BENKADDOUR contre la FRANCE

RESPONDENT

FRA

HOTĂRÂRE

18.11.2003

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

BENKADDOUR contre la FRANCE (CtEDO, 2003)

HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 51685/99 prezentate de Abdelkader BENKADOUR împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 18 noiembrie 2003 într-o cameră compusă din domnii Gaukur Jörundsson, președintele J.-P. Costa Loucales Bîrsan Jungwiert Thomassen Ugrekhelidze, judecători și domnii Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 14 iunie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTă de reclamant, dl Abdelkader Benkaddour, este un resortisant francez [Note1] , născut în 1946 și rezident în Billère. El este reprezentat în fața Curții de către dl Moura, avocat în Pau. Situația cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 noiembrie 1997, reclamantul a depus o cerere de includere pe lista electorală a comunei Pau cu efect de la 1 Martie 1998, fără a solicita eliminarea sa de pe lista de la Tanger unde era încă înscris. La 15 martie 1998, a votat în orașul Pau pentru alegerile regionale. La 2 iunie 1998, reclamantul a adresat comunei Billère o cerere de includere pe lista sa electorală cu efect de la 1 martie 1999 și a solicitat eliminarea sa de pe lista electorală de la Pau. Prin scrisoarea din 4 februarie 1999, reclamantul a fost informat de către consulul adjunct al Franței din Tanger că nu mai este inclus pe lista centrului de vot din această circumscripție consulară. La 2 aprilie 1999, Institutul National de Statistică și Studii Economice (denumit în continuare I.N.S.E.E.) l-a informat pe primarul comunei Billère că reclamantul era înscris într-un centru de votare în străinătate pentru perioada cuprinsă între 15 aprilie 1999 și 14 aprilie 2000. La 13 iunie 1999, reclamantul avea cardul electoral nr. 1104, s-a prezentat la biroul de votare al comunei Billère pentru a participa la alegerile europene; șeful biroului de vot i-a refuzat dreptul de vot, deoarece era înscris într-o altă circumscripție de vot, mai exact într-un consulat din Franța în străinătate. În urma unei plângeri a reclamantului din 6 septembrie 1999, primarul de Billère i-a răspuns la 30 septembrie 1999 și la Primarul i-a spus că, dacă dorea să voteze în Franța, trebuia să-și ceară radierea de la Ministerul Afacerilor Externe înainte de 31 decembrie 1999. Prin scrisoarea din 10 aprilie 2000 adresată Biroului de Alegeri al Ministerului Afacerilor Externe, reclamantul a solicitat confirmarea radierii sale de pe lista centrului de vot din Tanger. În scrisoarea din 19 aprilie 2000, Ministerul de Interne a declarat că această radiere fusese efectuată la 3 februarie 1999 și că, prin urmare, numele său nu apărea pe lista electorală care intrase în vigoare la 15 aprilie 2000. În ceea ce privește controlul înscrierilor pe listele electorale, articolele R19, R20 și R21 sunt astfel formulate Articolul R19 Orice cerere de schimbare a înscrierii trebuie însoțită de o cerere de radiere a listei de domiciliu electoral anterior pentru a fi transmisă primarului domiciliului respectiv. Primarii sunt obligați să trimită, în termen de opt zile, Institutului Național de Statistică și Studii Economice un aviz cu privire la orice înscriere sau radiere efectuată pe lista electorală a comunei lor. (...) Art. R21 În cazul unei schimbări de înscriere în comun, primarul noii comune de înscriere trimite institutului național de statistică și studii economice INSEE un aviz de înscriere însoțit de o cerere de radiere. La Institut informează primarul comunei de plecare a acestei cereri de radiere; primarul informează cu privire la răspunsul dat cererii de radiere. (...) GRIEF Invocând art. 3 din Protocolul adițional la convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de vot în cadrul alegerilor europene. ÎN Înaltele P ă r ț i contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu scrutin secret, în c o n d i ț ii care asigură libera exprimare a p o zi ț ii poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. Cu privire la excep ț ii le de neobosit ale căilor de recurs interne Guvernul ridică, în principal, o excepție de la obligația de a elimina căile de atac interne. În primul rând, Comitetul consideră că reclamantul are la dispoziție o cale de atac împotriva deciziei comisiei administrative de la Billère în fața instanței judecătorești din care se află municipalitatea Billère, pentru a se plânge de menționarea făcută de primar pe lista electorală a comunei. Pe de altă parte, guvernul consideră că reclamantul putea sesiza tribunalul din primă parte a Parisului, pe baza decretului din 14 octombrie 1976 privind aplicarea legii organice