KUBELKA contre la REPUBLIQUE TCHEQUE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA Cererea nr. 48287/99 prezentată de Erik KUBELKA împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 2 decembrie 2003 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Gaukur Jörundsson Jungwiert Butkevych Thomassen, Ugrekhelidze, judecători și grefier adjunct al secțiunii T.L. Early Având în vedere cererea menționată anterior formulată în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 6 iulie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții din 9 iulie 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie: ÎN FAVOAREA reclamantului, Erik Kubelka, este cetățean ceh [Note1] , născut în 1972 și rezident în Olomouc.

La momentul depunerii cererii, el a fost reținut în închisoarea din Mírov. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 august 1991, reclamantul a fost acuzat de fraudă comisă în complicitate. La 5 mai 1994, tribunalul regional din Ostrava (krajský soud) a separat cauza reclamantului de cea a complicilor săi; aceștia din urmă au fost condamnați la 9 mai 1994 și condamnarea lor a fost confirmată de Înalta Curte din Praga (vrchní soud) la 23 octombrie 1995. La 21 aprilie 1997, Tribunalul l-a recunoscut pe reclamant vinovat de fraudă și i-a acordat o pedeapsă de cinci ani de închisoare. La 11 iulie 1997, reclamantul a solicitat această hotărâre, pledând pentru nevinovăția sa.

La 18 martie 1998, apelul său a fost respins de înalta instanță din Olomouc. Reclamantul susține că a introdus, la 20 martie 1998, o acțiune constituțională (ústavní stížnost) . Acest fapt este contestat de guvern. La 26 iunie 1998, reclamantul a fost încarcerat și a rămas în închisoare până la 30 iunie 2001, în ziua eliberării sale condiționate. GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata procedurii penale împotriva sa. La 9 iulie 2002, camera responsabilă de examinarea cauzei a decis să comunice guvernului pârât cauza trasă de reclamant cu privire la durata procedurii sale penale. La 3 decembrie 2002, reclamantul a fost invitat să își prezinte observațiile ca răspuns la observațiile prezentate de guvern în termenul care expiră la 9 ianuarie 2003. Această scrisoare, precum și scrisorile recomandate cu confirmare de primire trimise de grefă la 12 mai, 10 iulie și 19 august.

2003 au rămas fără răspuns, deși atenția reclamantului a fost atrasă de termenii articolului 37 din Convenție. Având în vedere atitudinea recurentului, Curtea consideră că acesta din urmă nu mai dorește să mențină cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Hasan Yilmaz și alte c. Turcia (radiație), 26309/95, 26310/95, 26311/95 și 26315/95, § 20, 21 februarie 2002. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) in fine, Curtea consideră că T.L. Early J.-P. Costa Grefier Adjunct Președinte [Note1] De verificat.

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

SUR LA RECEVABILITÉ

Requête n o 48287/99 présentée par Erik KUBELKA contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 2 décembre 2003 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , Gaukur Jörundsson , K. Jungwiert , V. Butkevych , M me W. Thomassen, M. M. Ugrekhelidze, juges , et de M. T.L. Early , greffier adjoint de la section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 6 juillet 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu la décision partielle de la Cour du 9 juillet 2002, Vu les observations présentées par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, Erik Kubelka, est un ressortissant tchèque [Note1] , né en 1972 et résidant à Olomouc.

Au moment de l’introduction de la requête, il a été détenu dans la prison de Mírov. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 2 août 1991, le requérant fut inculpé de fraude commise en complicité. Le 5 mai 1994, le tribunal régional d’Ostrava (krajský soud) disjoignit l’affaire du requérant de celle de ses complices ; ces derniers furent condamnés le 9 mai 1994 et leur condamnation fut confirmée par la haute cour de Prague (vrchní soud) le 23 octobre 1995. Le 21 avril 1997, le tribunal reconnut le requérant coupable de fraude et lui infligea une peine de cinq ans d’emprisonnement. Le 11 juillet 1997, le requérant interjeta appel de ce jugement, plaidant son innocence.

Le 18 mars 1998, son appel fut rejeté par la haute cour d’Olomouc. Le requérant allègue avoir introduit, le 20 mars 1998, un recours constitutionnel (ústavní stížnost) . Ce fait est contesté par le Gouvernement. Le 26 juin 1998, le requérant fut incarcéré. Il demeura en prison jusqu’au 30 juin 2001, le jour de sa mise en liberté conditionnelle. GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée de la procédure pénale menée à son encontre. EN DROIT Le 9 juillet 2002, la chambre chargée de l’examen de l’affaire a décidé de communiquer au gouvernement défendeur le grief tiré par le requérant de la durée de sa procédure pénale.

Le 3 décembre 2002, le requérant a été invité à présenter ses observations en réponse à celles soumises par le gouvernement, et ce dans le délai expirant le 9 janvier 2003. Cette lettre, ainsi que les lettres recommandées avec accusé de réception envoyées par le greffe les 12 mai, 10 juillet et 19 août 2003, sont restées sans réponse, bien que l’attention du requérant ait été attirée sur les termes de l’article 37 de la Convention. Compte tenu de l’attitude du requérant, la Cour considère que celui-ci n’entend plus maintenir la requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention (voir, mutatis mutandis , Hasan Yilmaz et autres c. Turquie (radiation), n os 26309/95, 26310/95, 26311/95 et 26313/95, § 20, 21 février 2002). Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête.

Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. T.L. Early J.-P. Costa Greffier adjoint Président [Note1] A vérifier.