LITVINENKO v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
LITVINENKO v. RUSSIA (CtEDO, 2008)
Prima secțiune decizia nr. 30677/03, de către Viktor LITVINENKO împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 1 aprilie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Giorgio Malinverni, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 27 august 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Viktor Savelyevich Litvinenko, este un național rus care s-a născut în 1936 și locuiește în orașul Bataysk din regiunea Rostov. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat inițial de dl P. Laptev, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și ulterior de dna V. Milinchuk. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prin hotărârea din 22 ianuarie 2003, Curtea orașului Bataysk din regiunea Rostov a crescut alocația lunară a reclamantului pentru invaliditate la 4.800 ruble ruse (RUB) și alocația sa de susținere la RUB 576. La 13 noiembrie 2003, Presidiumul Curții regionale a anulat hotărârea de mai sus privind revizuirea supravegherii și a trimis cazul Curții de District. La 25 decembrie 2003, Tribunalul orașului a majorat alocația reclamantului la RUB 3.937.50 și i-a acordat o sumă forfetară de RUB 34, 500. Se pare că părțile nu au făcut apel și hotărârea a devenit finală. La 28 ianuarie 2004, reclamantul a primit banii. Alte proceduri La 14 mai 2004, Tribunalul oraș a acordat reclamantului RUB 1.890 și a sporit alocația pentru invaliditate la RUB 4.567.50. La 30 iunie 2005, Tribunalul orașului a majorat alocația reclamantului la RUB 4.932.90 și i-a acordat o sumă forfetară de RUB 2.192.40. Se pare că hotărârile de mai sus au fost executate în octombrie și respectiv în decembrie 2005. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la neexecutarea hotărârilor în favoarea sa. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu aceleași dispoziții cu privire la anularea hotărârii din 22 ianuarie 2003 prin intermediul unei revizuiri de supraveghere. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din convenție că instanța internă a interpretat greșit legislația aplicabilă. Prin scrisoarea din 30 martie 2007, observațiile Guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitat să prezinte orice observație împreună cu orice reclamație pentru o simplă satisfacție în răspuns până la 30 mai 2007. Prin scrisoarea din 13 iulie 2007, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor reclamantului a expirat la 30 mai 2007 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate examina un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. André Wampach Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului