ministers that they were envisaging new general measures (in addition to the adoption, in December 1998, of the law No. 431/98 “Regulations concerning the renting and the repossession of housing”, which sets – inter alia – the conditions, modalities and deadlines for the implementation of eviction proceedings) in order to put to an end the serious problem of non-enforcement of judicial eviction orders, so as to prevent new similar violations, Declares, on the basis of the information supplied by the Government of Italy,

that the Committee of Ministers has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention with respect to the commitments subscribed to in the friendly settlements reached in these cases. Appendix to Resolution ResDH(2003)35 Details of the sums agreed to in the friendly settlements Case Total sum Payment on F.B. 1 32671/96 12 500 000 Italian lire 08/05/2002 G.F.

1 32671/96 12 500 000 Italian lire 08/05/2002 CELONA Pietro 32541/96 45 000 000 Italian lire 07/05/2002 COLUCCI Angela 31605/96 20 000 000 Italian lire 07/05/2002 DE FILIPPIS Rosaria 33967/96 7 000 000 Italian lire 07/05/2002 GUGLIELMI Annalisa 31480/96 40 000 000 Italian lire 07/05/2002 PANE Antonino 37509/97 4 500 000 Italian lire 08/05/2002 PANE Petronilla 37509/97 4 500 000 Italian lire 08/05/2002 PEZZA Luigi 31525/96 35 000 000 Italian lire 08/05/2002 STOPPINI Luciana 39716/98 38 000 000 Italian lire 07/05/2000 TIBERIO Fiorella 38656/97 20 000 000 Italian lire 07/05/2002 Note 1 B. and F. case