NAZARENKO v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
NAZARENKO v. RUSSIA (CtEDO, 2008)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 30698/03, de către Mikhail NAZARENKO împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 1 aprilie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Giorgio Malinverni, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 26 august 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Mikhail Vasilyevich Nazarenko, este un național rus care s-a născut în 1948 și locuiește în orașul Bataysk din regiunea Rostov. Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat inițial de dl P. Laptev, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și ulterior de dna V. Milinchuk. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a interzis o procedură împotriva Comitetului de Securitate Socială din Bataysk pentru reevaluarea certificatelor sale și plata achizițiilor. Prin hotărârea din 22 ianuarie 2003, Curtea de Oraș Bataysk din regiunea Rostov a acordat reclamantului 4.800 ruble ruse (RUB) în arride pentru plăți lunare datorate de la 1 ianuarie 2002 la 1 ianuarie 2003, și RUB La 13 noiembrie 2003, Presidium al Curții Regionale Rostov a anulat această hotărâre prin revizuirea supravegherii și a trimis cazul Tribunalului. Prin hotărârea din 25 decembrie 2003, Tribunalul a acordat reclamantului RUB 34,500 și a majorat alocația lunară la RUB 3.937.50. La 14 mai 2004, Curtea Orașului i-a acordat RUB 1.890 și i-a majorat alocația lunară în RUB 4.567 la 1 aprilie 2004. Prin hotărârea din 30 iunie 2005, Curtea Orașului a acordat reclamantului RUB 2.192.40. La 16 martie 2007, Curtea Municipală a aprobat un acord de soluționare prin care Comitetul de Securitate Socială s-a angajat să plătească reclamantului o sumă echivalentă cu 1.500 de euro ca compensație în ceea ce privește întârzierea executării hotărârii din 22 ianuarie 2003. 1 privind întârzierile în aplicarea hotărârilor din 22 ianuarie, 25 decembrie 2003, 14 mai 2004 și 30 iunie 2005. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la anularea hotărârii din 22 ianuarie 2003, prin revizuirea supravegherii. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că instanța internă a aplicat în mod greșit legislația aplicabilă. HOTĂRÂREA Guvernul nu a prezentat observațiile lor privind admisibilitatea și meritul cererii în termenul stabilit de Curte. Prin scrisoarea din 19 aprilie 2007, reclamantul a fost totuși invitat să prezinte, până la 31 de februarie 2007. Mai 2007, orice observație însoțită de orice afirmație de satisfacție, el dorește să facă. La 16 mai 2007, Guvernul a informat Curtea că reclamantul și autoritățile locale au ajuns la o soluție. În conformitate cu termenii acordului din 16 martie 2007, prezentat de Guvern, Comitetul de Securitate Socială din Bataysk s-a angajat să plătească reclamantului o sumă echivalentă cu 1.500 de euro ca compensație pentru daunele cauzate de întârzierea executării hotărârii din 22 ianuarie 2003. Guvernul a încheiat o copie a hotărârii din 16 martie 2007, prin care Tribunalul a aprobat decontarea menționată anterior. La 31 mai 2007, s-a trimis reclamantului o copie a scrisorii guvernamentale din 16 mai 2007, iar acordul de decontare a fost trimis. El a fost invitat să indice dacă intenționează să urmeze cererea. Reclamantul nu a prezentat nicio observație, astfel cum a fost solicitat în scrisoarea Curții din 19 aprilie 2007, și nu a răspuns la scrisoarea Curții din 31 mai 2007. Prin scrisoarea din 21 septembrie 2007, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 31 mai 2007 și că nu s-a solicitat prelungirea timpului. Reclamantul a fost atrasă atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate examina un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Se pare că reclamantul a primit această scrisoare la 3 octombrie 2007. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: „Curtea poate decide, în orice etapă a procedurii, de a elimina o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) problema a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolul respectiv, este necesar.” Curtea consideră că, în aceste condiții, reclamantul nu mai dorește să-și continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenția. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. André Wampach Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului