THREE CASES AGAINST ITALY (SEE APPENDIX) RELATING TO THE FAILURE TO ENFORCE JUDICIAL EVICTION ORDERS AGAINST TENANTS

Rezoluția ResDH(2003)113 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 noiembrie 2002 (Resoluții cuprinzătoare) în trei cazuri împotriva Italiei (a se vedea apendicele) referitoare la neexecuția ordinilor de expulzie judiciară împotriva chiriașilor (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 17 iunie 2003 la cea de-a 841-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârile finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului în cele trei cazuri enumerate în apendicele prezentei Rezoluții, care au fost pronunțate la 7 noiembrie 2002 și transmise în aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că aceste cazuri au apărut în cererile (a se vedea apendicele) împotriva Italiei, depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului între 22 noiembrie 1995 și 30 mai 1997 în temeiul articolului 25 anterior din convenție de doi resortisanți italiani și de o societate italiană de răspundere limitată, și că Curtea a sesizat cazurile în temeiul articolului 5 alineatul (1) 2 din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerile reclamanților cu privire la incapacitatea prelungită de a recupera posesia apartamentelor lor, prin lipsa de asistență de poliție în aplicarea de ordine de expulzare judiciară împotriva chiriașilor, precum și lungimea excesivă a procedurii de expulzare; întrucât, în hotărârile privind aceste cazuri, Curtea, după ce a luat notă oficială de soluții prietenoase atinse de Guvernul Statului pârât și de reclamanții, și după ce s-a constatat că soluțiile s-au bazat pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată aceste cazuri din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o nouă ședință a cazurilor de la Marea Camera; întrucât, în cadrul aranjamentelor prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul italian va plăti reclamanților anumite sume (a se vedea apendicele), în termen de trei luni de la notificarea hotărârilor; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că la 10 februarie 2003, la trei zile de la expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă și a luat act de faptul că, având în vedere suma minimă implicată, reclamanții au renunțat la dreptul la dobânda nejustificată și că nu este necesară nicio altă măsură în prezent pentru a se conforma hotărârii Curții; Amintind că, în ceea ce privește plângerile reclamanților declarate admisibile în aceste cazuri, Comitetul de miniștri supraveghează în prezent executarea mai multor hotărâri ale Curții (în special hotărârea Immobiliare Saffi din 28 iulie 1999) și deciziile Comitetului de Miniștri, în temeiul articolului 32 din Convenție, constatând în special o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, având în vedere neexecuția prelungită a ordonanțelor judiciare de expulzare a chiriașilor; întrucât, în acest sens, autoritățile italiene au informat Comitetul de Miniștri că învegheau noi măsuri generale (în plus față de adoptarea, în decembrie 1998, a legii nr. 431/98 „Reguli privind închirierea și reședința locuințelor”, care stabilește printre altele, condițiile, modalitățile și termenele pentru punerea în aplicare a procedurii de evacuare) pentru a pune capăt problemei grave de neexecuție a ordonanțelor de evacuare judiciară, astfel încât să se prevenească noi încălcări similare celor deja constatate în cazurile menționate mai sus, Declară, pe baza informațiilor furnizate de Guvernul Italiei, că Comitetul de Miniștri și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în ceea ce privește angajamentele susținute în cadrul aranjamentelor prietenoase achiziționate în aceste cazuri. Apendicele la Rezoluția ResDH(2003)113 Detalii privind doar satisfacția acordată reclamanților Cazul Total sum C. SRL 36112/97 11 000 euro CICCONE Stefania 38043/97 7 000 euro FRANCESCHETTI Ilaria 35001/97 9 000 euro

Resolution ResDH(2003)113

concerning the judgments of the European Court of Human Rights

of 7 November 2002 (Friendly settlements)

in three cases against Italy (see Appendix) relating to the failure to enforce judicial eviction orders against tenants

(Adopted by the Committee of Ministers on 17 June 2003

at the 841st meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgments of the European Court of Human Rights in the three cases listed in the Appendix to this Resolution, which were delivered on 7 November 2002 and transmitted at the same date to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that these cases originated in applications (see Appendix) against Italy, lodged with the European Commission of Human Rights between 22 November 1995 and 30 May 1997 under former Article 25 of the Convention

by two Italian nationals and an Italian limited liability company, and that the Court, seised of the cases under Article 5, paragraph

2, of Protocol No. 11, declared admissible the applicants’ complaints concerning their prolonged inability to recover possession of their apartments, through lack of police assistance in enforcing judicial eviction orders against the tenants as well as the excessive length of the eviction proceedings;

Whereas in the judgments concerning these cases the Court, after having taken formal note of friendly settlements reached by the government of the respondent state and the applicants, and having been satisfied that the settlements were based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols, decided unanimously to strike these cases out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the cases before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlements it was agreed that the Italian Government would pay the applicants certain sums (see Appendix), within three months as from the notification of the judgments;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 10 February 2003, three days after the expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the friendly settlement and having taken note of the fact that, in view of the minimal sum involved, the applicants had waived their right to default interest, and that no other measure was required in the present cases to conform to the Court’s judgment;

Recalling that, as regards the applicants’ complaints declared admissible in these cases, the Committee of Ministers is at present supervising the execution of several judgments of the Court (in particular the judgment Immobiliare Saffi of 28 July 1999) and decisions of Committee of Ministers, under former Article 32 of the Convention, finding in particular a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention on account of the prolonged non-enforcement of judicial orders for eviction of tenants;

Whereas, in this connection, the Italian authorities informed the Committee of Ministers that they were envisaging new general measures (in addition to the adoption, in December 1998, of the law No. 431/98 “Regulations concerning the renting and the repossession of housing”, which sets

inter alia

the conditions, modalities and deadlines for the implementation of eviction proceedings) in order to put to an end the serious problem of non-enforcement of judicial eviction orders, so as to prevent new violations similar to those already found in the above-mentioned cases,

Declares, on the basis of the information supplied by the Government of Italy, that the Committee of Ministers has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention with respect to the commitments subscribed to in the friendly settlements reached in these cases.

Appendix to Resolution ResDH(2003)113

Details of just satisfaction awarded to the applicants

Case

Total sum

C. SRL

36112/97

11 000 euros

CICCONE Stefania

38043/97

7 000 euros

FRANCESCHETTI Ilaria

35001/97

9 000 euros