SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 41574/98 prezentată de Carl-Erik LILJA împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 20 noiembrie 2003 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Levits Bototarova dnii Kovler Zagrebelsky Steiner Insuranceyev judecători și dnii S. Nielsen, grefier adjunct [Note1] Având în vedere cererea formulată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 21 iulie 1994, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Reclamantul, Carl-Erik Lilja, este un resortisant suedez, născut în 1952, cu reședința în Storvreta, Suedia. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Kalaidjieva și A. Gavrinova, avocate în Sofia. Guvernul pârât este reprezentat de co-agentul său, dna Pacheva. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Activitățile religioase ale reclamantului în cadrul mailului "Cuvântul vieții" Reclamantul și-a asumat în Bulgaria în august 1993 un permis de ședere pe baza activităților comerciale pe care le-a intenționat să le desfășoare acolo. El și soția sa erau membri activi ai asociației de afaceri La 28 iunie 1991, pe baza unei acțiuni a procurorului, această înregistrare a fost anulată de Curtea Supremă la 1 iunie 1991. martie 1994 din cauza formei cererii și a absenței aprobării guvernului, necesară înregistrării organizațiilor cu activități de ordin religios. Retragerea permisului de ședere al reclamantului La 22 iunie 1994, reclamantul a fost convocat în serviciul pașapoartelor și i s-a notificat un ordin al directorului afacerilor interne din 16 iunie 1994, anulând permisul de ședere și invitându-l să părăsească teritoriul în termen de 15 zile. În caz contrar, o măsură de expulzare urma să fie luată împotriva acestuia. La Act afirma că reclamantul comitea încălcări ale legii și ordinii publice, că nu respecta moralitatea și tradițiile poporului bulgar, ceea ce reprezenta o amenințare la adresa securității și a intereselor statului, situație reglementată de Legea privind șederea străinilor. I s-a arătat în mod verbal că a fost acuzat că a emis și semnat documente oficiale, și anume certificate care atestă monitorizarea cursurilor de la școala biblică de mai multe limbi, în numele unei organizații ilegale a cărei înregistrare a fost anulată de Curtea Supremă. La 28 iunie 1994, reclamantul a introdus o acțiune împotriva La 13 iulie 1994, a introdus o acțiune în anulare a deciziei implicite de respingere a ministrului în fața Curții Supreme. La 28 iulie 1994, el a fost informat cu privire la respingerea acțiunii sale de către ministru. I s-a arătat că Curtea Supremă s-a demisionat în favoarea tribunalului din orașul Sofia, care a respins acțiunea la 22 martie 1996. El a considerat că La 27 noiembrie 1997, Curtea Administrativă Supremă a respins acțiunea în revizie (casare) introdusă de consiliile reclamantului și a considerat că actul era regulat în ceea ce privește forma și conținutul său, retragerea fiind motivată nu de manifestarea religiei reclamantului, ci de încălcarea legii bulgare pe care o putea comite. Reclamantul susținea că retragerea permisului de ședere constituie o încălcare a libertății de a-și manifesta religia, nefondată în temeiul celui de-al doilea alineat al articolului 9 din convenție. El susținea, de asemenea, că acțiunea existentă în dreptul intern nu era efectivă și invoca în acest sens art. 6 din Convenție; de asemenea, reclamantul denunța o necunoaștere a garanțiilor procedurale prevăzute la art. 6 alineatele (1), (2) și (3) pe care le considera aplicabil atât în domeniul penal, cât și în cel civil. Prin intermediul unei comunicări din 7 aprilie 2003, reprezentanții reclamantului au informat Curtea că acesta dorește să își retragă cererea și a solicitat să fie înlăturată din rol. Curtea constată că reclamantul nu mai dorește să mențină cererea, în sensul articolului (a) din convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu articolul in fine Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Søren Nielsen Christos Rozakis Grefier Adjunct Președinte [Note1] Se verifică. Dacă există modificări, tastați sau eliminați numele cu atenție sau lansați modelul DF0.9 și introduceți noua listă de judecători.
Requête n
o
41574/98
présentée par Carl-Erik LILJA
contre la Bulgarie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 20 novembre 2003 en une chambre composée de
:
MM.
C.L.
Rozakis
,
président
,
E.
Levits
,
M
me
S.
Botoucharova
,
MM.
A.
Kovler
,
V.
Zagrebelsky
,
M
me
E.
Steiner
,
M.
K.
Hajiyev
,
juges
,
et de M. S.
Nielsen,
greffier adjoint
,
[Note1]
Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 21 juillet 1994,
Vu l’article 5 § 2 du Protocole n
o
11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Carl-Erik Lilja, est un ressortissant suédois, né en 1952 et résidant à Storvreta, en Suède. Il est représenté devant la Cour par M
es
Z.
Kalaidjieva et A. Gavrilova, avocates à Sofia. Le gouvernement défendeur est représenté par son co-agent, Mme M. Pacheva.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
1.
Les activités religieuses du requérant au sein de «
Verbe de vie
»
Le requérant s’établit en Bulgarie en août 1993 et obtint un permis de séjour sur la base d’activités commerciales qu’il entendait y exercer.
Lui et son épouse étaient des membres actifs de l’association religieuse «
Verbe de vie
» en Suède et s’impliquèrent dans les activités de celle-ci en Bulgarie. Le requérant occupait le poste de doyen de l’école biblique.
La fondation «
Verbe de vie
» avait été inscrite en tant que personne morale à but non lucratif au registre du tribunal de la ville de Sofia le 28
juin 1991. Sur un recours du procureur, cette inscription fut annulée par la Cour suprême le 1
er
mars 1994 en raison d’irrégularités de forme de la demande et de l’absence d’agrément du Gouvernement, nécessaire à l’enregistrement des organisations ayant des activités d’ordre religieux.
2.
Le retrait du titre de séjour du requérant
Le 22 juin 1994, le requérant fut convoqué au service des passeports et se vit notifier un arrêté du directeur des affaires intérieures du 16 juin 1994, annulant son titre de séjour et l’invitant à quitter le territoire dans un délai de quinze jours. A défaut, une mesure d’expulsion allait être prise à son encontre.
L’acte énonçait que le requérant avait commis des infractions à la loi et à l’ordre public, qu’il ne respectait pas la morale et les traditions du peuple bulgare, ce qui constituait une menace pour la sécurité et les intérêts de l’Etat, circonstance visée par la loi sur le séjour des étrangers.
Il lui fut verbalement indiqué qu’on lui reprochait d’avoir émis et signé des documents officiels, à savoir des certificats attestant le suivi des cours de l’école biblique de «
Verbe de vie
», pour le compte d’une organisation illégale dont l’enregistrement avait été annulé par la Cour suprême.
Le 28 juin 1994, le requérant introduisit un recours contre l’arrêté auprès du ministre de l’Intérieur.
Le 13 juillet 1994, il introduisit un recours en annulation de la décision implicite de rejet du ministre devant la Cour suprême.
Le 28 juillet 1994, il fut informé du rejet de son recours par le ministre. Il lui fut indiqué que l’arrêté n’était pas susceptible d’un recours judiciaire et était dès lors exécutoire.
Le requérant quitta la Bulgarie le 30
juillet 1994.
La Cour suprême se dessaisit au profit du tribunal de la ville de Sofia, qui rejeta le recours le 22 mars 1996. Il considéra que l’arrêté était régulier en la forme et qu’il n’appartenait pas au tribunal de contrôler la réalité des motifs invoqués par l’administration.
Le 27 novembre 1997, la Cour administrative suprême rejeta le recours en révision (cassation) introduit par les conseils du requérant. Elle considéra que l’acte était régulier quant à sa forme et à son contenu, le retrait étant motivé non par la manifestation de la religion du requérant, mais par les infractions à la loi bulgare qu’il avait pu commettre.
1.
Le requérant soutenait que le retrait de son permis de séjour constituait une atteinte à la liberté de manifester sa religion, non justifiée au regard du second paragraphe de l’article 9 de la Convention.
2.
Il qualifiait cette atteinte de discriminatoire, en violation de l’article
14.
3.
Il soutenait par ailleurs que le recours existant en droit interne n’était pas effectif et invoquait sur ce point l’article 6 de la Convention.
4.
Le requérant dénonçait également une méconnaissance des garanties procédurales prévues à l’article 6 §§ 1, 2 et 3, qu’il considérait applicable à la fois dans son volet pénal et civil.
Par une communication du 7 avril 2003, les représentants du requérant ont informé la Cour que celui-ci souhaitait retirer sa requête et demandait qu’elle soit rayée du rôle.
La Cour constate que le requérant n’entend plus maintenir la requête, au sens de l’article
37
§
1
a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article
37
§
1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Søren
Nielsen
Christos
Rozakis
Greffier adjoint
Président
[Note1]
A vérifier. S’il y a des changements, taper ou enlever les noms soigneusement ou lancer le modèle DF0.9 et insérer la nouvelle liste des juges.