AFFAIRE PERONI c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

06.11.2003

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de P1-1;Violation de l'art. 8;Violation de P4-2;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE PERONI c. ITALIE (CtEDO, 2003)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 3 CERINȚA PERONI c. ITALIA (solicitarea nr. 44551/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 6 noiembrie 2003 DEFINITIVF 06/02/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Peroni c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Kūris Zupančič Traja, judecători Del Tufo, judecător ad hoc, și al domnului V. Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 16 octombrie 2003, Renunță la hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 44521/98) îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care o resortisantă a acestui stat, domnul Peroni ( La 22 septembrie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamanta este reprezentată de dl R. Vassalle, avocat la Mantova. A fost reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agenții săi, dnii V. Esposito și F. Crisafolli. Ca urmare a deportării dlui V. Zagrebelsky, judecător ales în temeiul Italiei (art. 28), guvernul a desemnat-o pe dna Del Tufo ca judecător ad hoc pentru a-și desfășura activitatea în locul său [art. 27 alineatul (2) din convenție și art. 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. La 29 iunie 2000, Curtea a declarat admisibile obiecțiunile formulate la articolele 6 alineatul (1) și (8) din Convenție. La 2 iulie 2002, Curtea a declarat admisibile obiecțiunile formulate la articolele 1 din Protocolul nr. 1 și 2 din Protocolul nr. Printr-o hotărâre din 18 februarie 1982, al cărei text a fost depus la grefă la 11 martie 1982, Tribunalul din Mantua a pronunțat falimentul societății în comandită simplă R. și al reclamantei în calitate de partener autorizat. Tribunalul a stabilit stabilirea situației creanțelor la 12 mai 1982. Ședința din 23 septembrie 1982 a fost consacrată verificării creanțelor. În octombrie 1982, instanța a pronunțat închiderea verificării creanțelor și a declarat pasivul de faliment executiv. La 19 noiembrie 1982, lichidatorul a solicitat judecătorului să numească mandatarii creditorilor (comitato deicreditori), ceea ce s-a realizat în aceeași zi. La 9 noiembrie 1988, președintele tribunalului l-a convocat pe sindicalist la 22 decembrie 1988 pentru a explica motivele duratei procedurii și pentru a depune rapoartele prevăzute de lege. La 22 septembrie 1995, sindicatul a depus la grefa instanței raportul privind gestionarea sa și în aceeași zi, judecătorul a stabilit o audiere la 21 noiembrie 1995. La acea dată, nu s-a formulat nicio plângere împotriva raportului, iar judecătorul a aprobat documentul menționat. La 28 noiembrie 1996, lichidatorul a depus la grefa o cerere de plată a remunerației sale. La 7 februarie 1997, sindicatul a indicat că ar fi depus proiectul final de repartizare a activelor la plata sumei datorate pentru remunerația sa. La 8 aprilie 1997, lichidatorul a declarat că suma fusese plătită la 25 martie. 1997 că activul era insuficient, că nu mai existau proceduri pendinte care să împiedice încheierea procedurii de faliment și, prin urmare, a solicitat instanței să se pronunțe în acest sens. 11. printr-o decizie din 8 aprilie 1997, al cărei text a fost depus la grefă la 19 aprilie 1997, instanța a închis procedura de faliment. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 12. Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea Luordo c. Italia 32190/96, § 57-61, 17 iulie 2003). ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 13. Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil de termen stabilit la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil (...) 14. Guvernul se opune acestei teze. Perioada care trebuie luată în considerare 15. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 11 martie 1982 și s-a încheiat la 19 aprilie 1997. Prin urmare, are durata de aproximativ 15 ani și o lună pentru un grad de jurisdicție. Caracterul rezonabil al procedurii 16. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], n 34884/97, § 22, CEDO 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de încălcări ale cerinței Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu îndeplinește cerința Cu privire la violarea articolelor 1 din PROTOCOLul nr. 1, 8 al Convenției și 2 din PROTOCOLUL nr. 19, reclamanta se plânge că declarația de faliment a privat-o de toate bunurile sale, că după declarația de faliment întreaga corespondență care i-a fost adresată a fost predată lichidatorului și că declarația de faliment a împiedicat-o să se îndepărteze de locul său de reședință 20. Aceasta invocă articolele 1 din Protocolul nr. 1, 8 din Convenție și art. 2 din Protocolul nr. astfel exprimate: art. 1 din Protocolul nr Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. art. 8 din Convenție Orice persoană are dreptul la respectarea... corespondenței sale. O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, securitatea publică, binele să fie economic al țării, să apere ordinea și prevenirea infracțiunilor, să protejeze sănătatea sau moralitatea, sau să protejeze drepturile și libertățile altora. art. 2 din Protocolul n Oricine se află în mod regulat pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula liber și de a alege liber reședința acestuia. Orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv țara sa. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, menținerii ordinii publice, prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau a moralității sau protecției drepturilor și libertăților altora. Drepturile recunoscute la alineatul (1) pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restricții care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică. 21. Curtea a tratat deja cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, 8 din Convenție și art. 2 din Protocolul nr. 4 (a se vedea în special Hotărârea Luordo, citată anterior, § 70-97). 22. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în acest caz. Procedura de faliment a durat aproximativ 15 ani și o lună pentru un grad de jurisdicție, ceea ce a dus la ruperea echilibrului corect dintre interesul general la plata creditorilor falimentului și interesele individuale ale recurentei, și anume dreptul acesteia la respectarea bunurilor sale, la respectarea corespondenței și a libertății sale de circulație. Ingeritățile în drepturile și libertățile recurentei s-au dovedit disproporționate pentru obiectivul urmărit. 23. În consecință, s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1, 8 la Convenție și 2 din Protocolul nr. III. privind aplicarea art. 41 din Convenție 24. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În primul rând, recurenta solicită repararea unui prejudiciu material și a sumei de 273 500 EUR (EUR). 26. Guvernul contestă aceste pretenții. 27. Recurenta care a omis să-și ventileze pretențiile și să unească documentele necesare, astfel cum se prevede la art. 60 din Regulamentul de procedură, Curtea decide să nu acorde nimic sub acest șef. Pagubă morală 28. Tribunalul contestă aceste pretenții. 30. Curtea consideră că reclamanta a suferit un anumit prejudiciu moral. Statuând în mod echitabil, aceasta îi acordă 33 000 EUR în acest scop. Comisioane și cheltuieli de judecată 31. reclamanta se bazează pe înțelepciunea Curții cu privire la cheltuielile și cheltuielile efectuate în fața Comisiei și a Curții. 32. Guvernul se bazează, de asemenea, pe înțelepciunea Curții. 33. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 500 EUR și acordarea acesteia recurentei. Interese moratoriu 34. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție A declarat că a existat o încălcare a articolului 2 din Protocolul nr. 2 500 EUR (două mii cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată iii. plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit decât de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 6 noiembrie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte