CtEDO 25.11.2003 Auto

R.L. v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
25.11.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
R.L. v. POLAND (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE FINALă No. 44161/98 de R.L. împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiune), care a stat la 25 noiembrie 2003 în calitate de Cameră compusă de Președintele Sir Nicolas Bratza, dna Strážnická Fischbach Casadevill Maruste Garlicki, dna Fura-Sandström, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 8 martie 1997, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere hotărârea parțială a Curții din 31 mai 2001, având în vedere hotărârea Curții din 31 mai 2001, hotărând după cum urmează: Reclamantul, dl R. L., este un cetățen polonez care s-a născut în 1922. Prin scrisoarea din 6 septembrie 2001, văduva reclamantului, B.L., a informat Curtea că reclamantul a murit la 8 august 2001 și că dorește să continue cererea în locul soțului său demodat. A. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În iunie 1988, reclamantul a cumpărat o mașină nouă de la Enterprise de Stat Polmozbyt în Čódש (denumită în continuare „Polmozbyt”). La 1 februarie 1991, el a depus în judecată Curtea de District din Varșovia-Praga (Sād Rejonowy) o companie PTHM Polmozbyt (“al doilea acuzat”), un dealer autorizat al Polmozbytului din Varșovia. ). El solicită instanței să ordone ca acuzații să înlocuiască mașina sa defectuoasă cu una nouă. Înainte de 1 mai 1993, tribunalul a desfășurat cinci audieri. Între 18 august 1993 și 8 martie 1994, tribunalul de judecată a avut șase audieri. La 27 mai 1994, un expert a prezentat raportul său la tribunal. Curtea a desfășurat audieri la 6 septembrie 1994, 18 iulie și 5 septembrie 1995. La 13 septembrie și 1 octombrie 1995. Reclamantul s-a plâns la președintele Curții de district din Varșovia-Praga și la președintele Curții Regionale din Varșovia (Sād Wojewódzki ) respectiv despre lungimea excesivă a procedurii. Au avut loc ședințe suplimentare la 7 noiembrie, 17 decembrie 1996 și 19 februarie 1997. La 28 februarie 1997, Curtea de district a pronunțat hotărârea. 1998 Curtea Regională de Varșovia ( Sād Okręgowy ) a ordonat obținerea unor probe noi de experți. În perioada 3 octombrie 1997-15 martie 1999, Curtea Regională a organizat opt audieri. La 27 septembrie 1999, Curtea Regională de Varșovia a pronunțat hotărârea și a respins apelul reclamantului. Evenimentele care au avut loc după comunicarea cauzei La 6 iunie 2001, grefierul a trimis o scrisoare reclamantului, informand-l că Curtea a decis să comunice cererii sale guvernului polonez. Reclamantul nu a răspuns. La 3 septembrie 2001, Guvernul a prezentat observațiile lor scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. Soția reclamantului, B. L., a fost invitată să depună declarația în răspuns până la 16 octombrie 2001. La 19 septembrie 2001, soția reclamantului, B. L., a informat Curtea că reclamantul a murit și că dorește să continue cererea în locul său. La 5 martie 2003, văduva reclamantului a fost invitată să-și depună declarațiile în răspuns la observațiile Guvernului din 3 septembrie 2001 până la 17 aprilie 2001. 2003. Ea nu a răspuns. La 18 iunie 2003 Registrul a trimis, prin scrisoarea înregistrată cu recunoaștere de primire, o scrisoare la adresa indicată de văduva reclamantului. A fost solicitată să explice nerespectarea procedurii fixate în acest caz. A fost avertizată în continuare că dacă nu răspunde la această scrisoare în termen de 4 săptămâni, Curtea ar putea concluziona că nu mai are intenția de a continua cererea. Iese din recunoașterea respectivă a primirii (semnată de B.L.) că scrisoarea i-a fost transmisă la 23 iunie 2003. Văduva reclamantului nu a reluat până în prezent corespondența cu Curtea. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurilor civile în cazul său. Curtea remarcă la început că reclamantul a murit după introducerea cererii și a văduvăi sale, B.L., au informat Curtea că dorește să urmeze cererea. Curtea reamintește că a acceptat în mai multe ocazii că rudele apropiate ale unui reclamant decedat pot avea dreptul să își ia locul (a se vedea, de exemplu, hotărârea Scherer c. Elveția din 25 de ani) Martie 1994, Serie A nr. 287, p. 14-15, § 31). În acest caz, Curtea acceptă că văduva reclamantului poate continua cererea. Cu toate acestea, având în vedere evenimentele care au avut loc după notificarea cererii au fost transmise guvernului polonez și după ce și-au prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei, Curtea consideră că nu trebuie să se ocupe în mod substanțial de prezenta cerere și că ar trebui să se aplice art. 37 § 1 din convenție. Această dispoziție, în partea sa relevantă, reține: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” În acest sens, Curtea constată că văduva reclamantului nu a prezentat în termenul limită răspunsul la observațiile prezentate de guvernul contestat la 3 septembrie 2001. De asemenea, ea nu a răspuns la două alte comunicări din Registrul Curții, dintre care ultima a fost o scrisoare înregistrată din 18 iunie 2003. În aceste circumstanțe, Curtea concluzionează că văduva reclamantului nu intenționează să urmărească cererea și că nu mai este justificat să continue examinarea cazului. În plus, Curtea nu constată niciun motiv de caracter general, astfel cum este definit la art. 37 § 1 în amendă, care ar impune continuarea procedurii în temeiul acestei dispoziții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă