- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 iulie 2023
- Stat pârât
- SWE
- Concluzia
- Partly struck out of the list
- Partly inadmissible
A.A. și alții împotriva Suediei
Traducere în română Auto
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Numărul 12470/21 A.A. și alții împotriva Suediei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 4 iulie 2023 ca Cameră compusă din: Marko Bošnjak , Președintele Alena Poláčková, LÄtif Hüseynov, Péter Paczolay, Ivana Jelić, Erik Wennerström , Raffaele Sabato , judecători și Renata Degener , grefierul secțiunii, având în vedere: cererea de mai sus depusă la 25 februarie 2021, hotărârea de a nu divulga numele reclamanților, măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură și faptul că această măsură a fost respectată, după deliberare, hotărăște după cum urmează: O listă a reclamanților este prezentată în masa adăugată, fiind o familie din Afganistan, constă dintr-o mamă și cele patru fiice adulte care trăiesc în prezent în Suedia.
Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl Edman, un avocat care practică în Malmö. Guvernul suedez („Guvernul”) a fost reprezentat de agenții lor, dna H. Lindquist și dl D. Gillgren, ambele ale Ministerului Afacerilor Externe. Reclamanții, ale căror cereri de azil în Suedia au fost în cele din urmă respinse, se plângeau în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție că, dacă acestea ar fi fost deportate în Afganistan, ar risca să fie ucise sau tratate în contravenție la art. 3. În plus, în temeiul articolului 8 din Convenție, se plângea că dreptul lor la respectarea vieții lor de familie ar fi încălcat în cazul în care ordinele de deportare au fost executate și, în plus, se plângea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la evaluarea dovezilor și la durata procedurii, din partea autorităților suedeze.
După ce guvernul a primit notificarea cererii și părțile și-au prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul plângerilor în temeiul articolelor 2, 3 și 8 din Convenție, Curtea a fost informată că primii și al doilea reclamant au primit o nouă examinare a eliberării permiselor de ședere, în temeiul capitolului 12, secțiunea 19 din Legea extraterestră ( Utlänningslagen , 2005:716), datorită situației modificate în Afganistan după preluarea talibanilor. La 21 iunie 2022, Curtea a hotărât să suspende procedura în așteptarea rezultatului noului proces intern cu privire la primele și cele de-a doua reclamante. După aceea, părțile au informat Curtea că toate reclamanții au fost acordate permise de ședere temporară, valabile până la sfârșitul anului 2025 sau la începutul anului 2026. Guvernul a solicitat Curtea să scoată cazul din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (b) din Convenție.
Reclamanții nu s-au opus acestui lucru. Cu toate acestea, acestea au solicitat compensații pentru costurile juridice suportate în fața Curții în valoare totală de 252.673 coroane suedeze (SEK), aproximativ 21,500 euro (EUR)), impozitul pe valoarea adăugată inclus. Guvernul a susținut că această sumă este excesivă și că compensația pentru costurile nu ar trebui să depășească un sumă total de 29.520 coroane suedeze (aproximativ 2.500 EUR), impozitul pe valoarea adăugată exclus. Curtea constată că reclamanții au primit permise de ședere temporară valabile până la sfârșitul anului 2025 sau la începutul anului 2026 și, prin urmare, nu mai riscă deportarea din Suedia.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că, în ceea ce privește plângerile în temeiul articolelor 2, 3 și 8 din convenție, această chestiune a fost rezolvată în sensul articolului 37 § (b) din Convenție și că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în Protocolele sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii în temeiul articolului 37 § în amendă. În consecință, această parte a cererii să fie eliminată din lista cazurilor, iar aplicarea articolului 39 din Regulamentul Curții ar trebui întreruptă. 10. În ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, Curtea reiterează că hotărârile privind intrarea, șederea și deportarea străinilor nu se referă la determinarea drepturilor sau obligațiilor civile ale reclamantului sau la o acuzație penală împotriva ei, în sensul articolului 6 § 1 (a se vedea, de exemplu, Maaouia c. Franța [GC], nr. 39652/98, § 40, CEDO 2000-X).
