FLORCZYNSKI v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

13.11.2003

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

FLORCZYNSKI v. POLAND (CtEDO, 2003)

HUDOC · oficial

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE FINALĂ Nr. 47993/99, de către Stanisław FLORCZYשSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 13 noiembrie 2003 în calitate de Cameră compusă de Președintele Pellonpää, dna Strážnická Fischbach Casadevall Maruste Garlicki, dna Fura-Sandström, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 5 decembrie 1997, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere hotărârea parțială a Curții din 14 ianuarie 2003, având în vedere hotărârea deliberată, hotărând după cum urmează: FACTE Reclamantul, Stanisław Florczyński, este un național polonez născut în 1933 și locuiește în Varșovia, Polonia. Circumstanțele cauzei Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În noiembrie 1982, reclamantul a fost agresat și bătut de un anumit A.M. și A.P. La 31 martie 1983 Curtea de District din Varșovia (Såd Rejonowy) La 21 noiembrie 1983, reclamantul a depus o acțiune civilă la Curtea de District din Varșovia împotriva A.M. și A.P. cerând compensații pentru daunele rezultate din agresiune. Înainte de 1 mai 1993 Curtea a obținut șase rapoarte de experți, a auzit dovezi constituie mai mulți martori și a organizat o serie de audieri. Acțiunea a rămas timp de două perioade: de la 10 martie 1988 până la 2 mai 1988 și de la 28 septembrie 1988 până la 28 mai 1990. În noiembrie 1993 Curtea a închis examinarea cazului. Reclamantul a solicitat instanței să obțină dovezi suplimentare de experți. În 1994, Curtea a hotărât să obțină dovezi medicale de la trei experți (un neurolog, un chirurg și un cardiolog). La 21 octombrie 1994, Curtea a cerut unui alt expert (un psihiatru) să pregătească un raport. Experții au prezentat avizele lor la 6 decembrie 1994, 14 martie 1995, 3 iunie 1995 și, respectiv, 9 octombrie 1996, la 12 noiembrie 1996 și 12 martie 1997, Curtea a desfășurat audieri. La 15 octombrie 1997, 12 ianuarie, 13 mai și 7 septembrie 1998, instanța de judecată a desfășurat audieri. La 28 septembrie 1998, Curtea regională de Varșovia a pronunțat hotărârea. Reclamantul a apelat la 17 decembrie 1998. Procesul a fost încheiat prin hotărârea Curții de Apel din Varșovia din 23 septembrie 1999. Evenimentele care au avut loc după comunicarea cauzei La 22 ianuarie 2003, grefierul a trimis o scrisoare reclamantului, comunicându-i că Curtea a hotărât să comunice cererii sale guvernului polonez. Reclamantul nu a răspuns. La 17 aprilie 2003, Guvernul a prezentat observațiile lor scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. La 25 aprilie 2003 reclamantul a fost invitat să își depună declarația ca răspuns până la 23 mai 2003. Reclamantul nu a respectat termenul stabilit pentru prezentarea observațiilor sale. Nici nu a solicitat o prelungire a Curții. La 26 iunie 2003 Registrul a trimis, prin scrisoarea înregistrată cu recunoaștere de primire, o scrisoare la adresa indicată de solicitant. Reclamantul a fost rugat să explice nerespectarea procedurii stabilite în cazul său. Reclamantul a fost avertizat în continuare că dacă nu răspunde la scrisoarea respectivă în termen de 4 săptămâni, Curtea ar putea concluziona că nu mai are intenția de a-și continua cererea. Iulie 2003 scrisoarea a fost returnată nespusă, împreună cu o notă care a citit: „non réclamé”. O scrisoare suplimentară a fost trimisă reclamantului prin post înregistrat la 7 august 2003, care a solicitat confirmarea dacă dorește să continue cu cererea. El a fost recomandat că, dacă nu a fost primit niciun răspuns până la 4 septembrie 2003, Curtea ar lua în considerare condamnarea cazului din lista sa. 2003 scrisoarea a fost din nou respinsă fără înmânare. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempă rezonabilă” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenția. Guvernul contestat a invitat Curtea să respingă cererea ca fiind evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Cu toate acestea, având în vedere evenimentele care au avut loc după notificarea cererii au fost transmise guvernului polonez și după ce și-au prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei, Curtea consideră că nu trebuie să se ocupe în mod substanțial de prezenta cerere și că ar trebui să se aplice art. 37 § 1 din convenție. Această dispoziție, în partea sa relevantă, reține: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, necesită acest lucru.” În acest sens, Curtea constată că reclamantul nu a prezentat în termen de timp răspunsul său la observațiile prezentate de guvernul contestat la 17 aprilie 2003. El nu a răspuns, de asemenea, la două alte comunicări din Registrul Curții, dintre care ultima a fost o scrisoare înregistrată din 7 august 2003. În aceste circumstanțe, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să își continue cererea și că nu mai este justificat să continue examinarea cazului său. În plus, Curtea nu constată niciun motiv de caracter general, astfel cum este definit la art. 37 § 1 în amendă, care ar impune continuarea procedurii în temeiul acestei dispoziții. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.