BOR and OTHERS v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BOR and OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2003)
Secțiunea III DECIZIE FINALă No 43372/98 de către Kadir BOR și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 23 octombrie 2003 în calitate de Cameră compusă din: Ress Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič dna H.S. Greve Traja, judecători și grefierul secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 21 iulie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere decizia parțială din 23 noiembrie 1999, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de reclamanții la 9 septembrie 2002 și, respectiv, 15 iulie 2003, după ce au deliberat, decide după cum urmează: Reclamanții, Kadir Bor, Hasan Bor, Mehmet Bor, Sellüme Bor (Öz), Nuri Bor, Ömer Bor, Șerif Bor, Ali Çayan, İbrahim Hıdıroğlu, Isa Kaya, Havva Kaya (Kayaaslan), Ahmet Özavcı și Münire Özel sunt resortisanți turci. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl A. Akhallıoğlu și dl A. Aktay, avocați care practică în Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor a expropriat parcele de teren aparținând reclamanților din Tarsus pentru a construi Tarsus - İçel - Çukurova - İskenderun Autostrada. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelelor de teren aparținând reclamanților și aceste sume au fost plătite la momentul expropiării. În urma cererilor de compensare sporită ale reclamanților, instanțele naționale le-au acordat compensații suplimentare plus un dobânzi la rata legală de 30 % pe an. Reclamanții au apelat și Curtea de Casație au susținut decizia instanței de primă instanță. La începutul anului 1998, sumele corespunzătoare au fost plătite reclamanților respectiv. Detalii sunt indicate în tabelul de mai jos: NUMELE APLICAȚIILOR DATEA TRANSFERIRII TITLULUI DECIZIE FINALĂ DE CURTEA DE CASSARE (DATEA DE CAZUL) DATEA DE CAZĂ PRIVIND COMPENSAȚIEA ADICIONALĂ A COMPENSAȚIEILOR ADDICIONALE (dobânzile și costurile juridice nu sunt incluse) (în lira turcisă) DATEA DE PAIEMENT 1. Kadir BOR Hasan BOR Mehmet BOR Sellüme BOR (Öz) Nuri BOR Ömer BOR Șerif BOR 01.04.1992 06.06.1994 240.438.500 26.01.1998 2. Ali ÇAYAN İbrahim HIDIROδLU 15.10.1992 02.05.1994 206.000,000 26.01.1998 3. İsa KAYA Havva KAYA (Kayaaslan) 24.01.1992 25.05.1993 223.646.883 26.01.1998 4.Ahmet ÖZAVCI 01.09.1993 07.11.1994 135.454.50 26.01.1998 5.Münire ÖZEL 25.10.1992 18.09.1995 48.000,000 06.02.1998 COMPLAINTS Reclamanții susțin că rata dobânzii aplicată în calculul compensației suplimentare pentru expropriare a fost prea scăzută și se plâng, de asemenea, de întârzierile în obținerea compensației lor. În acest sens, invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 din Convenție. În urma contactelor informale dintre reclamant și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei oferă 49.500 (50.000 cinci sute) de euro dlui Kadir Bor, dl Hasan Bor, dl Mehmet Bor, dl Sellüme Bor (Öz), dl Nuri Bor, dl Ömer Bor, dl Șerif Bor, dl Ali Çayan, dl İbrahim Hıdıroğlu, dl İsa Kaya, dl Havva Kaya (Kayaaslan), dl Ahmet Özavcı și dl Münire Özel [1] În vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 43372/98, această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și va fi împărțită după cum urmează: dl Kadir Bor, dl Hasan Bor, dl Mehmet Bor, dl Sellüme Bor (Öz), dl Nuri Bor, dl Ömer Bor, dl Șerif Bor 11,700 EUR dl Ali Çayan, dl İbrahim Hıdıroğlu 9,500 EUR dl İsa Kaya, dl Dl Havva Kaya (Kayaaslan) 23,800 EUR Dl Ahmet Özavcı 3,500 EUR Dna Münire Özel 1000 EUR Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data deciziei Curții ... Această sumă se plătește în euro unui cont bancar numit de către solicitanți, fără impozite și taxe care pot fi aplicabile. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație de la unul dintre reprezentanții reclamanților: „Notă că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească suma de 49.500 (50.000 cinci sute) de euro care acoperă prejudiciu material și moral și costuri pentru dl Kadir Bor, dl Hasan Bor, dl Mehmet Bor, dna Sellüme Bor (Öz), dl Nuri Bor, dl Ömer Bor, dl Șerif Bor, dl Ali Çayan, dl İbrahim Hıdıroğlu, dl İsa Kaya, dl Havva Kaya (Kayaaslan), dl Ahmet Özavcı și dl Münire Özel în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 43372/98 în așteptarea Curții. Această sumă va fi împărțită după cum urmează: dl Kadir Bor, dl Hasan Bor, dl Mehmet Bor, dl Sellüme Bor (Öz), dl Nuri Bor, dl Ömer Bor, dl Șerif Bor, dl Șerif Bor 11,700 EUR dl Ali Çayan, dl İbrahim Hıdıroğlu 9,500 EUR dl İsa Kaya, dna Havva Kaya (Kayaaslan) 23,800 EUR dl Ahmet Özavcı 3,500 EUR dna Münire Özel 1000 EUR Notez, de asemenea, că această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data deciziei Curții ... Această sumă se plătește în euro la un cont bancar numit de către solicitanți, fără impozite și taxe care pot fi aplicabile. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins.” După informarea Guvernului, Curtea a luat în considerare cererea reprezentantului reclamantului din 9 septembrie 2002 de a face corecții la unele dintre numele reclamanților. Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să dispună de cereri; hotărăște să elimine cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress [1] Având în vedere scrisoarea trimisă de reprezentantul reclamantului la 9 septembrie 2002, numele reclamanților Sellüme Bor (Öz) și Havva Kaya (Kayaaslan), au fost corectate.