din 31 ianuarie 1976 privind votul francezilor stabiliți în afara Franței pentru alegerea președintelui Republicii, pentru a solicita eliminarea acestuia din centrul de vot Tanger. Guvernul precizează că recursul în casare a fost deschis reclamantului în cadrul celor două acțiuni. Reclamantul, constatând că acțiunile invocate de guvern în excepția sa ar trebui să fie exercitate în termen de zece zile de la publicarea listei electorale și, respectiv, până în ziua alegerilor, consideră că nu le putea exercita din patru motive. : confirmarea radierii sale din centrul Tanger i-a fost notificată prin scrisoarea din 4 februarie 1999 pentru alegerile din 13 iunie 1999; el nu a avut cunoștință de mențiunea făcută de primarul din Billère decât în ziua alegerilor; directorul biroului de vot din Billère ar fi trebuit să-i indice existența acestei acțiuni, astfel încât acesta din urmă să poată fi opozabil. ; el nu și-a putut imagina că a făcut obiectul unei asemenea mențiuni în timp ce a votat la Pau, în martie 1998, pentru alegerile regionale. În ceea ce privește ultima acțiune a guvernului, reclamantul consideră că nu poate aplica decât în cadrul alegerilor prezidențiale și nu pentru alegerile europene. Curtea consideră că această întrebare nu poate fi examinată independent de examinarea cererii în fond. Pe fond Guvernul consideră, în mod subsidiar, că lipsa de vot al reclamantului nu a afectat nici rezultatul alegerilor, nici expresia liberă a opiniei publice în sensul articolului 3 din Protocolul nr. (1) Textele aplicabile nu privează alegătorii de dreptul lor de vot, ci stabilesc anumite condiții proporționale cu scopurile legitime pe care le urmăresc: permiterea votului alegătorilor stabiliți în afara Franței, evitând în același timp fraudele; facilitarea stabilirii și controlului listelor, limitând în timp posibilitățile de înscriere și de radiere. Potrivit guvernului, reclamantul este la originea faptelor pe care le denunță, din cauza faptului că nu a solicitat eliminarea sa de pe lista Tanger, în timp ce a cunoscut procedura pentru a fi utilizat pe lângă radierea sa din Pau și înregistrarea sa la Billère. La data scrisorii sale la Consulatul General din Franța din Tanger, listele nu mai puteau fi modificate. Pe de altă parte, autoritățile administrative nu puteau permite reclamantului să voteze la Billère. Guvernul precizează că reclamantul a putut vota în mod valabil la Pau, în 1998, în ceea ce privește alegerile regionale, pentru care nu există centre de votare în străinătate, alegătorii putând vota numai în comun, personal sau prin procură. Prin urmare, municipalitatea Billère a acționat în mod regulat după ce a fost informată de către I.N.S.E.E. cu privire la includerea reclamantului pe lista centrului Tanger. În cazul în care guvernul recunoaște că consulatul general al Franței din Tanger a furnizat informații eronate și incomplete, el constată că această lipsă de informații, din moment ce a avut loc după 31 decembrie 1998, nu a avut nici un impact asupra faptului că reclamantul ar trebui să voteze. În special, reclamantul consideră că primarul din Billère și șeful biroului de votare aveau dovezi oficiale privind eliminarea sa de pe lista centrului Tanger. Având în vedere scrisoarea consulatului general și prezența sa fizică la Billère, orice risc de fraudă prin intermediul unui dublu vot a fost exclus și nu a putut justifica interdicția de vot. El consideră că a făcut obiectul unei sancțiuni în mod vădit disproporționate cu scopul urmărit și că a fost astfel împiedicat să își exercite obligația civică. În primul rând, Curtea constată că nu se contestă faptul că alegerile în litigiu intră în domeniul de aplicare al articolului 3 din Protocolul nr. 1 (Matthews c. Regatul Unit [GC], nr. 24833/94, § 44 și 54 CEDH 1999-I). Ea reamintește apoi că art. 3 din Protocolul nr. 1, care prevede alegeri libere, care se desfășoară la intervale rezonabile. În ceea ce privește drepturile subiective de vot și de eligibilitate. Pentru a fi importante, aceste drepturi nu sunt totuși absolute. După cum le recunoaște art. 3 fără a le defini în mod expres sau mai puțin, există loc pentru limitări implicite (Mathieu Mohin și Clerfayt c. Belgia, Hotărârea din 2 martie 1987, seria A n 113, p. 23 § 52). În ordinile juridice respective, statele contractante reglementează drepturile de vot și de eligibilitate a condițiilor pe care art. 3 nu le împiedică în principiu. Ele beneficiază de o marjă largă de apreciere, dar este de competența Curții să se pronunțe în ultimă instanță asupra respectării cerințelor Protocolului nr. ; el trebuie să se asigure că aceste condiții nu reduc drepturile de care are nevoie pentru a le atinge în substanța