PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 70446/01 de Jovan și Milka JORGII Împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 23 octombrie 2003 în calitate de Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Lorenzen Bonello doamna Tulkens Vajić Levits doamna Botoucharova, judecători și grefierul adjunct al secțiunii IELSEN Având în vedere cererea depusă la 23 martie 2001, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: Reclamanții, dl Jovan Jorgić și dna Milka Jorgić, sunt cetățeni croați, care s-au născut în 1937 și, respectiv, 1939, și trăiesc în Krušedol, Serbia. Guvernul contestat este reprezentat de agentul lor, dna Lidija Lukina-Karajković. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 octombrie 1997, reclamanții au depus o acțiune care cer daune din partea Republicii Croația pentru casa lor de vară distrusă în Lončarica, cu Curtea Municipală Grubišno Polje (Općinski sud u Grubišnom Polju La 6 noiembrie 1999 Parlamentul a introdus o modificare a Legii privind obligațiile civile (Zcaon o obveznim odnosima ) care prevede că toate procedurile privind acțiunile de prejudiciu care rezultă din actele membrilor armatei croate sau ale poliției atunci când acționează în calitate oficială în timpul războiului național din Croația ar trebui să rămână în așteptarea promulgării unei noi legislații în această privință. Primul reclamant a depus apoi o plângere constituțională, în timp ce el nu a contestat legislația ca atare, el s-a plâns în legătură cu decizia de a suspenda procedura. La 19 septembrie 2001, Curtea Constituțională a declarat plângerea inadmisibilă deoarece nu a fost depusă împotriva unei decizii finale. La 14 iulie 2003, Parlamentul a adoptat Legea privind răspunderea Republicii Croației pentru daunele cauzate de membrii armatei și poliției croate atunci când își acționează în calitate oficială în timpul războiului național ( Zakon odgovornosti Republike Hrvatske za štetu uzrokovanu od pripadnika hrvatskih oružanih i redarstvenih snaga tijekom Domovinskog rata , Gazette Oficial nr. 117/2003 din 23 iulie 2003). Legea internă relevantă Secțiunea 184 litera (a) din Legea de modificare a Legii privind obligațiile civile (Zcazon o dopunama Zakonu o obveznim odnosima , Gazette Oficial nr. 112/1999) prevede că toate procedurile inițiate împotriva Republicii Croația pentru daunele cauzate de membrii armatei și poliției croate atunci când acționează în calitate oficială în timpul războiului național din Croația de la 7 august 1990 la 30 iunie 1996 trebuie să fie păstrate. De asemenea, legea impune guvernului obligația de a prezenta Parlamentului legislație specială, reglementând responsabilitatea pentru astfel de prejudicii, în termen de șase luni cel târziu de la intrarea în vigoare a Actului. Partele relevante din Legea din 2003 privind răspunderea Republicii Croația pentru daunele cauzate de membrii armatei croate și de poliție atunci când acționează în calitate oficială în timpul războiului național reglementează acum circumstanțele în care Republica Croația este responsabilă pentru daunele cauzate de membrii armatei și poliției în timpul războiului național. Reclamanții au susținut că promulgarea legislației din 1999 a Parlamentului a interferat cu dreptul lor de acces la o instanță. Reclamanții s-au plângut, fără a invoca nicio dispoziție specifică a Convenției, că au fost împiedicate să aibă acces la o instanță în măsura în care instanța internă a continuat procedura privind acțiunea lor pentru daune. Curtea va examina plângerea reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este relevantă, se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” Guvernul a susținut în primul rând că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne pentru că nu au prezentat o afirmație constituțională care contesta legislația în cauză. Reclamanții au susținut că au epuizat toate căile de recurs interne. Curtea reamintește că, în circumstanțe similare, în cazul Aćimović, o plângere constituțională care a contestat legislația în cauză nu a reprezentat un remediu care să fie epuizată (a se vedea Aćimović c. Croația, (dec.), nr. 61237/00, 7 noiembrie 2002). Curtea nu consideră niciun motiv să se depărteze de această decizie în acest caz. Rezultă că plângerea reclamanților nu poate fi respinsă pentru faptul că nu se ascund măsurile interne de evacuare. În alternativă, Guvernul a invitat Curtea să concludă că cererea nu a dezvăluit nici o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. În această privință, ei au susținut că reclamanții au avut acces la o instanță deoarece au instituit o procedură civilă pentru daune în fața Curții Municipale Grubišno Polje. Faptul că instanța a continuat procedurile în temeiul legislației din 1999 nu a afectat dreptul de acces al reclamanților la o instanță deoarece procedura a rămas doar temporar. Atunci când, în iulie 2003, noua legislație a fost adoptată reclamanților au avut din nou acces la o instanță. Reclamanții au susținut că faptul că procedurile au rămas pentru o perioadă prelungită a încălcat dreptul de acces la o instanță. Prin urmare, Curtea concluzionează că această plângere nu este, în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, necesită o examinare a fondului. Nu s-a stabilit niciun alt motiv pentru declararea inadmisibilă. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea admisibilă, fără a se judeca în fondul cauzei. Søren N IELSEN Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului
Application no. 70446/01
by Jovan and Milka JORGIĆ
against Croatia
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 23
October
2003 as a Chamber composed of:
Mr
C.L.
Rozakis
,
President
,
Mr
P.
Lorenzen
,
Mr
G.
Bonello
,
Mrs
F.
Tulkens
,
Mrs
N.
Vajić
,
Mr
E.
Levits
,
Mrs
S.
Botoucharova,
judges
,
and
Mr
S
.
N
,
Deputy Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 23 March 2001,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants,
Having deliberated, decides as follows:
The applicants, Mr Jovan Jorgić and Ms Milka Jorgić, are Croatian citizens, who were born in 1937 and 1939, respectively, and live in Krušedol, Serbia. The respondent Government are represented by their Agent Ms Lidija Lukina-Karajković.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 27 October 1997 the applicants filed an action seeking damages from the Republic of Croatia for their destroyed summer house in Lončarica, with the Grubišno Polje Municipal Court (
Općinski sud u Grubišnom Polju
).
On 6 November 1999 Parliament introduced a change of the Civil Obligations Act (
Zakon o obveznim odnosima
) which provided that all proceedings concerning actions for damages resulting from acts of members of the Croatian army or police when acting in their official capacity during the homeland war in Croatia were to be stayed pending the enactment of new legislation on the subject.
On 31 May 2000 the proceedings were stayed.
The first applicant then filed a constitutional complaint. Whereas he did not challenge the legislation as such, he complained about the decision to stay the proceedings. On 19 September 2001 the Constitutional Court declared the complaint inadmissible because it was not filed against a final decision.
On 14 July 2003 Parliament passed the Act on liability of the Republic of Croatia for damage caused by members of the Croatian army and police when acting in their official capacity during the homeland war (
Zakon o odgovornosti Republike Hrvatske za štetu uzrokovanu od pripadnika hrvatskih oružanih i redarstvenih snaga tijekom Domovinskog rata
, Official Gazette no. 117/2003 of 23 July 2003).
B.
Relevant domestic law
Section 184 (a) of the 1999 Act on Amending the Civil Obligations Act (
Zakon o dopunama Zakonu o obveznim odnosima
, Official Gazette no.
112/1999) provides that all proceedings instituted against the Republic of Croatia for damage caused by members of the Croatian army and police when acting in their official capacity during the homeland war in Croatia from 7 August 1990 to 30 June 1996 are to be stayed.
The Act also imposed an obligation on the Government to submit to Parliament special legislation, regulating the responsibility for such damage, within six months at the latest from the Act’s entry into force.
The relevant parts of the 2003 Act on liability of the Republic of Croatia for damage caused by members of the Croatian army and police when acting in their official capacity during the homeland war now regulate circumstances in which the Republic of Croatia is liable for damage caused by members of the army and the police during the homeland war.
The applicants maintained that Parliament’s enactment of the 1999 legislation interfered with their right of access to a court.
The applicants complained, without invoking any specific provision of the Convention, that they were prevented from having access to a court in so far as the domestic court stayed the proceedings concerning their action for damages. The Court will examine the applicants’ complaint under Article 6 §
1 of the Convention, which, in so far as relevant reads as follows:
“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal...”
a.
The Government firstly maintained that the applicants had failed to exhaust domestic remedies because they had not submitted a constitutional claim challenging the legislation in question.
The applicants argued that they had exhausted all domestic remedies.
The Court recalls that in similar circumstances it has held in the Aćimović case that a constitutional complaint challenging the legislation in question did not represent a remedy to be exhausted (see
Aćimović v. Croatia
, (dec.), no. 61237/00, 7 November 2002). The Court sees no reason to depart from this decision in the present case.
It follows that the applicants’ complaint cannot be rejected for failure to exhaust domestic remedies.
b.
In the alternative the Government invited the Court to conclude that the application did not disclose any appearance of a violation of Article 6 §
1 of the Convention. In this connection they submitted that the applicants did enjoy access to a court because they had instituted civil proceedings for damages before the Grubišno Polje Municipal Court. The fact that the court had stayed proceedings pursuant to the 1999 legislation did not affect the applicants’ right of access to a court because the proceedings were stayed only temporarily. When, in July 2003, the new legislation was passed the applicants again enjoyed access to a court.
The applicants argued that the fact that the proceedings were stayed for a prolonged period violated their right of access to a court.
The Court considers, in the light of the parties’ submissions, that the complaint raises serious issues of fact and law under the Convention, the determination of which requires an examination of the merits. The Court concludes therefore that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. No other ground for declaring it inadmissible has been established.
For these reasons, the Court unanimously
Declares
the application admissible, without prejudging the merits of the case.
Søren N
Christos
Rozakis
Deputy Registrar
President