ÖRS v. TURKEY [Extracts)

[TRANSLARE-EXTRACTURI] ... FACTE Reclamanții ... sunt resortisanți turci. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către doamna Z.S. Özdoğan, un avocat practicant în İzmir. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Arestarea și custodia de poliție La 13 mai 1996, ofițerii din sucursala antiterrorist a Direcției de Securitate din Ankara au arestat toate reclamanții, cu excepția S.Ö., care a fost arestat în ziua următoare, într-o operațiune care a fost montată împotriva unei organizații ilegale, Ekim . Reclamanții au fost reținuți în sediile filialei antiterroriste. O cerere a avocatului reclamantului de permisiunea de a se întâlni cu S.E. a fost respinsă de procurorul public la Curtea Națională de Securitate la 17 mai 1996, din cauza faptului că art. 136 din Codul de Procedință Penală nu se aplică infracțiunilor triale în instanțele naționale de Securitate și că ancheta era confidențială. La 24 mai 1996, la sfârșitul perioadei lor de custodie a poliției, reclamanții au fost interogați de procurorul public și au adus în fața unui judecător al Curții Naționale de Securitate din Ankara, care a ordonat eliberarea S.A. și a H.A. și a celorlalți solicitanți să fie reținuți în timpul procesului. La 4 iunie 1996, S.A. a fost arestat și reținut în cadrul unui mandat de arestare emis de Curtea Națională de Securitate la 29 mai 1996. În urma unei plângeri de către S.E., procedurile penale au fost introduse împotriva anumitor ofițeri de poliție care a pretins că l-au tratat rău în timp ce era în custodie. Un chirurg de poliție a emis un raport medical la 24 mai 1996 care a declarat că N.Ç., K.T., H.E. și S.A. au susținut vânătăi la corpurile lor și au fost inapte pentru a lucra timp de cinci zile, două zile, o zi și, respectiv, trei zile. El a remarcat, de asemenea, că B.Ö. a avut o tăiere de un centimetru adânc la penis și S.Ö. suferia durere în brațele ei. La 21 iunie 1996, procurorul public a acuzat reclamanții de la Curtea Națională de Securitate, susținând că sunt lideri sau membri ai organizației ilegale Ekim și a solicitat Curții să aplice art. 7 alineatul (1) din Legea antiterrorism (Legea nr. 3713). După ședința din 6 noiembrie 1996, judecătorii judecătorilor judecătorilor au acordat cauțiunea S.A. și S.Ö. Într-o hotărâre din 10 martie 1997, Curtea Națională de Securitate a constatat că N.Ç. și B.Ö. au fost vinovați de conducere a unei bande armate și au condamnat fostul la șapte ani de închisoare și o amendă de 4.200.000.000 de lire turce (TRL) și din urmă la șase ani de închisoare și o amendă de 3.600.000.000 de lire. a fost considerat vinovat de a fi membru al unei organizații ilegale și condamnat la trei ani de închisoare și la o amendă de 12500,000.000 TRL. El a fost interzis de la serviciul public timp de trei ani. S.Ö. și S.A. au fost considerate vinovate în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 de ajutor și achitarea unei bande armate, și a primit o condamnare de zece luni de închisoare și o amendă de 500 000.000 TRL. S.E. și H.A. au fost achitați. În urma unui recurs asupra punctelor de drept de către reclamanți, Curtea de Casație a anulat hotărârea din cauza faptului că doi dintre acuzați, S.A. și S.Ö., nu au fost autorizați să prezinte mai multe argumente după reclasificarea infracțiunii cu care au fost acuzați. Dosarul a fost transmis Curții de Securitate Națională, care a remediat defectele procedurale observate de Curtea de Casație înainte de a pronunța la 12 august 1998 pentru a preda aceleași condamnații tuturor reclamanților, cu excepția K.T., a căror condamnare a fost redusă la doi ani și șase luni de închisoare și o amendă de 1000 000.000 TRL. Într-o dată neespecificată, reclamanții au depus un nou recurs la Curtea de Casație, care, în această ocazie, a susținut hotărârea impugnată. La 26 septembrie 1999, N.Ç. a fost ucis într-o operațiune de către forțele de securitate de la închisoarea Ulucanlar din Ankara. Curtea de Casație a întrerupt procedura penală împotriva lui ca urmare a morții sale. Avocatul reclamanților a informat Curtea că văduva sa, dna H.Ç., dorește să procedeze la cererea. ... COMPLAINTS Respectând art. 5 § 3 din Convenție, reclamanții s-au plâns, în primul rând, de durata în care au fost reținuți în custodie de poliție. De asemenea, au susținut că nu au avut un proces echitabil în sensul articolului 6 din Convenție, deoarece instanțele penale au stat admisibile în declarații de probă și mărturii care au fost extrase de la ei în timp ce sunt în custodie de poliție. Ei s-au plâns de încălcarea articolului 6 § 3 litera (a) din Convenție, deoarece nu au fost în mod corespunzător informați cu privire la natura și cauza acuzațiilor împotriva acestora. În temeiul articolului 6 § 3 litera (c), ei s-au plâns că dreptul lor la asistență juridică a fost încălcat, atât în timp ce erau în custodie de poliție, cât și atunci când au fost interogat de procurorul public și de judecătorul Curții de Securitate Națională. În cele din urmă, ei se plâng că nu au fost autorizați nici un contact cu familiile lor pe parcursul perioadei lor în custodie de poliție. Curtea constată la început că N.Ç. a murit și că văduva sa a informat că dorește să continue cu procedura. Curtea a aderat în mai multe cazuri la cereri similare care au fost formulate de rudele apropiate ale reclamanților decedați pentru a continua cu procedura (a se vedea, printre altele, Vocaturo c. Italia , hotărârea din 24 de judecată . Mai 1991, Seria A nr. 206-C, p. 29, § 2, și X v. Franța , hotărârea din 31 martie 1992 , Seria A nr. 234-C, p. 89, § 26). În conformitate cu această practică, Curtea consideră că văduva reclamantului decedat are loc în acest caz pentru a continua procesul în locul său. Reclamanții au susținut că nu au avut un proces echitabil în sensul articolului 6 §§ §§ 1 și 3 litera (c) din Convenție, deoarece instanțele penale au stat admisibile în mărturii de probe care au fost extrase de la ei în timp ce erau în custodie de poliție, și au fost refuzate accesul la un avocat în cursul acestei perioade. ... Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Adjourns Examinarea plângerilor reclamanților cu privire la durata în care au fost deținute în custodie de poliție (art. 5 § 3 din Convenție) și faptul că nu au putut contacta familiile lor în timp ce au fost deținute în custodie de poliție (art. 8) și a plângerii de către B.Ö., S.Ö., K.T. și S.A. că nu au avut un proces echitabil (art. 6 §§ §§ 1 și 3 litera (c)); cu majoritate, Declarații plângerea B.Ö., S.Ö., K.T. și S.A. în temeiul articolului 6 § 3 litera (a) inadmisibilă; în unanimitate , declara restul cererii inadmisibil.

