AFFAIRE ERGIN c. TURQUIE (N° 5)

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

16.06.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 10;Violation de l'art. 6-1;Non-lieu à examiner l'art. 6-3-b;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure nationale;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ERGIN c. TURQUIE (N° 5) (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL TURCIA (n (solicitarea nr. 63925/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 iunie 2005 DEFINITIVF 16/09/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Ergin c. Turcia (n 5), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii B.M. Zupančič președintele Hedigan Caflisch Türmen Zagrebelsky Gyulumyan, David Thór Björgvinsson, judecători și al dlui V. Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 26 mai 2005, înmânând hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 63925/00) îndreptată împotriva Republicii Turcia, inclusiv un resortisant al acestui stat, Ahmet La 25 august 1999, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamantul a sesizat Curtea la 25 august 1999, în conformitate cu art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 6 martie 2001, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3), la 30 septembrie 2003, Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA ESPECE Reclamantul s-a născut în 1973 și își are reședința în Stanbul. Acesta a fost, la momentul faptelor, redactor-șef și editor al ziarului Günlük Emek (Munca de zi cu zi). Reclamantul a publicat, la nr. 503 al acestui ziar, la 26 martie 1998, un articol intitulat Un dușman al poporului care urmează calea tatălui său. Articolul semnat de Hasan K (o nouă zi) de kurzi și semnificația istorică și politică a acestei sărbători. printr-un act din 30 martie 1998, procurorul districtual al Republicii ( În conformitate cu art. 312 alineatul (2) din Codul penal, în apropierea Curții de Securitate a statului destanbul, l-a acuzat pe reclamantul de incitare a poporului la ură și ostilitate pe baza unei distincții bazate pe apartenența la o rasă și o regiune, ca urmare a publicării articolului menționat, al cărui pasaj a citat următorul... istoria lui Dehak și Kawa este într-adevăr o epopeee. Indiferent dacă e reală sau imaginară, indiferent dacă se potrivește sau nu cu o experiență, nu contează, ci că povestea asta a devenit steagul luptei pentru eliberarea celor oprimați, iar dacă lupta națională pentru eliberarea kurzilor nu ar fi existat astăzi, s-ar putea să nu vorbim despre Newroz. Autoritățile statului nici măcar nu ar fi încercat să celebreze "Nevruzul," dar astăzi, kurzii sunt oprimați. Sărbătoarea Newrozului este o piatră de temelie a luptei care reunește poporul kurd asuprit cu proletarii tuturor națiunilor. În atacurile sale împotriva propriului său popor, continuă astfel articolul său: "Există și un tip de idioți care scrie "newroz" sau "newruz," pentru a-i face pe plac lui PKK, ceea ce face ca această întrebare veche să revină la normal: în Turcia, pentru a fi un intelectual, este esențial să fii patetic, sau trebuie neapărat să fii intelectual pentru a fi un ratat? Desigur, eu pun deoparte intelectualii adevărați (nu idioții), dar aceștia ar trebui să iasă în sfârșit din gaura în care sunt ascunși și să se manifeste... în fața Curții de Securitate a statului, reclamantul a respins acuzațiile și a invocat articolele 6 și 10 din Convenție. Prin Hotărârea din 14 octombrie 1998, Curtea l-a condamnat pe reclamant la șase luni de închisoare, precum și la o amendă de 150 de ani. 144 768 de lire turcești (TRL). În cele din urmă, a fost condamnat să plătească o amendă de 151 244 768 TRL. Curtea a dispus, de asemenea, încetarea publicării ziarului timp de șapte zile. În temeiul recursului său, reclamantul a invocat din nou articolele 6 și 10 din convenție. 10. Avizul procurorului general în apropierea Curții de Casație nu ar fi fost notificat reclamantului. 11. Prin hotărârea din 11 februarie 1999, Curtea de Casație a confirmat hotărârea pronunțată în primă instanță și Ordinul de plată a fost notificat reclamantului la 13 aprilie 1999. Reclamantul a primit amenda. 12. printr-o hotărâre suplimentară (ek Karar) din 13 noiembrie 2003, în temeiul Legii nr. 4454 din 6 martie 2003 privind suspendarea hotărârilor judecătorești și executarea pedepselor privind infracțiunile comise prin intermediul unei publicații, Curtea de Securitate a statului a declarat neavenită, cu toate consecințele sale, hotărârea pronunțată la 14 octombrie 1998. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNELE PERTINENTE 13. 4454, intrată în vigoare la 28 august 1999, prevede suspendarea executării pedepselor pronunțate împotriva indivizilor, cu condiția ca, în termen de trei ani de la data suspendării, cei interesați să nu comită o nouă infracțiune similară celei pentru care au fost condamnați. 