AFFAIRE ERGIN c. TURQUIE (N° 2)

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

16.06.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 10;Violation de l'art. 6-1;Non-lieu à examiner l'art. 6-3-b;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure nationale;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ERGIN c. TURQUIE (N° 2) (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 3 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL TURCIA (n (solicitarea nr. 49566/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 iunie 2005 DEFINITIVF 16/09/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Ergin c. Turcia (n 2), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii B.M. Zupančič președintele Hedigan Caflisch Türmen Zagrebelsky Gyulumyan, David Thór Björgvinsson, judecători și al dlui V. Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 26 mai 2005, înmânând hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 49566/99) îndreptată împotriva Republicii Turcia, inclusiv un resortisant al acestui stat, Ahmet La 16 iunie 1999, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamantul a sesizat Curtea la 16 iunie 1999, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 6 martie 2001, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3), la 21 ianuarie 2004, Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA ESPECE Reclamantul s-a născut în 1973 și își are reședința în Stanbul. Acesta a fost, la momentul faptelor, redactor-șef și editor al ziarului Günlük Emek (Munca de zi cu zi). Reclamantul a publicat, la nr. 496 al acestui ziar publicat la 19 martie 1998, un articol intitulat Kürt Sorunu emekçiler çözecek (Lucrători vor rezolva problema kurde). Articolul critica politica guvernului asupra regiunii de sud-est a țării, în special proiectul de dezvoltare regională Guvernul este conștient de faptul că problema kurdă este o problemă care sporește instabilitatea la toate nivelurile din țară. : instabilități economice, politice...El se afundă în impasul creat de politica de stat de șaptezeci și cinci de ani (...) Dar această politică conține negarea realității kurde, de aceea este orb și caduc. Problema kurdă este crucială în contextul socio-politic al Turciei ; Proletarii kurzi și turci, conștienți de clasa lor politică, vor rezolva problema, cu siguranță printr-un act din 30 martie 1998, procurorul general al Republicii. În conformitate cu art. 312 alineatul (2) din Codul penal, tribunalul de securitate al statului destanbul l-a inculpat pe reclamantul de incitare a poporului la ură și ostilitate pe baza unei distincții bazate pe apartenența la o rasă și o regiune, ca urmare a publicării articolului citat, al cărui titlu a fost menționat. Prin hotărârea din 5 noiembrie 1998, Curtea l-a condamnat pe reclamant la un an și opt luni de închisoare, precum și la o amendă de 2 533 333 de lire turce (TRL). audiyet belgieni (atestarea autorului). În cele din urmă, a fost condamnat să plătească o amendă de 558 333 TRL. Curtea a dispus, de asemenea, încetarea publicării ziarului timp de o lună. În așteptările sale, Curtea de Securitate a statului, care nu a considerat necesar să reproducă pasajele care reelează elementele delictuoase, a făcut un rezumat al articolului incriminat Pe scurt, se face o distincție între kurzi și turci, se face referire la așa-numitele departamente kurde incluse în frontierele Republicii Turcia; în ciuda integrității teritoriului național, se pronunță termenul În tot textul se vorbește despre existența unei națiuni numite kurda, precum și despre o țară care îi aparținea... 10. Reclamantul s-a ocupat de casarea împotriva hotărârii. În motivele recursului său, el a invocat din nou articolele 6 și 10 din Convenție. 11. Avizul procurorului general în apropierea Curții de Casație nu ar fi fost notificat reclamantului. 12. Prin hotărârea din 1 martie 1999, Curtea de Casație a confirmat hotărârea pronunțată în primă instanță. 13. La 4 august 1999, reclamantul a aplicat amenda menționată anterior. 14. printr-o hotărâre suplimentară (ek Karar) din 13 noiembrie 2003, în temeiul Legii nr. 4454 din 6 martie 2003 privind suspendarea hotărârilor judecătorești și executarea pedepselor privind infracțiunile comise prin intermediul unei publicații, Curtea de Securitate a statului a anulat, cu toate consecințele sale, hotărârea pronunțată la 5 noiembrie 1998. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNELE PERTINENTE 15. 4454, intrată în vigoare la 28 august 1999, prevede suspendarea executării pedepselor pronunțate împotriva indivizilor, cu condiția ca, în termen de trei ani de la data suspendării, cei interesați să nu comită o nouă infracțiune similară celei pentru care au fost condamnați. 4454, persoanele condamnate în temeiul acestei legi și ale căror pedepse au fost executate sunt curățate de cazierul lor judiciar, cu condiția să nu fi fost condamnate din nou pentru infracțiunile prevăzute în art. 1 din aceeași lege, până la publicarea legii de modificare. Restul dreptului și practicii interne relevante este descris în Hotărârile Özkaya c. Turcia 421198, § 12-18, 30 noiembrie 2004) și Gençel Turcia 53431/99, § 11-12, 23 octombrie 2003. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 10 DIN CONVENȚIA 17. Recurentul susține că condamnarea sa la infracțiune a încălcat dreptul său la libertatea de exprimare, astfel cum se prevede la art. 10 din convenție, astfel cum a fost formulat în părțile relevante ale acesteia Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără ca autoritățile publice să poată interveni și fără a ține cont de frontiere.... Exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunii (...) 18. Curtea constată că obiecția nu este în mod evident nefondată în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție și subliniază că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea ia notă de faptul că nu este controversat între părți că condamnarea în litigiu constituia o interferență în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, protejat prin art. 10 alineatul (1). Nu se contestă mai mult faptul că interferența era prevăzută de lege și urmărea un scop legitim, și anume protecția integrității teritoriale în sensul articolului 10 alineatul (2) (a se vedea În acest caz, litigiul se referă la necesitatea intervenției într-o societate democratică 20. Guvernul susține că condamnarea reclamantului a fost necesară într-o societate democratică, deoarece situația securității în sud-estul țării era deosebit de sensibilă în perioada faptelor și că articolul în ansamblu îi incită la ură pe lucrătorii de origine kurdă 21. Curtea a tratat deja cazuri similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 10 din convenție (a se vedea în special Ceylan c. Turcia [GC], n 23556/94, § 38, CEDH 1999 IV, Öztürk c. Turcia [GC], n 22479/93, § 74, CEDH 1999 VI, 43928/98, § 39, 23 septembrie 2003 și Klazaprak c. Turcia, n 27528/95, § 43, 2 octombrie 2003. 22. Curtea a examinat prezenta cauză în lumina jurisprudenței sale și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia a acordat o atenție deosebită termenilor utilizați în articole și contextului în care acestea au fost publicate. În această privință, aceasta a ținut seama de circumstanțele din jurul cazului supus examinării sale, în special de dificultățile legate de lupta împotriva terorismului (a se vedea Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec., p. IV, p. 1568, alineatul 58). 23. Articolul în litigiu consta într-o critică virulentă a politicii guvernului cu privire la întrebarea kurdă 24. Curtea arată că Curtea de Securitate a statului a considerat că articolul în litigiu conținea termeni care încurajau poporul la ură și ostilitate. 25. Curtea a examinat motivele care figurează în hotărârile instanțelor interne care nu pot fi considerate, ca atare, suficiente pentru a justifica interferența în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare (a se vedea, mutatis mutandis Sürek c. Turcia (n [GC], n 24762/94, § 58, 8 iulie 1999). În special, Comisia observă că, deși anumite pasaje din articolul în litigiu prezintă o imagine cea mai negativă a statului turc și oferă astfel o conotație ostilă, acestea nu încurajează utilizarea violenței, nici rezistența armată, nici revolta, și nu este vorba despre un discurs de ură, ceea ce, în opinia Curții, este elementul esențial care trebuie luat în considerare (a se vedea, În acest sens, Curtea constată că reclamantul a fost condamnat la o amendă de 55858 de amenzi. 333 TRL. În plus, publicarea cotidianului Günlük Emek a fost suspendată timp de o lună. Într-o decizie suplimentară pronunțată după introducerea în fața Curții a prezentei cereri, Curtea de Securitate a statului a declarat condamnarea neavenită și a șters toate consecințele aferente (punctul 13 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea constată că o hotărâre favorabilă reclamantului nu este suficientă pentru a-i retrage calitatea de victimă În cazul în care autoritățile naționale au recunoscut în mod explicit sau în esență încălcarea Convenției (Amuur c. Franța, Hotărârea din 25 iunie 1996, Rec., 1996 III, p. 846, § 36). Or, în speță, reclamantul a plătit nu numai amenda, ci și restricțiile care decurg din condamnarea sa până la adoptarea deciziei complementare, care a avut loc aproximativ patru ani mai târziu. În aceste condiții, Curtea consideră că condamnarea inițială a reclamantului nu poate fi în conformitate cu principiul necesității într-o societate democratică. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIE 27. Reclamantul susține că Curtea de Securitate a statului care l-a judecat și l-a condamnat nu constituia o instanță independentă și imparțială. În plus, se plânge de necomunicarea avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Orice acuzat are dreptul, printre altele, să (...) dispună de timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării sale (...) asupra admisibilității 28. Curtea constată că obiecțiunile nu sunt în mod evident nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Curtea arată, de asemenea, că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Pe fond pe tema independenței și imparțialității Curții de Securitate a statului 29. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 (a se vedea Özel c. Turcia, nr. 4339/98, § 33-34, 7 noiembrie 2002 și Özdemir c. Turcia, nr. 59659/00 § 35-36, 10 iulie 2001). 30. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că este de înțeles că reclamantul, care răspundea în fața unei instanțe de securitate din statul de încălcări prevăzute și reprimate de Codul Penal, s-a temut să nu se prezinte în fața judecătorilor printre care se număra un ofițer de carieră care aparținea magistraturii militare. Din acest motiv, el putea să se teamă în mod legitim că instanța de securitate a statului se va lăsa îndrumată în mod nejustificat de considerente străine naturii cauzei sale. Prin urmare, se poate considera că au fost justificate în mod obiectiv îndoielile susținute de reclamant cu privire la independența și imparțialitatea acestei jurisdicții (inflal, citat anterior, p. 1573, § 72 in fine 31. Curtea concluzionează că, atunci când l-a judecat și l-a condamnat pe solicitant, instanța de securitate a statului nu era o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1) cu privire la necomunicarea avizului procurorului general 32. Curtea amintește că a judecat deja în cauze similare faptul că o instanță a cărei lipsă de independență și imparțialitate a fost stabilită nu poate, în nici un caz, să garanteze un proces echitabil persoanelor aflate sub jurisdicția sa. 33. Având în vedere constatarea încălcării dreptului reclamantului de a-și vedea cauza ascultată de o instanță independentă și imparțială la care ajunge, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze celălalt motiv întemeiat pe art. 6 din Convenție (a se vedea, printre altele, descrișul de mai sus, §§ 44-45). III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 34. În temeiul articolului 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 134 EUR) pentru lipsa de câștig ca urmare a suspendării publicării de zi cu zi pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit; de asemenea, solicită 20 000 FF (3 048 EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 36. Guvernul nu se pronunță asupra acestor pretenții. 37. În ceea ce privește presupusa pierdere pecuniară, Curtea constată că reclamantul s-a achitat în mod corespunzător de suma de 13 EUR. În ceea ce privește pretențiile bazate pe suspendarea publicării, în măsura în care reclamantul nu prezintă niciun element de probă care să permită o cuantificare a lipsei de câștig rezultate din încălcarea articolului 10 din convenție, Curtea respinge această cerere. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că persoana în cauză poate trece pentru că a trecut printr-o anumită nelămurire din cauza circumstanțelor din speță și consideră că ar trebui să i se acorde reclamantului 2 000 EUR pentru prejudicii materiale și morale. 38. În cazul în care Curtea concluzionează că condamnarea unui solicitant a fost pronunțată de o instanță care nu era independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1), aceasta consideră că, în principiu, redresarea cea mai adecvată ar fi aceea de a rejudeca reclamantul în timp util de către o instanță independentă și imparțială (a se vedea Hotărârea Gençel, citată anterior, punctul 27). Reclamantul solicită, de asemenea, 25 000 de franci francezi pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții. 40. Guvernul nu se pronunță asupra acestor pretenții. 41. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR toate costurile și acordul către solicitant. Interese moratorii 42. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CESAR, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A se vedea că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza lipsei de independență și imparțialitate a Curții de Securitate a statului A declarat că nu este necesar să se examineze motivul întemeiat pe art. 6 alineatul (3) litera (b) din convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 6 alineatul (3) litera (b) din convenție. 2 din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în cărți turcești noi la rata aplicabilă la data regulamentului i. 2 000 EUR (două mii EUR) pentru daune materiale și morale ii. 1 500 EUR (o mie cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată iii. plus orice sume care pot fi datorate ca impozite de la expirarea acestui termen și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 16 iunie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Moduler Președintele