[TRANSLATION-EXTRACTS]

...

THE FACTS

The applicants, ... are Turkish nationals. They were represented before the Court by Ms Z.S. Özdoğan, a lawyer practising in İzmir.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

1.

Arrest and police custody

On 13 May 1996 officers from the anti-terrorist branch of the Ankara Security Directorate arrested all the applicants except S.Ö., who was arrested the following day, in an operation that had been mounted against an illegal organisation,

Ekim

. The applicants were detained on anti-terrorist branch premises.

A request by the applicants' lawyer for permission to meet H.E. was turned down by the public prosecutor at the National Security Court on 17

May 1996, on the grounds that Article 136 of the Code of Criminal Procedure did not apply to offences triable in the national security courts and the investigation was confidential.

On 24 May 1996, at the end of their period in police custody, the applicants were questioned by the public prosecutor and brought before a judge of the Ankara National Security Court, who made orders for S.A. and H.A.'s release and for the other applicants to be detained pending trial.

On 4 June 1996 S.A. was arrested and detained under an arrest warrant issued by the National Security Court on 29 May 1996.

Following a complaint by H.E., criminal proceedings were brought against certain police officers who he alleged had ill-treated him while he was in custody. Those proceedings are still pending. A police surgeon issued a medical report on 24 May 1996 stating that N.Ç., K.T., H.E. and S.A. had sustained bruising to their bodies and were unfit for work for five days, two days, one day and three days respectively. He also noted that B.Ö. had a one centimetre deep cut to his penis and S.Ö. was suffering from pain in her arms.