4454, persoanele condamnate în temeiul acestei legi și ale căror pedepse au fost executate sunt curățate de cazierul lor judiciar, cu condiția să nu fi fost condamnate din nou pentru infracțiunile prevăzute în art. 1 din aceeași lege, până la publicarea legii de modificare. Restul dreptului și practicii interne relevante este descris în Hotărârile Özkaya c. Turcia 421198/98, § 12-18, 30 noiembrie 2004), Gençel Turcia 53431/99, § 11-12, 23 octombrie 2003) și Recurentul susține că condamnarea sa la infracțiune a încălcat dreptul său la libertatea de exprimare, astfel cum se prevede la art. 10 din convenție, astfel cum a fost formulat în părțile sale relevante: Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără ca autoritățile publice să poată interveni și fără a ține cont de frontiere.... Exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunii (...) 16. Curtea constată că obiecția nu este în mod evident nefondată în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție și subliniază că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea ia notă de faptul că nu este controversat între părți că condamnarea în litigiu constituia o interferență în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, protejat prin art. 10 alineatul (1). Nu se contestă mai mult faptul că interferența era prevăzută de lege și urmărea un scop legitim, și anume protecția integrității teritoriale în sensul articolului 10 alineatul (2) (a se vedea În acest caz, litigiul se referă la necesitatea intervenției într-o societate democratică18. Guvernul susține că condamnarea reclamantului era necesară într-o societate democratică, întrucât articolul descrie acțiunile PKK ca fiind cele ale eliberării naționale și că aceasta era o propagandă separatistă care încuraja în mod inevitabil violența și ostilitatea între diverse grupuri ale societății turce. 19. Curtea a tratat deja cazuri similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 10 din convenție (a se vedea în special Ceylan c. Turcia [GC], n 23556/94, § 38, CEDH 1999 IV, Öztürk c. Turcia [GC], n 22479/93, § 74, CEDH 1999 VI, 27528/95, § 43, 2 octombrie 2003). 20. Curtea a examinat prezenta cauză în lumina jurisprudenței sale și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față. În această privință, Comisia a ținut seama de circumstanțele care privesc cazul supus examinării sale, în special de dificultățile legate de lupta împotriva terorismului (a se vedea Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec., p. 1568, punctul 58). Articolul în litigiu consta într-o critică a unui alt articol publicat presei și a personalităii autorului său, în jurul unei discuii privind originile unei sărbători kurde și a asumării sale de către unii intelectuali turci. 22. Curtea arată că Curtea de Securitate a statului a considerat că articolul în litigiu conine termeni care incită poporul la ură și ostilitate. 23. Curtea a examinat motivele care figurează în hotărârile instanțelor interne care nu pot fi considerate, ca atare, suficiente pentru a justifica interferența în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare (a se vedea, mutatis mutandis Sürek c. Turcia (n [GC], n 24762/94, § 58, 8 iulie 1999). În special, Comisia observă că, deși unele dintre cuvintele cuprinse în articolul în litigiu prezintă o imagine cea mai negativă a statului turc, oferind astfel o conotație ostilă, acestea nu încurajează utilizarea violenței, nici rezistența armată, nici revolta, și că nu este vorba despre un discurs de ură, ceea ce, în opinia Curții, este elementul esențial care trebuie luat în considerare (a se vedea, a contrario, Sürek c. Turcia [GC], n 26682/95, § 62, CEDH 1999 IV, Gerger c. Turcia [GC], n 24919/94, § 50, 8 iulie 1999). 24. Curtea arată că natura și sarcina pedepselor impuse sunt, de asemenea, elemente care trebuie luate în considerare atunci când este vorba de măsurarea proporționalității intervenției. În acest sens, Curtea constată că reclamantul a fost condamnat la o amendă de 151 244 768 TRL. În plus, publicarea cotidianului Günlük Emek a fost suspendată o săptămână. Într-o decizie suplimentară pronunțată după introducerea în fața Curții a prezentei cereri, Curtea de Securitate a statului a declarat condamnarea neavenită și a șters toate consecințele aferente (punctul 12 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea constată că o hotărâre favorabilă reclamantului nu este suficientă pentru a-i retrage calitatea de victimă În cazul în care autoritățile naționale au recunoscut în mod explicit sau în esență încălcarea Convenției (Amuur c. Franța, Hotărârea din 25 iunie 1996, Rec., 1996 III, p. 846, § 36). Or, în speță, reclamantul a plătit nu numai amenda, ci și restricțiile care decurg din condamnarea sa până la adoptarea deciziei complementare, care a avut loc după aproximativ cinci ani. În aceste condiții, Curtea consideră că condamnarea inițială a reclamantului nu poate fi în conformitate cu principiul necesității într-o societate. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIA 25. Reclamantul susține că Curtea de Securitate a statului care l-a judecat și condamnat nu constituia o instanță independentă și imparțială În plus, se plânge de necomunicarea avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) are dreptul, printre altele, la (...) de a dispune de timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării sale (...) asupra admisibilității 26. Curtea constată că obiecțiunile nu sunt în mod evident nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Curtea arată, de asemenea, că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Pe fond pe tema independenței și imparțialității Curții de Securitate a statului 27. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 (a se vedea Özel c. Turcia, nr. 4339/98, § 33-34, 7 noiembrie 2002 și Özdemir c. Turcia, nr. 59659/00 § 35-36, 10 iulie 2001 28. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că este de înțeles că reclamantul, care răspundea în fața unei instanțe de securitate din statul de încălcări prevăzute și reprimate de Codul Penal, s-a temut să nu se prezinte în fața judecătorilor printre care se număra un ofițer de carieră care aparținea magistraturii militare. Din acest motiv, el putea să se teamă în mod legitim că Curtea de Securitate a statului se va lăsa ghidată în mod nejustificat de considerente străine naturii cauzei sale. Prin urmare, se poate considera că au fost justificate în mod obiectiv îndoielile pe care le-a avut reclamantul cu privire la independența și imparțialitatea acestei instanțe (Cal, citată anterior, p. 1573, § 72 in fine 29. Curtea concluzionează că, atunci când l-a judecat și l-a condamnat pe solicitant, instanța de securitate a statului nu era o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1) cu privire la necomunicarea avizului procurorului general 30. Curtea amintește că a judecat deja în cauze similare că o instanță a cărei lipsă de independență și imparțialitate a fost stabilită nu poate, în orice caz, să garanteze un proces echitabil persoanelor aflate sub jurisdicția sa. 31. Având în vedere constatarea încălcării dreptului reclamantului de a-și vedea cauza ascultată de o instanță independentă și imparțială la care ajunge, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze celălalt motiv întemeiat pe art. 6 din Convenție (a se vedea, printre altele, descriși anterior, §§ 44-45). III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 32. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 EUR (EUR) pentru prejudiciile materiale pe care le-ar fi suferit, pentru amenda plătită și pentru lipsa de câștig ca urmare a suspendării publicării de zi cu zi; de asemenea, solicită 10 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 34. Guvernul nu se pronunță asupra acestor pretenții. 35. În ceea ce privește presupusa pierdere pecuniară, Curtea constată că reclamantul s-a achitat în mod corespunzător de suma de 151 244 768 TRL. În ceea ce privește pretențiile bazate pe suspendarea publicării, în măsura în care reclamantul nu prezintă niciun element de probă care să permită o cuantificare a lipsei de câștig rezultate din încălcarea articolului 10 din convenție, Curtea respinge această cerere. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că persoana în cauză poate trece pentru că a trecut printr-o anumită nelămurire din cauza circumstanțelor din speță și consideră că este necesar să se acorde reclamantului 2 000 EUR pentru prejudiciile materiale și morale. 36. În cazul în care Curtea concluzionează că condamnarea unui solicitant a fost pronunțată de o instanță care nu era independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1), aceasta consideră că, în principiu, redresarea cea mai adecvată ar fi aceea de a rejudeca reclamantul în timp util de către o instanță independentă și imparțială (a se vedea Hotărârea Gençel menționată anterior punctul 27). Reclamantul solicită, de asemenea, 2 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. 38. Guvernul consideră această sumă excesivă. 39. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR toate costurile și o acordă reclamantului. Interese moratorii 40. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CESAR, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A se vedea că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza lipsei de independență și imparțialitate a Curții de Securitate a statului A declarat că nu este necesar să se examineze motivul întemeiat pe art. 6 alineatul (3) litera (b) din convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 6 alineatul (3) litera (b) din convenție. 2 din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în cărți turcești noi la rata aplicabilă la data regulamentului i. 2 000 EUR (două mii EUR) pentru daune materiale și morale ii. 1 500 EUR (o mie cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată iii. plus orice sume care pot fi datorate ca impozite de la expirarea acestui termen și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 16 iunie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Moduler Președintele