Prin urmare, această plângere este incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 § 3 litera (a) și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4. 11. art. 43 § 4 din Regulamentul Curții prevede că, atunci când o cerere a fost formulată în conformitate cu art. 37 din Convenție, Curtea are discreția de a atribui costuri. Principiile generale care reglementează rambursarea costurilor în temeiul articolului 43 § 4 sunt în esență aceleași ca și în temeiul articolului 41 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Uniunea Martorilor lui Iehova și alții c. Georgia) (dec.), nr. 72874/01, 21 aprilie 2015). Având în vedere documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că în cazul în cauză este rezonabil atribuirea în comun a reclamanților 5.000 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care le poate fi imputabil.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în ceea ce privește plângerile în temeiul articolelor 2, 3 și 8 din Convenție; declară restul cererii inadmisibil; Deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească împreună reclamanților, în termen de trei luni, 5.000 EUR (cincă mii de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi percepubil pentru solicitanți, (b) care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 31 august 2023. Anul nașterii Naționalitatea A. A. Afgana A. A. A. Afgana I. A afgana U. A afgana 1988 Y. Afgana 1988 (a fost acordată anonimitatea)
FIRST SECTION
DECISION Application no. 12470/21 A.A. and Others against Sweden The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 4 July 2023 as a Chamber composed of: Marko Bošnjak , President , Alena Poláčková, Lətif Hüseynov, Péter Paczolay, Ivana Jelić, Erik Wennerström, Raffaele Sabato , judges , and Renata Degener, Section Registrar, Having regard to: the above application lodged on 25 February 2021, the decision not to have the applicants’ names disclosed, the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court and the fact that this measure has been complied with, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. A list of the applicants is set out in the appended table. They are a family from Afghanistan, consisting of a mother and her four adult daughters, currently living in Sweden. They were represented before the Court by Mr L. Edman, a lawyer practicing in Malmö.
The Swedish Government (“the Government”) were represented by their Agents, Ms H. Lindquist and Mr D. Gillgren, both of the Ministry for Foreign Affairs.
The applicants, whose asylum requests in Sweden had been finally rejected, complained under Articles 2 and 3 of the Convention that if they were deported to Afghanistan they would risk being killed or face treatment in contravention of Article 3. They further complained under Article 8 of the Convention that their right to respect for their family life would be breached if the deportation orders were enforced. Moreover, they complained under Article 6 § 1 of the Convention about the Swedish authorities’ assessment of evidence and the length of the proceedings.
After the Government had been given notice of the application and the parties had submitted their observations on the admissibility and merits of the complaints under Articles 2, 3 and 8 of the Convention, the Court was informed that the first and second applicants had been granted a new examination of the issue of residence permits, under Chapter 12, section 19 of the Alien’s Act ( Utlänningslagen , 2005:716), due to the changed situation in Afghanistan following the Taliban takeover.
On 21 June 2022 the Court decided to adjourn the proceedings pending the outcome of the new domestic proceedings concerning the first and second applicants.
Subsequently, the parties informed the Court that all applicants had been granted temporary residence permits, valid until the end of 2025 or the beginning of 2026.
The Government requested the Court to strike the case out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (b) of the Convention. The applicants did not oppose this. However, they requested compensation for their legal costs incurred before the Court in the total amount of 252,673 Swedish kronor ((SEK), approximately 21,500 euros (EUR)), value added tax included. The Government argued that this amount was excessive and that compensation for costs should not exceed a total amount of SEK 29,520 (approximately EUR 2,500), value added tax excluded. THE LAW
The Court notes that the applicants have been granted temporary residence permits valid until the end of 2025 or the beginning of 2026 and therefore no longer risk deportation from Sweden.
In the light of the above, the Court considers that, as regards the complaints under Articles 2, 3 and 8 of the Convention, the matter has been resolved within the meaning of Article 37 § 1 (b) of the Convention and that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the application under Article 37 § 1 in fine . Accordingly, this part of the application should be struck out of the list of cases, and the application of Rule 39 of the Rules of Court should be discontinued.
As regards the complaint under Article 6 § 1 of the Convention, the Court reiterates that decisions regarding the entry, stay and deportation of aliens do not concern the determination of an applicant’s civil rights or obligations or of a criminal charge against him or her, within the meaning of Article 6 § 1 (see, for example, Maaouia v. France [GC], no. 39652/98, § 40, ECHR 2000-X). Accordingly, this complaint is incompatible ratione materiae with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 (a) and must be rejected pursuant to Article 35 § 4.
Rule 43 § 4 of the Rules of Court provides that when an application has been struck out in accordance with Article 37 of the Convention, the Court has the discretion to award costs. The general principles governing reimbursement of costs under Rule 43 § 4 are essentially the same as under Article 41 of the Convention (see, for example, Union of Jehovah’s Witnesses and Others v. Georgia (dec.), no. 72874/01, 21 April 2015). Regard being had to the documents in its possession and to its case-law, the Court in the present case considers it reasonable to award the applicants jointly EUR 5,000 in respect of costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to them. For these reasons, the Court, unanimously, 1. Decides to strike the application out of its list of cases as regards the complaints under Articles 2, 3 and 8 of the Convention; 2. Declares the remainder of the application inadmissible; 3. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants jointly, within three months, EUR 5,000 (five thousand euros) in respect of costs and expenses, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable to the applicants, (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English and notified in writing on 31 August 2023. Renata Degener Marko Bošnjak Registrar President APPENDIX No. Applicant’s Name Year of birth Nationality 1. A. A 1955 Afghan 2. A. A 1989 Afghan 3. I. A 1981 Afghan 4. W. A 1988 Afghan 5. Y. A 1988 Afghan (anonymity has been granted)