2.

The prosecution

On 21 June 1996 the public prosecutor brought charges against the applicants in the National Security Court. He alleged that they were leaders or members of the illegal organisation

Ekim

and requested the Court to apply section 7(1) of the Anti-Terrorism Act (Law no. 3713).

After a hearing on 6 November 1996, the trial judges granted S.A. and S.Ö. bail.

In a judgment of 10 March 1997, the National Security Court found N.Ç. and B.Ö. guilty of leading an armed gang and sentenced the former to seven years' imprisonment and a fine of 4,200,000,000 Turkish liras (TRL) and the latter to six years' imprisonment and a fine of TRL 3,600,000,000. They were also banned from the civil service for life. K.T. was found guilty of being a member of an illegal organisation and sentenced to three years' imprisonment and a fine of TRL 1,250,000,000. He was banned from the civil service for three years. S.Ö. and S.A. were found guilty under section

7(2) of Law no. 3713 of aiding and abetting an armed gang, and given a ten-month prison sentence and a fine of TRL 500,000,000. H.E. and H.A. were acquitted.

Following an appeal on points of law by the applicants, the Court of Cassation overturned the judgment on the ground that two of the accused, S.A. and S.Ö., had not been permitted to present further argument after the offence with which they were charged was reclassified.

The case file was remitted to the National Security Court, which remedied the procedural defects noted by the Court of Cassation before proceeding on 12 August 1998 to hand down the same sentences to all the applicants except K.T., whose sentence was reduced to two years and six months' imprisonment and a fine of TRL 1,000,000,000.

On an unspecified date the applicants lodged a fresh appeal with the Court of Cassation, which on this occasion upheld the impugned judgment.

On 26 September 1999 N.Ç. was killed in an operation by the security forces at Ulucanlar Prison in Ankara. The Court of Cassation discontinued the criminal proceedings against him as a result of his death.

The applicants' lawyer has informed the Court that his widow, Mrs H.Ç., wishes to proceed with the application.

...

COMPLAINTS

Relying on Article 5 § 3 of the Convention, the applicants complained, firstly, of the length of time they were held in police custody.

They also alleged that they had not had a fair trial within the meaning of Article 6 of the Convention, as the criminal courts had ruled admissible in evidence statements and confessions which had been extracted from them while they were in police custody.

They complained of a violation of Article 6 § 3 (a) of the Convention in that they had not been properly informed of the nature and cause of the accusations against them.

Under Article 6 § 3 (c), they complained that their right to legal assistance had been infringed, both while they were in police custody and when they were questioned by the public prosecutor and the National Security Court judge.

Lastly, they complained that they had not been permitted any contact with their families throughout their period in police custody.

THE LAW

1.

The Court notes at the outset that N.Ç. has died and that his widow has informed it that she wishes to continue with the proceedings.

The Court has in a number of cases acceded to similar requests that have been made by close relatives of deceased applicants to continue with the proceedings (see, among other authorities,

Vocaturo v. Italy

, judgment of 24

May 1991, Series A no. 206-C, p. 29, § 2, and

X v. France

, judgment of 31 March 1992, Series A no. 234-C, p. 89, § 26). In line with that practice, the Court holds that the deceased applicant's widow has standing in the present case to continue the proceedings in his stead.

2.

The applicants maintained that they had not had a fair trial within the meaning of Article 6 §§ 1 and 3 (c) of the Convention, as the criminal courts had ruled admissible in evidence confessions which had been extracted from them while they were in police custody, and they had been denied access to a lawyer during that period.

...

For these reasons, the Court,

unanimously,

Adjourns

the examination of the applicants' complaints regarding the length of time they were held in police custody (Article 5 § 3 of the Convention) and the fact that they were unable to contact their families while in police custody (Article 8), and of the complaint by B.Ö., S.Ö., K.T. and S.A. that they did not have a fair trial (Article 6 §§ 1 and 3 (c));

by a majority,

Declares

the complaint of B.Ö., S.Ö., K.T. and S.A. under Article 6 § 3 (a) inadmissible;

unanimously ,

Declares

the remainder of the application inadmissible.