CtEDO 20.11.2003 Auto

VYSOTSKIY v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
20.11.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
VYSOTSKIY v. RUSSIA (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 64153/00 de Anatoliy Nikolayevich VYSOTSKIY împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 20 noiembrie 2003 în calitate de Cameră compusă de: Președintele C.L. Rozakis dna Tulkens dna Vajić Levits dna Botoucharova Kovler Zagrebsky judecători și dl Nielsen grefierul adjunct având în vedere cererea depusă la 15 august 2000, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Anatoliy Nikolayevich Vysotskiy, este un național rus care s-a născut în 1949 și locuiește în stația Malchevskaya din regiunea Rostov. El este reprezentat în fața Curții de către dl. Manuylov, avocat practicant în regiunea Rostov. Guvernul contestat este reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse în Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 septembrie 1999, Curtea de Oraș Millerovo din regiunea Rostov a acordat acțiunea civilă a reclamantului împotriva biroului de securitate socială și a ordonat o sumă forfetară de RUR 63.096 și plăți lunare de RUR 2.953.04 cu indexarea ulterioară. Hotărârea a devenit ulterior finală și executabilă. La momentul depunerii cererii la Curte, hotărârea a rămas neexecută. La 30 aprilie 2002, cererea a fost comunicată guvernului rus. La 8 iulie 2002, reclamantul a semnat un acord de decontare cu biroul local de securitate socială. Reclamantul a primit sumele în curs de despăgubire și compensare pentru prejudiciile morale ale RUR 40.000 (aproximativ 1300). În aceeași zi, Curtea de Oraș Millerovo din regiunea Rostov a aprobat termenii de soluție prietenoasă. HOTĂRÂREA La 27 august 2002, Curtea a primit de la Guvernul respondent o declarație semnată de reclamant la 18 iulie 2002 și adresată Curții Europene a Drepturilor Omului. Partea sa relevantă, tradusă din Rusia, a citit după cum urmează: „Eu, Vysotskiy Anatoliy Nikolayevich, născut în 1949... trăiesc la [adresa reclamantului]. În ceea ce privește îndeplinirea tuturor cererilor mele privind plățile de compensare în temeiul hotărârii Tribunalului Millerovo din 8 octombrie 1999 [*], vă cer să retrageți cererea mea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. I În aceeași scrisoare, Guvernul contestat a afirmat că s-a atins o soluție cu reclamantul. La 23 octombrie 2002 și 14 mai 2003, reclamantul a fost invitat să își prezinte observațiile privind scrisoarea Guvernului. La 11 iulie 2003, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului din 2 iunie 2003. „... Voi încerca să vă explic totul. Guvernul și cu mine am ajuns la o așezare prietenoasă și am fost plătit toate sumele datorate în cadrul scrierilor de execuție. Pe această temă nu am niciun motiv împotriva Guvernului. Prin urmare, cred că nu sunt necesare proceduri suplimentare în această chestiune. Cu toate acestea, în prezent am unele noi probleme. Conform hotărârii instanței din 8 septembrie 1999 toate sumele trebuiau să fie legate de index. Cu toate acestea, până în prezent nu a fost făcută nici o indexare a acestor sume. Deși am aplicat la instanțe de mai multe ori, am primit refuzuri din motive necunoscute. Din 14 noiembrie 2002 nu pot face nimic, sunt blocat. De aceea cred că au loc încălcări oribile ale drepturilor mele, atât pecuniare, cât și morale. Vă cer să investigați această problemă”. Reclamantul a anexat la scrisoarea o copie a declarației sale împotriva biroului local de securitate socială privind o creștere a pensiei sale de invaliditate pentru a ține seama de inflație. Potrivit unei ștampile pe declarație, Curtea Millerovo a orașului din regiunea Rostov a primit-o pentru prelucrare la 15 noiembrie 2002. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la articolul respectiv literele (a), (b) sau (c). „Reclamantul nu intenționează să își urmeze cererea.” art. 37 § 1 în amenzi spune: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și protocoalele sale impun acest lucru.” Curtea remarcă că subiectul prezentei cereri a fost continuarea neexecuției hotărârii Curții orașului Millerovo din regiunea Rostov din 8 septembrie 1999. Guvernul a plătit sumele depășite și compensarea pentru prejudiciu moral reclamantului și un acord de soluționare a fost semnat și aprobat de o instanță internă. După aceea, reclamantul a informat Curtea că nu intenționează să-și urmeze cererea. Curtea constată în continuare că scrisoarea reclamantului din 2 iunie 2003 nu se referă la valabilitatea soluției sau la termenii și condițiile acesteia și nici nu a contestat validitatea declarației sale din 18 iulie 2002. În schimb, reclamantul a încercat să prezinte o nouă cerere privind o creștere a pensiei sale de invaliditate la care se presupune că are dreptul în temeiul legislației interne aplicabile. Curtea constată că această chestiune depășește domeniul de aplicare al prezentei cereri și, mai important, nu a fost încă determinată de instanțe interne. Nimic nu împiedică reclamantul să aplice ulterior Curtea, dacă consideră că este oportun să facă acest lucru. În aceste circumstanțe, Curtea este convinsă că reclamantul nu dorește să urmărească obiectul prezentului cerere (cf. art. 37 §) În plus, Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocoalele sale, nu trebuie să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din Convenție în mod amenziu Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului [*] Data este astfel indicată în declarație. De fapt, hotărârea în cauză a fost pronunțată la 8 septembrie 1999.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă