CtEDO 21.10.2003 Auto

DINLER contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
21.10.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
DINLER contre la TURQUIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 61443/00 prezentate de Hasan D.NLER împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 21 octombrie 2003 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Gaukur Jörundsson Türmen Jungwiert Butkevych Thomassen, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 27 iulie 2000, După ce a deliberat, face următoarea decizie, în fapt, recurentul, domnul Hasan Dinler, este un resortisant turc, născut în 1971. La introducerea cererii, acesta era deținut la casa de judecată Gebze (Kocaeli). El este reprezentat în fața Curții de către domnul A. Kirdök și domnul Kirdök, avocați din Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 9 martie 1995, reclamantul a fost arestat și reținut de polițiști atașați secțiunii de luptă împotriva terorismului aproape de direcția securității da . El a fost reținut de o organizație ilegală, și anume Partidul Libertății Poporului din Turcia/Frontul Revoluționar Stânga (THKP/C - Devrimci Sol). La 20 martie 1995, polițiștii au întocmit un proces verbal de interogare, conform căruia reclamantul a recunoscut că deținea o identitate falsă și că era membru al organizației incriminate. De asemenea, a declarat că refuza să depună și să inițieze o grevă a foamei. La 21 martie 1995, dosarul a fost transmis procurorului republicii lângă curtea de securitate a statului de jidan. În aceeași zi, reclamantul a fost adus în fața judecătorului care a stat lângă curtea de securitate a statului care a dispus arestarea sa provizorie. La 23 aprilie 1995, procurorul Republicii a solicitat condamnarea reclamantului pentru a fi predat unor activități menite să distrugă ordinea constituțională în vigoare, infracțiune prevăzută și reprimată prin art. 146 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. În cursul ședințelor din 5 mai, 21 septembrie și 5 noiembrie 1995, 26 august și 16 decembrie 1996, 7 aprilie 1997, 6 februarie 1998, 8 decembrie 1999, 5 mai 2000, 6 iulie 2001 și, în sfârșit, 22 martie 2002, reclamantul a prezentat mai multe cereri de eliberare provizorie. Toate cererile sale au fost respinse de Curtea de Securitate a statului care, pe baza înscrisurilor din dosar, a elementelor de probă prezentate și a naturii lacunei, a considerat că aceasta trebuia să fie ținută în detenție. La 25 februarie 2000, procurorul Republicii și-a pus rechizițiile pe fond și a solicitat condamnarea reclamantului în temeiul articolului 146 alineatul (1) din Codul penal, pentru că a încercat să răstoarne ordinea constituțională prin forță. Procedura penală împotriva reclamantului rămâne pendinte în fața Curții de Securitate a statului. GRIFS Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii. Pe de altă parte, reclamantul susține că dreptul său la un proces echitabil și la respectarea drepturilor la apărare din cauza intrării în vigoare, la 17 ianuarie 2000, a unui protocol adoptat în comun de ministerele justiției, justiției și sănătății, precum și în vederea creșterii cooperării dintre aceste ministere în ceea ce privește, în special, condițiile de organizare și de executare a pedepselor. El se plânge în acest sens de introducerea unor condiții mai stricte de acces la intrarea în casele de reținere, permițând, printre altele, percheziționarea avocaților prin palpare, precum și percheziționarea dosarului lor. El consideră că aplicarea acestor norme avocaților și refuzul acestora din urmă de a-i supune dreptul de a-și exercita dreptul de proprietate asupra unui avocat, precum și timpul și facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale, încălcând dispozițiile art. 6 alin. (1) și (3) lit. (b) și (c) din Convenție. Recurentul invocă o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție ca urmare a duratei detenției provizorii. În situația actuală a dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră că este necesar să se comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Reclamantul consideră că autoritățile naționale nu și-au respectat dreptul la un proces echitabil, precum și dreptul la apărare, în măsura în care, în special, nu a reușit să se consulte cu avocații săi în timpul procedurii din cauza aplicării Protocolului din 17 ianuarie 2000. În această privință, Curtea amintește că este necesar să se țină seama de toate procedurile desfășurate într-o cauză în cauză. În speță, aceasta subliniază că procedura penală în litigiu este în prezent pendinte în fața instanțelor naționale. Prin urmare, aceasta nu este în măsură să efectueze o examinare globală a procesului în litigiu. Prin urmare, în etapa actuală a procedurii în fața instanțelor interne, prezentarea acestor obiecțiuni pare prematură (Dikme c. Turcia, nr 20869/92, § 111, Rec., 2000, p. 6 din Convenție. Cu toate acestea, i se poate ordona să sesizeze din nou Curtea dacă consideră că, la sfârșitul procedurii penale inițiate împotriva sa, este victima infracțiunilor pretinse. Această parte a cererii este prematură și trebuie respinsă în sensul art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână în cazul în care reclamantul a fost reținut temporar, se declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle J.-P. Costa Modululre Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-05-31
0,96
AFFAIRE DİNLER c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE DİNLER c. TURQUIE (Requête n o 61443/00) ARRÊT STRASBOURG 31 mai 2005 DÉFINITIF 31/08/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2003-10-21
0,96
POLAT contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 61446/00 présentée par Ali Hidir POLAT contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 21 octobre 2003 en une chambre compo
CtEDO 2003-09-23
0,96
BOZLU et GÜLTEKIN contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 61436/00 présentée par Ganime BOZLU et Erol GÜLTEKİN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 23 septembre 2003 en u
CtEDO 2003-03-13
0,95
DINC contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 42437/98 présentée par Rıza DİNÇ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 13 mars 2003 en une chambre composée de MM.
CtEDO 2003-06-10
0,95
TALAY contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 45909/99 présentée par Turan TALAY contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 10 juin 2003 en une chambre composée de : M
Sursă