AFFAIRE CIANFANELLI BANCI c. ITALIE

În cauza Cianfanelli Banci c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis Președintele mei Tulkens Vajić Levits Bototarova, dnii Ovler, Agrebelsky judecători și a dlui E. F ribergh, grefierul secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 9 octombrie 2003, Renunță la hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 60663/00) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, dl Marcella Cianfanelli Banci, a sesizat Curtea la 3 aprilie În conformitate cu art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamanta este reprezentată de dl S. Romei, avocat în Florența. Guvernul italian (atmosfera) a fost reprezentat succesiv de agenții săi, dnii U. Leanza și I.M. Braguglia și co-agenții săi succesive, dnii V. Esposito și F. Crisafolli. Recurenta se plângea de imposibilitatea prelungită de a-și recupera apartamentele fără asistență din partea forței publice în ceea ce privește expulzarea chiriașilor și durata procedurii de expulzare. La 7 mai 2002, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 24 iulie 2003 și respectiv 29 august 2003, reclamanta și guvernul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. DEFINIȚIE, recurenta s-a născut în 1930 și locuiește în Montemurlo (Prato). Ea deține două apartamente în Florența, pe care le închiriase în R.M. și V.D.B. Procedura împotriva R.M. Printr-o scrisoare recomandată din 25 mai 1989, recurenta a informat locatarul cu privire la intenția sa de a pune capăt închirierii la expirarea contractului de închiriere, adică la 31 decembrie 1991, și l-a rugat să elibereze locul înainte de această dată. Printr-un act notificat la 25 martie 1992, recurenta va recita avizul de concediu și îl va cita pe persoana în cauză să se prezinte în fața judecătorului de instanță din Florența. 10. Printr-o ordonanță din 13 iulie 1992, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat cel târziu la 13 iulie 1993. Această hotărâre a devenit executorie la 11 septembrie 1992. 11. La 15 iulie 1993, reclamanta a însemnat chiriașului comanda de eliberare a apartamentului. 12. La 27 iulie 1993, recurenta i-a indicat avizul că expulzarea va fi executată la 7 octombrie 1993 prin intermediul unui aprod al justiției. Procedura era încă în curs de desfășurare la 16 mai 2002. Procedura împotriva V.D.B. 13. Printr-o scrisoare recomandată din 25 mai 1989, recurenta a informat locatarul cu privire la intenția sa de a pune capăt închirierii la expirarea contractului de închiriere, adică la 31 decembrie 1991, și i-a cerut să elibereze locul înainte de această dată. 14. printr-un act notificat la 25 martie 1992, recurenta va reiniția avizul de concediu și a numit persoana în cauză să se prezinte în fața judecătorului de instanță din Florența. Printr-o ordonanță din 4 mai 1992, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat cel târziu la 4 mai 1993. Această hotărâre a devenit executorie la 16 iunie 1992. 16. La 5 mai 1993, reclamanta a însemnat chiriașului comanda de a elibera apartamentul. 17. La 15 mai 1993, reclamanta i-a indicat avizul că expulzarea va fi executată la 22 iulie 1993 prin intermediul unui aprod al justiției. Procedura era încă în curs de desfășurare la 16 mai 2002. ÎN DREPT 18. La 29 august 2003, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea nr. 60663/00, formulată de Marcella Cianfanelli Banci, guvernul italian oferă acesteia suma de 7 085 EUR (șapte mii optzeci și cinci de euro) pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta soluția finală a cazului. Prezenta declarație nu implică recunoașterea de către guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. În plus, guvernul se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție 19. La 24 iulie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamantă Am luat cunoștință de declarația guvernului italian potrivit căreia este pregătit să plătească la Marcella Cianfanelli Banci suma de 7 085 EUR (șapte mii optzeci și cinci de euro) pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea nr. 60663/00 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție 20. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). În această privință, Curtea consideră că a precizat deja natura și amploarea obligațiilor care revin statului pârât în cauzele de expulzare a chiriașilor (a se vedea Imobiliar Saffi c. Italia [GC], n 2774/93, CEDO 1999-V), și problema îndeplinirii acestor obligații este în prezent pendinte în fața Comitetului miniștrilor. Prin urmare, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Curtea concluzionează, prin urmare, că regulamentul se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [articolele 37 alineatul (1) in fine] din Convenție și art. 62 alin. (3) din regulament. 21. Prin urmare, cauza rolului trebuie eliminată. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cauza rolului Lund act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 30 octombrie 2003 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Erik F ribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

PREMIERE SECTION

AFFAIRE

CIANFANELLI BANCI c. ITALIE

(Requête n

o

60663/00)

ARRÊT

(Règlement amiable)

STRASBOURG

30 octobre 2003

Cet arrêt peut subir des retouches de forme.

En l'affaire Cianfanelli Banci c. Italie,

La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant en une chambre composée de

:

M.

C.L.

Rozakis

,

Président

,

M

mes

F.

Tulkens

,

N.

Vajić

,

M.

E.

Levits

,

M

me

S.

Botoucharova,

MM.

A

.

K

ovler,

V

.

Z

agrebelsky

,

juges

,

et de M. E. F

ribergh,

greffier de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 9 octobre 2003,

Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n

o

60663/00) dirigée contre la République italienne et dont une ressortissante de cet Etat, M

me

Marcella Cianfanelli Banci («

la requérante

»), a saisi la Cour le 3

avril

2000 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

La requérante est représentée par M

e

S. Romei, avocat à Florence. Le gouvernement italien («

le Gouvernement

») a été représenté successivement par ses agents, MM. U. Leanza et I.M. Braguglia et ses co-agents successifs, MM. V. Esposito et F. Crisafulli.

3.

La requérante se plaignait de l'impossibilité prolongée de récupérer ses appartements à défaut d'assistance de la force publique en matière d'expulsion de locataires ainsi que de la durée de la procédure d'expulsion.

4.

Le 7 mai 2002, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a déclaré la requête recevable.

5.

Les 24 juillet 2003 et 29 août 2003 respectivement, la requérante et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.

EN FAIT

6.

La requérante est née en 1930 et réside à Montemurlo (Prato).

7.

Elle est propriétaire de deux appartements à Florence, qu'elle avait loués à R.M. et à V.D.B.

1.

Procédure contre R.M.

8.

Par une lettre recommandée du 25 mai 1989, la requérante informa le locataire de son intention de mettre fin à la location à l'expiration du bail, soit le 31 décembre 1991, et le pria de libérer les lieux avant cette date.

9.

Par un acte signifié le 25 mars 1992, la requérante réitéra l'avis de congé et assigna l'intéressé à comparaître devant le juge d'instance de Florence.

10.

Par une ordonnance du 13 juillet 1992, ce dernier confirma formellement le congé du bail et décida que les lieux devaient être libérés au plus tard le 13 juillet 1993. Cette décision devint exécutoire le 11 septembre 1992.

11.

Le 15 juillet 1993, la requérante signifia au locataire le commandement de libérer l'appartement.

12.

Le 27 juillet 1993, la requérante lui signifia l'avis que l'expulsion serait exécutée le 7 octobre 1993 par voie d'huissier de justice. La procédure était encore pendante au 16 mai 2002.

2.

Procédure contre V.D.B.

13.

Par une lettre recommandée du 25 mai 1989, la requérante informa la locataire de son intention de mettre fin à la location à l'expiration du bail, soit le 31 décembre 1991, et la pria de libérer les lieux avant cette date.

14.

Par un acte signifié le 25 mars 1992, la requérante réitéra l'avis de congé et assigna l'intéressée à comparaître devant le juge d'instance de Florence.

15.

Par une ordonnance du 4 mai 1992, ce dernier confirma formellement le congé du bail et décida que les lieux devaient être libérés au plus tard le 4

mai 1993. Cette décision devint exécutoire le 16 juin 1992.

16.

Le 5 mai 1993, la requérante signifia à la locataire le commandement de libérer l'appartement.

17.

Le 15 mai 1993, la requérante lui signifia l'avis que l'expulsion serait exécutée le 22 juillet 1993 par voie d'huissier de justice. La procédure était encore pendante au 16 mai 2002.

EN DROIT

18.

Le 29 août 2003, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

«

Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n

o

60663/00, introduite par

Marcella Cianfanelli Banci, le gouvernement italien offre de verser à celle-ci la somme de 7 085 euros (sept mille quatre-vingt-cinq euros) au titre de préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article

39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l'affaire.

La présente déclaration n'implique de la part du Gouvernement aucune reconnaissance d'une violation de la Convention européenne des Droits de l'Homme en l'espèce.

En outre, le Gouvernement s'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention

»

19.

Le 24 juillet 2003, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la requérante

:

«

J'ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement italien selon laquelle il est prêt à verser à

Marcella Cianfanelli Banci la somme de 7 085 euros (sept mille quatre-vingt-cinq euros) au titre de préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n

o

60663/00 pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme.

J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de l'Italie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.

La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.

En outre, je m'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention

»

20.

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). A cet égard, elle estime avoir déjà précisé la nature et l'ampleur des obligations qui incombent à l'Etat défendeur dans les affaires d'expulsion de locataires (voir

Immobiliare Saffi c. Italie

[GC], n

o

22774/93, CEDH 1999-V), et la question de l'accomplissement de ces obligations est actuellement pendante devant le Comité des Ministres. Il ne se justifie donc plus de poursuivre l'examen de la requête. La Cour conclut dès lors que le règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1

in fine

de la Convention et 62 § 3 du règlement).

21.

Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,

1.

Décide

de rayer l'affaire du rôle

;

2.

Prend acte

de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 30 octobre 2003 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Erik F

ribergh

Christos

Rozakis

Greffier

Président