CASE OF GRAMICCIA AGAINST ITALY

Rezoluția ResDH(2003)167 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 februarie 2003 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Gramiciei împotriva Italiei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 20 octombrie 2003 la a 854-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Gramică pronunțată la 6 februarie 2003 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 57636/00) împotriva Italiei, depusă la 23 aprilie 2000 la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 34 din Convenție de dna Valeria Gramicia și dre. Anna Gramicia, doi resortisanți italieni, și faptul că Curtea a declarat admisibilă plângerea reclamanților privind incapacitatea prelungită de a recupera posesia apartamentului lor, prin lipsa de asistență de poliție în aplicarea expulzării judiciare împotriva chiriașilor lor, precum și până la durata procedurii de evacuare; întrucât, în hotărârea sa din 6 februarie 2003, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamanții, și după ce a fost convinsă că soluția a fost bazată pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Italiei va plăti reclamanților, suma globală de 4 085 euro (2 042,50 euro fiecărui solicitant), în termen de trei luni de la notificarea hotărârii; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că la 7 mai 2003, la o zi de la expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă și a luat act de faptul că, având în vedere suma minimă implicată, reclamanții au renunțat la dreptul la dobânda nejustificată și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții; Amintind că, în ceea ce privește plângerea reclamanților declarată admisibilă în acest caz, Comitetul de miniștri supraveghează în prezent executarea anumitor hotărâri ale Curții (în special hotărârea Immobiliare Saffi din 28 iulie 1999) și deciziile Comitetului de miniștri, în temeiul articolului 32 din Convenție, determinând în special o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, având în vedere nerespectarea prelungită a ordonanțelor de expulzie judiciară; întrucât, în acest sens, autoritățile italiene au informat Comitetul de Miniștri că înveșeau noi măsuri generale (în plus față de adoptarea, în decembrie 1998, a legii nr. 431/98 „reglementări privind închirierea și repoziția locuințelor”, care stabilește, printre altele, „reglementările privind închiriarea locuințelor” condițiile, modalitățile și termenele pentru punerea în aplicare a procedurii de expulzare) pentru a pune capăt problemei grave de neexecuție a ordinilor de expulzare judiciară, astfel încât să se prevenească noi încălcări similare celor deja constatate în cazurile menționate mai sus, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Italiei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în ceea ce privește angajamentele susținute în acest caz.

Resolution ResDH(2003)167

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 6 February 2003 (Friendly settlement)

in the case of Gramiccia against Italy

(Adopted by the Committee of Ministers on 20 October 2003

at the 854th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Gramiccia case delivered on 6 February 2003 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 57636/00) against Italy, lodged with the European Court of Human Rights on 23 April 2000 under Article 34 of the Convention by Ms Valeria Gramiccia and Ms

Anna Gramiccia, two Italian nationals, and that the Court declared admissible the applicants’ complaint relating to their prolonged inability to recover possession of their apartment, through lack of police assistance in enforcing judicial eviction against their tenants as well as to the duration of the eviction proceedings;

Whereas in its judgment of 6 February 2003 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicants, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Italy would pay the applicants, the global sum of 4 085 euros (2 042,50 euros to each applicant), within three months as from the notification of the judgment;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 7 May 2003, one day after the expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the friendly settlement and having taken note of the fact that, in view of the minimal sum involved, the applicants had waived their right to default interest, and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment;

Recalling that, as regard the applicants’

complaint declared admissible in this case, the Committee of Ministers is at present supervising the execution of some judgments of the Court (in particular the judgment Immobiliare Saffi of 28 July 1999) and decisions of the Committee of Ministers, under former Article 32 of the Convention, finding in particular a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention on account of the prolonged failure to enforce judicial eviction orders;

Whereas, in this connection, the Italian authorities informed the Committee of Ministers that they were envisaging new general measures (in addition to the adoption, in December 1998, of the law No. 431/98 “regulations concerning the renting and the repossession of housing”, which sets

inter alia

the conditions, modalities and deadlines for the implementation of eviction proceedings) in order to put an end to the serious problem of non-enforcement of judicial eviction orders, so as to prevent new violations similar to those already found in the above-mentioned cases,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Italy, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention with respect to the commitments subscribed to in this case.