AFFAIRE OGRAS ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

28.10.2003

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle (règlement amiable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE OGRAS ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2003)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA OGRAS ȘI ALTELE c. TURCIA (solicitarea nr. 39978,8) HOTĂRÂREA (regula amiabilă) STRASBURG 28 octombrie 2003 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Sabri Oișaș și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Türmen Fischbach Casadevall Pavlovschi Borrego Borrego Fura-Sandström, judecători și de Elens-Passos, asistentă grafficiară de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 octombrie 2003, înmânează hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 399798/98) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care patru resortisanți ai acestui stat, domnii. Sabri Oiras, Necat Oiraș, Nihat Oiraș și M Sultan Oiraș, au sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Drepturilor Omului la 11 decembrie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( Meryem Erdal, avocat în Baroul Ankara. Guvernul turc (adică, . .) este reprezentat de co-agentul său și domnul E. E. Șcan, ministru plenipotențiar, director general adjunct pentru Consiliul Europei și Drepturile Omului. Invocând articolele 2, 13 și 14 din convenție, reclamanții denunțau, printre altele, circumstanțele în care fiul și fratele lor, M. Serdar Oiraș a găsit moartea și ineficiența investigațiilor penale în acest sens. Pe teren la articolele 3, 13 și 14, reclamanții se plângeau, de asemenea, de condițiile de detenție impuse lui Sabri Oiraș, Sultan Oiraș și fiicei lor minore, de bătăile și rănirile comise lui Sabri Oiraș și Serdar Oiraș, înainte de decesul acestuia, precum și de suferința suferită de acestea în legătură cu executarea extrajudiciară a lui Serdar Oiraș. În cele din urmă, reclamanții au considerat că faptele cauzei au luat, de asemenea, în considerare încălcarea articolelor 5 alineatul (4), 6 alineatul (1), 2, 9 și 14 din convenție. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție și atribuit primei secțiuni (art. 52) 1 din Regulamentul de procedură al Curții. La 1 noiembrie 2001, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură] și prezenta cerere a fost atribuită celei de a patra secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 7 mai 2002, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat admisibilă obiecțiunile reclamanților din articolele 2 și 3 din convenție, luate separat sau combinate cu articolele 13 și 14, privind decesul lui Serdar O La 3 martie 2003, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului (b) din Convenție și, în acest scop, le-a trimis proiecte de declarații. După un schimb de corespondență cu privire la anumite modificări propuse privind textul proiectelor în cauză, la 7 iulie și 1 În august 2003, reprezentantul reclamanților și guvernul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unei soluționări amiabile a cazului. La 3 iulie 1995, un grup de polițiști în civil s-au dus la solicitanți și i-au dus pe Sabri Oiraș, soția sa Sultan și fetița lor la Hotărârea de Securitate din Nusaybin, pentru a-i întreba despre fiul lor, Serdar Oiraș, suspectat că a fost implicat în uciderea a doi soldați la 30 iunie 1995. A doua zi, Serdar Oiraș a fost arestat și arestat, a mărturisit și a propus să-i ducă pe polițiști la casa părinților săi pentru a le arăta pivnița unde erau ascunse arme de tip G-3, care erau scoase din soldați uciși. Armele despre care este vorba nu au fost găsite la locul faptei, așa că Serdar Oiș a trebuit să mărturisească că i-a mințit și i-a dus pe polițiști în curtea din spatele casei, susținând că de data aceasta au ascuns două grenade acolo. 11. Potrivit versiunii oficiale, contestată de recurente, chiar în momentul în care Serdar Oiraș era pe cale să scoată grenadele din ascunzătoarea lor, membrii PKK ar fi deschis focul asupra polițiștilor. Profitând de haos, Serdar Oiraș ar fi fugit, împreună cu grenadele. Polițiștii l-ar fi somat atunci să se oprească; or, în mijlocul cursei, ar fi încercat să arunce una dintre grenade către polițiști, care, prin urmare, a trebuit să-l împuște. 12. Două dosare de anchetă au fost deschise de procurorul Republicii Nusaybin în legătură cu incidentele din 4 iulie 1995. La 27 iulie 1995, acesta și-a declinat competența rațională personae în favoarea Comitetului Administrativ de la Nusaybin în ceea ce privește uciderea lui Serdar O'Raș 13. La 5 decembrie 1996, reclamanții au depus plângeri formale în fața procurorului general împotriva, pe de o parte, a polițiștilor autori ai asasinării lui Serdar Oiraș și, pe de altă parte, a celor responsabili de arest arbitrar și de relele tratamente care le-ar fi fost aplicate. La 27 martie 1997, reclamanții au introdus o acțiune în despăgubire în fața Tribunalului Administrativ de la Diyarbak Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului 1. Guvernul Republicii Turcia regretă apariția incidentelor, în special a utilizării forței excesive, care au condus la introducerea cererilor individuale ca urmare a pierderii vieții , la fel ca în cazul circumstanțelor morții dlui Serdar O . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . anxietatea profundă cauzată membrilor familiei sale, fără a aduce atingere legislației turce existente și hotărârii guvernului de a preveni astfel de incidente. Guvernul recunoaște că folosirea excesivă a forței care duce la pierderea vieții umane și lipsa instrucțiunilor corespunzătoare constituie o încălcare a articolelor 2, 3 și 13 din Convenția europeană a drepturilor omului. Prin urmare, se angajează să elaboreze instrucțiunile corespunzătoare și să adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că interzicerea unor astfel de încălcări ale vieții și cerințele de investigare pe care le impun sunt mai respectate în viitor. În aceste privințe, Comitetul observă că măsurile legale și administrative adoptate recent au permis reducerea cazurilor de moarte de om în circumstanțe similare și creșterea eficacității investigațiilor efectuate în consecință. 3. În vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea [n 99798/98], guvernul oferă, de asemenea, o plată ex gratia , reclamanților 66 000 EUR (șase mii EUR) pentru daune și 10 000 EUR (zece mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, reprezentând o sumă totală de 76 000 EUR (șaizeci și șase de mii EUR). Această sumă nu va fi supusă niciunui impozit sau sarcină fiscală în vigoare la momentul relevant și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de solicitanți sau de consiliul autorizat corespunzător al acestora. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în temeiul articolului 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unei plăți în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la plata efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile pentru această perioadă, cu trei puncte procentuale. Guvernul consideră că supravegherea de către Comitetul miniștrilor Consiliului Europei a executării hotărârii Curții în această cauză, precum și a celor pronunțate în cauzele similare referitoare la Turcia, constituie un mecanism adecvat pentru a asigura îmbunătățirea constantă a situației în materie de protecție a drepturilor omului. În această privință, se angajează să își continue cooperarea, necesară pentru atingerea acestui obiectiv. 5. În sfârșit, guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în temeiul articolului 43 alineatul (1) din convenție după pronunțarea hotărârii de către Curte. În calitate de reprezentant al dlui Sabri O o sumă globală de 76 000 EUR (șaizeci și șase de mii de euro). De aceea, consultați de către mine, reclamanții acceptă termenii acestei declarații și, în consecință, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care stau la baza cererii. Ei declară cauza soluționată definitiv și se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii Curții în această cauză, trimiterea acesteia la Marea Cameră în temeiul art. 43 alin. (1) din Convenție. 18. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile, în sensul art. 39 din Convenție. Asigurându-se că regulamentul menționat se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele fine din Convenție și 3 din Regulamentul de procedură), Curtea consideră că trebuie eliminată cauza din rolul său. angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcută în limba franceză, apoi comunicată în scris 28 octombrie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Nicolas BRATZA Grefier Adjunct Președinte