AFFAIRE ERGUL ET ENGIN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

23.10.2003

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Non-lieu à examiner l'art. 6 en ce qui concerne les autres griefs;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ERGUL ET ENGIN c. TURQUIE (CtEDO, 2003)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 3 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ERGÜL ȘI ENG. TURCIA (solicitarea nr. 52744/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 23 octombrie 2003 DEFINITIVF 24/03/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Ergül și Engin c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din Dl Ress președinte Caflisch Kūris Türmen Hedigan H.S. Greve Traja, judecători și al dlui V. Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 2 octombrie 2003, Renunță hotărârea adoptată la această ultimă dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 52744/99) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, dnii Mahmut Ergül și Fahri Ergin, au sesizat Curtea la 3 septembrie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( F. Karakaș, avocată la Istanbul. Guvernul turc ( Prin scrisoarea din 18 noiembrie 2002, Curtea a informat părțile că se va pronunța, în temeiul articolului 29 alineatul (1) și al articolului 3 din convenție, atât cu privire la admisibilitate, cât și la fondul cererii. Reclamanții s-au născut în 1977. La depunerea cererii, aceștia au fost reținuți în casele de arestare din Ümraniye (Istanbul) și Bursa. La 18 mai 1998, au fost arestați pentru asistență în PKK, fabricarea și deținerea de explozivi și acte de vandalism împotriva echipamentelor publice. La 22 mai 1998, procurorul republicii i-a ascultat la curtea de securitate a statului Istanbul, în aceeași zi au fost reținuți provizoriu. La 27 mai 1998, procurorul Republicii a solicitat aplicarea articolelor 169 și 264 din Codul Penal și a articolului 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului împotriva lui M. Acesta solicită asistență pentru PKK, fabricarea și deținerea de explozivi și solicită domnului Ergül, pentru asistență în materie de PKK și acte de vandalism, aplicarea articolelor 169, 516 și 517 din Codul penal și a articolului 5 din Legea nr. 3713. La 27 octombrie 1998, Curtea de Securitate a statului, compusă din doi judecători civili și un judecător militar cu gradul de căpitan, a condamnat fiecare reclamant la trei ani și nouă luni de închisoare în temeiul articolului 169 din Codul Penal și al articolului 5 din Legea nr. La 16 martie 1999, Curtea de Casație, hotărând cu privire la dosarul prezentat de procurorul general cu avizul său privind recursul, a confirmat Hotărârea din 27 octombrie 1998. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 11. Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în Hotărârile Özel c. Turcia 4239/98, § 20-21, 7 noiembrie 2002) și Özdemir c. Turcia 59659/00, §§ 21-22, 6 februarie 2003). 12. art. 327 din Codul de procedură penală enumeră cazurile în care A fost modificat prin art. 3 din Legea nr. 4793, care a adăugat un al șaselea caz de redeschidere atunci când a fost stabilit printr-o hotărâre definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului că o hotărâre penală a fost pronunțată cu încălcarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor suplimentare ale acesteia. În acest caz, redeschiderea procesului poate fi solicitată în termen de un an de la data la care hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului a devenit definitivă. Legea nr. 4793 a intrat în vigoare la 3 februarie 2003 în conformitate cu articolul provizoriu nr. 1, art. 3 se aplică numai în următoarele două ipoteze: : cea în care Curtea a făcut o hotărâre definitivă înainte de intrarea în vigoare a legii; cea în care Curtea va pronunța o hotărâre definitivă cu privire la o cerere formulată după intrarea în vigoare a legii. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 DIN CONVENȚIE 13. Instanța imparțială și independentă care le-a putut garanta un proces echitabil din cauza prezenței unui judecător militar în cadrul său. De asemenea, reclamanții denunță lipsa de echitate a procedurii în fața acestei instanțe. În acest sens, ei declară că nu au fost informați cu privire la natura și cauza acuzațiilor aduse împotriva lor, că nu au dispus de timp și de facilitățile necesare pentru pregătirea apărării lor în timpul educației, că nu au beneficiat de asistența unui avocat în timpul arestării și, în final, că nu au putut interoga martorii acuzați auziți în stadiul de instruire. În plus, reclamanții consideră că cerințele procesului echitabil au fost ignorate în fața Curții de Casație din cauza lipsei de notificare a avizului procurorului general. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Orice acuzat are dreptul în special la să fie informat, în cel mai scurt termen, într-o limbă pe care o înțelege și într-un mod detaliat, cu privire la natura și cauza acuzației aduse împotriva sa, cu privire la timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării sale. să se apere pe sine sau să aibă sprijinul unui apărător ales de el și, în cazul în care nu are mijloacele de a plăti un avocat, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, în cazul în care interesele justiției îl impun să interogheze sau să pună la îndoială martorii aflați în întreținere și să obțină convocarea și interogarea martorilor cu descărcare de gestiune în aceleași condiții ca și martorii în cauză (...) Cu privire la admisibilitate14, Curtea apreciază, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special cheriraklar c. Turcia, Hotărârea din 28 octombrie 1998, Culegerea hotărârilor și a Deciziilor 1998 VII) și ținând seama de toate elementele aflate în posesia sa, că obiecțiunile trase din art. 6 din Convenție trebuie să facă obiectul unei examinări de fond; de asemenea, Curtea constată că acestea nu se confruntă cu niciun motiv de inadmisibilitate. Pe fond Cu privire la independența și imparțialitatea Curții de Securitate a Statului 15. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Convenție (a se vedea Özel , citată anterior, §§ 33-34, și Özdemir , citată anterior, §§§ 36.16. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în acest caz. Comisia constată că este de înțeles că reclamanții, care răspundeau în fața unei instanțe de securitate din statul de încălcări prevăzute și reprimate prin Codul Penal, s-au temut să nu se prezinte în fața judecătorilor printre care se număra un ofițer de carieră care aparținea magistraturii militare. Din acest motiv, ei puteau să se teamă în mod legitim că Curtea de Securitate a statului se va lăsa ghidată în mod nejustificat de considerente străine naturii cauzei lor. Prin urmare, se poate considera că au fost justificate în mod obiectiv îndoielile pe care le-au exprimat reclamanții cu privire la independența și imparțialitatea acestei instanțe (ncal c. Turcia, Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec. 1998 IV, p. 1573, § in fine 17. Curtea concluzionează că, atunci când i-a judecat și condamnat pe reclamanți, Curtea de Securitate a statului nu era o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1) privind echitatea procedurii penale 18. Guvernul contestă existența unei încălcări. 19. Curtea amintește că a judecat deja în cauze similare faptul că o instanță a cărei lipsă de independență și imparțialitate a fost stabilită nu poate, în nici un caz, să garanteze un proces echitabil persoanelor aflate sub jurisdicția sa 20. Având în vedere constatarea încălcării dreptului reclamanților de a-și vedea cauza ascultată de o instanță independentă și imparțială la care ajunge, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze prezentul motiv (a se vedea, printre altele, Çiraklar, citată anterior, p. 3074, §§ 44-45); în ceea ce privește lipsa comunicării avizului procurorului general, a se vedea Ișik c. Turcia 50102/99, § 38-39, 5 iunie 2003). II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 21. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune materiale și morale 22. Dnii Ergül și Engin susțin că au suferit un prejudiciu material și un prejudiciu moral pe care îl evaluează la 68 500 EUR și, respectiv, 48 500 EUR. 23. Guvernul contestă aceste pretenții. 24. În ceea ce privește pretinsul prejudiciu material, Curtea nu poate specula asupra rezultatului la care procedura în fața Curții de Securitate a statului ar fi dus dacă încălcarea Convenției nu ar fi avut loc. Prin urmare, nu este necesar să se acorde reclamanților o compensație în acest sens (a se vedea Findlay c. Regatul Unit, Hotărârea din 25 februarie 1997, Rec., 1997-I, p. 284, § 85 25). În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele cazului, constatarea încălcării constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă (a se vedea zeraklar, citată anterior, p. 3074, § 49). În cazul în care Curtea concluzionează că condamnarea unui reclamant a fost pronunțată de o instanță care nu era independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1), aceasta consideră că, în principiu, redresarea cea mai adecvată ar fi aceea de a rejudeca reclamantul în timp util de către o instanță independentă și imparțială. Reclamanții solicită, de asemenea, 6 915 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții. Acestea furnizează, ca dovadă, un tabel al onorariilor de referință practicate de avocații baroului din Istanbul, un acord de onorarii și facturi aferente cheltuielilor de traducere. 28. Guvernul contestă aceste pretenții. 29. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR minus 630 EUR plătită de Consiliul Europei în cadrul asistenței judiciare pentru procedura în fața Curții și acordată reclamanților reuniți. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alin. (1) din Convenție din cauza lipsei independenței și imparțialității Curții de Securitate a statului Istanbul afirmă că nu este necesar să se examineze celelalte obiecții care rezultă din art. 6 din Convenție afirmă că prezenta hotărâre constituie prin ea însăși o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral menționat anterior: Statul pârât trebuie să plătească reclamanților reuniți, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 2 000 EUR (două mii de euro), minus 630 EUR (șase sute treizeci de euro) percepute pentru asistență judiciară, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată sau orice alte costuri fiscale suportate în momentul plății, care urmează să fie convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 23 octombrie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte