CASE OF LEWIS v. THE UNITED KINGDOM

RESPONDENT

GBR

HOTĂRÂRE

25.11.2003

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 8;Violation of Art. 13

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF LEWIS v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2003)

HUDOC · oficial

Reclamantul este un național din Marea Britanie, care s-a născut în 1944 și are în prezent o condamnare la HMP Maidstone. Reclamantul și soția sa au călătorit frecvent între diferite țări europene. La 16 aprilie 1997, agentul șef al Galilor de Sud a autorizat instalarea dispozitivelor de înregistrare secrete la cabana reclamantului și acest lucru a fost efectuat la 23 aprilie 1997. Autoritatea pentru o supraveghere suplimentară de 28 de zile a fost acordată la 14 mai 1997. Peste 160 de ore de casete au fost obținute între perioada din 25 aprilie și 9 iunie 1997, în care în cele din urmă reclamantul și soția sa au fost arestate. Transcripcionele conversațiilor înregistrate au constituit majoritatea cazului împotriva reclamantului. 10. În cadrul procesului, apărarea reclamantului a afirmat că discuțiile înregistrate, care au avut loc în timp ce el și celelalte persoane în cauză erau sub influența drogurilor, erau „sărăcite de droguri” și le-au contestat admisibilitatea. Un „voir dire” a avut loc de la 28 mai la 1 iunie 1998, în cursul căruia apărarea a formulat argumente privind procedura de autorizare a supravegherii și căutând, printre altele, să excludă materiale nerelevante sau prejudiciale în temeiul articolului 78 din Legea privind poliția și dovezile penale din 1984 (PACE). Prin acord, dovezile de transcriere au fost reduse de la cinci la două dosare și un program convenit a fost adoptat de către toți avocații în ceea ce privește ocaziile în care conversațiile au avut loc în același timp ca luarea de droguri. În rezumarea juriului la încheierea procesului, judecătorul și-a adresat atenția asupra faptului că declarațiile presupus de incriminare înregistrate la cabană au fost sau ar fi fost produsul statului intoxicat al participanților și că ar fi trebuit să evalueze dacă, în ciuda drogurilor, acuzații exprimau gânduri raționale, autentice, idei reale, planuri sau aranjamente. 11. La 15 iunie 1998, reclamantul a fost condamnat pentru acuzații, printre altele, de conspirație de import de droguri controlate și de posesie de droguri controlate în legătură cu importul de marijuana și cocaină din străinătate. A fost condamnat la un total de 15 ani de închisoare. La 24 septembrie 1998 a fost impusă o ordine de confiscare în suma de 50.169,18 de lire sterline (GBP). 12. La 10 noiembrie 1999, un singur judecător al Curții de Apel a refuzat o prelungire a timpului de recurs împotriva condamnării și a refuzat concediul de recurs împotriva condamnării, menționând că nu au fost furnizate motive satisfăcătoare sau suficiente pentru întârzierea de 11 luni în depunerea cererii. Cererea reînnoită a reclamantului a fost refuzată de Curtea de Apel la 17 octombrie 2000. 13. În momentul respectiv, liniile directoare privind utilizarea echipamentelor în operațiunile de supraveghere a poliției din 1984, cu condiția ca numai polițiștii șef sau polițiștii șef asistenți să aibă dreptul de a acorda autorității de utilizare a acestor dispozitive. Orientările erau disponibile în bibliotecă a Casei Comune și au fost divulgate de biroul inițial la cerere. 14. În fiecare caz, ordonatorul de credit a trebuit să se îndeplinească următoarele criterii: (a) ancheta a avut ca obiect crimă gravă; (b) metodele normale de anchetă au fost judecate și eșuate, sau au fost, din natura lucrurilor, improbabile să reușească dacă au fost încercate; (c) trebuie să fi existat motive bune pentru a crede că utilizarea echipamentului ar fi posibil să conducă la o arestare și o condamnare, sau, după caz, la prevenirea actelor de terorism și (d) utilizarea echipamentului a fost posibilă în mod operațional. 15. Legea din 1997 oferă o bază legală pentru autorizarea operațiunilor de supraveghere a poliției care implică interferențe cu proprietatea sau telegrafia fără fir. Secțiunile relevante referitoare la autorizarea operațiunilor de supraveghere, inclusiv procedurile care urmează să fie adoptate în procesul de autorizare, au intrat în vigoare la 22 februarie 1998. 16. Începând cu 25 septembrie 2000, aceste controale au fost sporite de partea II a Regulamentului privind puterile investigatoare Act 2000 („RIPA”). În special, supravegherea secretă într-o celulă de poliție este acum reglementată de art. 26 alineatul (3) și art. 48 alineatul (1) din RIPA. RIPA instituie, de asemenea, un Tribunal legal privind puterile investigatorii pentru a face față plângerilor privind supravegherea intruzivă și utilizarea informatorilor de către poliție.