lor și pentru a le priva de eficiența lor, că urmăresc un scop legitim și că mijloacele utilizate nu se dovedesc disproporționate (hotărârile Gitonas și altele c. Grecia din 1 iulie 1997, Rec., p. 1233 1234, § 39; Matthews c. Regatul Unit [GC], n 24833/94, § 63, CEDO 1999-I, Labita c. Italia [GC] [PDJ2], n 26772/95, [PDJ3] 201, CEDO 2000-IV [PDJ4] În speță, Curtea constată că reclamantului nu i s-a permis să ia parte la vot pentru alegerile europene din 1999, din cauza faptului că nu a fost înscris în mod regulat pe lista electorală a centrului de la Billère, deși se pare că acesta a fost eliminat de pe lista centrului de la Tanger. Curtea arată în primul rând că faptul că reclamantul a putut vota în Pau în 1998 nu este contradictoriu cu includerea sa pe lista centrului Tanger, având în vedere organizarea alegerilor regionale, pentru care niciun centru de votare nu este deschis în străinătate, alegătorii trebuind să voteze în comun, personal sau prin procură. Comisia observă apoi că municipalitatea Billère a aplicat cu strictețe normele în vigoare, după ce a fost informată de către I.N.S.E.E. cu privire la includerea reclamantului în lista centrului Tanger. În realitate, Curtea constată că se pune întrebarea dacă scrisoarea consulatului general al Franței către Tanger exonera reclamantul de obligația de a solicita el însuși eliminarea sa din centrul Tanger, înainte de expirarea termenului de 31 decembrie 1998, pentru a putea vota la Billère. În această privință, Curtea nu poate decât să constate că scrisoarea consulatului general al Franței a fost adresată reclamantului ulterior datei de 31 decembrie 1998, și anume data de 4 februarie 1999 și că, în orice caz, această scrisoare nu dă informații cu privire la radiere decât cu titlu pur incident, din moment ce a urmat scrisorii adresate la 25 ianuarie 1999 de către reclamant în vederea obținerii unui permis de înmatriculare consular pentru fiul său. Prin urmare, Curtea nu poate decât să constate lipsa diligenței reclamantului înainte de expirarea termenului de 31 decembrie 1998 pentru a obține eliminarea sa din centrul Tanger și includerea sa pe lista centrului de la Billère. În ceea ce privește scrisoarea consulatului general al Franței, cu toate că a fost în litigiu cu privire la presupusa radiere a reclamantului, aceaceasta a fost, în orice caz, ulterioară acestui termen de reglementare și, prin urmare, nu poate justifica inacțiunea reclamantului. În plus, Curtea arată că reclamantul cunoștea existența formalităților pentru a le fi utilizat cu ocazia radiației sale de la Pau și a înscrierii sale la Billère. Cu titlu excesiv, Curtea constată că, ulterior și în orice caz, înainte de ziua alegerilor, reclamantul nu a întreprins niciun demers pentru a se asigura că acesta este înscris efectiv pe lista centrului de la Billère. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că obligația de a respecta, în termenul de reglementare, formalitățile de radiere și de a fi înscrise pe o nouă listă nu reduce drepturile reclamantului atât de mult încât să le atingă în substanța lor și să le priveze de eficiența lor. În plus, Curtea nu se poate îndoi de faptul că procedura anuală de revizuire a listelor electorale urmărește obiective legitime, și anume, după cum arată guvernul, să asigure întocmirea de liste electorale în condiții satisfăcătoare de timp și de control. În opinia Curții, același lucru este valabil și în ceea ce privește condiția referitoare la locul de exercitare a dreptului de vot pentru francezii stabiliți în afara Franței, în ceea ce privește posibilitatea de a permite buna desfășurare a operațiunilor de vot și de a evita manevrele frauduloase. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că limitările la care reclamantul și-a asumat responsabilitatea în ceea ce privește exercitarea sferei largi de apreciere de care dispun părțile înalte contractante în acest domeniu. Prin urmare, atât aceste limitări, cât și refuzul ulterior de a-l lăsa pe reclamant să voteze în ziua alegerilor nu se dovedesc, în circumstanțele cauzei, disproporționate. Prin urmare, Curtea nu consideră că este necesar să se examineze excepțiile de la Guvern. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Dolle Gaukur Jurdsson Președinte [Note1] A se verifica. [PDJ2] Se elimină, dacă este necesar. În cazul în care hotărârea nu privește temeinicia, ci un alt subiect, tipul de hotărâre trebuie să urmeze numele statului pârât (de exemplu: "regulament amiabil)"). [PDJ3] [PDJ3] Se adaugă un al doilea "§" în cazul în care se face trimitere la mai mult de un paragraf. [PDJ4] În cazul în care numărul culegerii nu este cunoscut pentru a pune elipsă (de exemplu: CEDH 2002-...).