The applicant is a United Kingdom national, who was born in 1944 and is currently serving a sentence of imprisonment in HMP Maidstone. 8. The applicant and his wife frequently travelled between various European countries. On 16 April 1997, the Chief Constable of South Wales authorised the installation of covert recording devices at the applicant's cottage and this was carried out on 23 April 1997. Authority for a further 28 days' surveillance was granted on 14 May 1997. 9. Over 160 hours of tapes were obtained between the period of 25 April to 9 June 1997, on which latter date the applicant and his wife were arrested. The transcripts of the taped conversations made up the bulk of the case against the applicant. 10. At trial, the applicant's defence alleged that the recorded discussions, which occurred while he and the others concerned were under the influence of drugs, were “drug-crazed ramblings” and challenged their admissibility. A “voir dire” took place from 28 May to 1 June 1998, during which the defence made submissions concerning the procedure for authorisation of the surveillance and seeking inter alia to exclude irrelevant or prejudicial material under sections 78 of the Police and Criminal Evidence Act 1984 (PACE). By agreement, the transcript evidence was reduced from five to two files and an agreed schedule was adopted by all counsel concerning the occasions on which the conversations occurred at the same time as drug taking. In summing up to the jury at the conclusion of the trial, the judge directed their attention to the fact that the supposedly incriminating statements taped at the cottage were or may have been the product of the participants' intoxicated state and that it was for them to assess whether despite the drugs the defendants were expressing rational, genuine thoughts, real ideas, plans or arrangements. 11. On 15 June 1998, the applicant was convicted of charges inter alia of conspiracy to import controlled drugs and possession of controlled drugs in connection with importation of marijuana and cocaine from overseas. He was sentenced to a total of fifteen years' imprisonment. A confiscation order was imposed on him on 24 September 1998 in the sum of 50,169.18 pounds sterling (GBP). 12. On 10 November 1999, a single judge of the Court of Appeal refused an extension of time to appeal against sentence and refused leave to appeal against conviction, noting that no satisfactory or sufficient reason had been given for the 11 month delay in lodging the application. The applicant's renewed application was refused by the Court of Appeal on 17 October 2000. 13. At the relevant time, the Home Office Guidelines of 1984 on the use of equipment in police surveillance operations provided that only chief constables or assistant chief constables were entitled to give authority for the use of such devices. The Guidelines were available in the library of the House of Commons and were disclosed by the Home Office on application. 14. In each case, the authorising officer had to satisfy himself that the following criteria were met: (a) the investigation concerned serious crime; (b) normal methods of investigation had been tried and failed, or had been, from the nature of things, unlikely to succeed if tried; c) there must have been good reason to think that the use of the equipment would be likely to lead to an arrest and a conviction, or where appropriate, to the prevention of acts of terrorism and d) the use of equipment was operationally feasible. 15. The 1997 Act provides a statutory basis for the authorisation of police surveillance operations involving interference with property or wireless telegraphy. The relevant sections relating to the authorisation of surveillance operations, including the procedures to be adopted in the authorisation process, entered into force on 22 February 1998. 16. Since 25 September 2000, these controls have been augmented by Part II of the Regulation of Investigatory Powers Act 2000 (“RIPA”). In particular, covert surveillance in a police cell is now governed by sections 26(3) and 48(1) of RIPA. RIPA also establishes a statutory Investigatory Powers Tribunal to deal with complaints about intrusive surveillance and the use of informants by the police.

§ Cauze similare