SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 47659/99 de către Fehmi KÜÇÜKASLAN și Sefagül KESKİN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care a stat la 2 decembrie 2003 în calitate de Cameră compusă din J.-P. Costa Președintele A.B. Baka Gaukur Jörundsson Loucaides Türmen Bîrsan Doamna Mularoni, judecători și T. L. Președinte de secțiune adjunctă având în vedere cererea depusă la 26 martie 1999, având în vedere hotărârea parțială a Curții din 11 martie 2003 și hotărârea sa de aceeași dată de a aplica art. 29 § 3 din Convenție la procedura ulterioară, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluții prietenoase a cazului prezentat de Guvern și de reclamanți la 25 Dl Fehmi Küçükaslan și, respectiv, dna Sefagül Keskin sunt cetățeni turci născuți în 1968 și 1977. Küçükaslan își îndeplinește în prezent condamnarea la închisoarea din Tekirdağ F Type Închisoarea în Turcia. Doamna Keskin locuiește în Ankara. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dna Engül Çıtak, un avocat care practică în Ankara. Faptele cazului, astfel cum au prezentat reclamanții și astfel cum sunt prezentate în documentele oficiale pe care le-au prezentat, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au fost arestați la o casă din Ordu la 21 noiembrie 1998 la ora 9:00 cu suspiciune de a fi plantat o bombă. S-a efectuat o căutare a casei. Reclamanții au fost găsite în posesia de cărți de identitate false. Potrivit dosarelor de custodie, reclamanții au fost plasați în custodie la ora 11.55. La 22 noiembrie 1998, șeful adjunct al departamentului antiterrorist al poliției Ordu a cerut procurorului public Ordu să autorizeze detenția reclamanților în custodie de poliție pentru o perioadă corespunzătoare. În aceeași zi, procurorul a autorizat detenția reclamanților pentru o perioadă de trei zile. La 27 noiembrie 1998 au fost aduse la A doua Camera a Curții Penale de Pace din Ordu. Ei au refuzat acuzațiile împotriva lor și au declarat că nu au avut nimic de adăugat declarațiilor pe care le-au făcut procurorului mai devreme în acea zi. La 25 decembrie 1998, procurorul public șef al Curții de Securitate de Stat din Erzurum a pregătit o acuzație acuzând reclamanții de aderare la organizația interzisă TKP-ML-TİKKO (Partit Comunist Turc/Marxist-Leninist) și de a încerca să submineze ordinea constituțională, infracțiuni în temeiul art. 146 din Codul Penal. La 25 mai 1999 și în timp ce procesul a fost în curs, dna Keskin, al doilea reclamant, a fost eliberat pe cauțiune în așteptarea rezultatului procesului. La 8 septembrie 1999, Curtea de Securitate a statului Erzurum a declarat primul reclamant vinovat de infracțiuni în temeiul articolului 146 § 3 din Codul Penal și l-a condamnat la șase ani și trei luni de închisoare. La 21 februarie 2000, Curtea de Casație a anulat hotărârea de condamnare a primului reclamant, hotărârea de a achita cel de-al doilea reclamant a devenit finală, deoarece nu a fost interzis niciun recurs împotriva achitării ei. Un proces a avut loc în fața Tribunalului de Securitate de Stat Erzurum. La 27 iunie 2000, primul reclamant a fost considerat vinovat de o infracțiune în temeiul articolului 168 § 2 din Codul Penal. El a fost condamnat la șase ani și trei luni de închisoare. A apelat. La 5 februarie 2001, Curtea de Casație a respins recursul primului reclamant și a susținut hotărârea din 27 iunie 2000. La 28 iulie 2003, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Republicii Turciei propun să plătească exgrația reclamanților o sumă totală de 4.500 EUR (4.000.500 euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii lor înregistrate în temeiul nr. 47659/99. Această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile juridice legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în euro, care va fi convertit în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de către solicitanți și/sau reprezentantul lor autorizat corespunzător. Această sumă este plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii depuse de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui soluționarea finală a cauzei. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pe valoarea la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale.” La 30 septembrie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Notăm că Guvernul Turciei este pregătit să ne plătească ex gratie suma de 4.500 EUR (patru mii cinci sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii noastre înregistrate în temeiul nr. 47659/99. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile juridice legate de caz, se plătește în euro, care urmează să fie convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de noi. Suma este plătită, fără impozite care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la data deciziei depuse de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declarăm că aceasta constituie o soluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și am ajuns.” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amenzi din Convenție). Consideră că, în aceste circumstanțe, aplicarea la cazul articolului 29 § 3 din Convenția ar trebui întreruptă și că cazul ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri T.L. Early J.-P. Costa Adjunct Grefier Președinte
Application no. 47659/99
by Fehmi KÜÇÜKASLAN and Sefagül KESKİN
against Turkey
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 2
December 2003 as a Chamber composed of
Mr
J.-P.
Costa
,
President
,
Mr
A.B.
Baka
,
Mr
Gaukur
Jörundsson
,
Mr
L.
Loucaides
,
Mr
R.
Türmen
,
Mr
C.
Bîrsan
,
Mrs
A.
Mularoni,
judges
,
and Mr T. L.
Early
,
Deputy Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 26 March 1999,
Having regard to the Court's partial decision of 11 March 2003 and its decision of the same date to apply Article 29 § 3 of the Convention to the subsequent proceedings,
Having regard to the formal declarations of acceptance of a friendly settlement of the case submitted by the Government and the applicants on 25
July and 23 September 2003 respectively,
Having deliberated, decides as follows:
The applicants, Mr Fehmi Küçükaslan and Ms Sefagül Keskin, are Turkish nationals who were born in 1968 and 1977 respectively. Mr
Küçükaslan is currently serving his prison sentence in Tekirdağ F Type Prison in Turkey. Ms Keskin lives in Ankara. They are represented before the Court by Ms Engül Çıtak, a lawyer practising in Ankara.
The facts of the case, as submitted by the applicants and as set out in the official documents they have submitted, may be summarised as follows.
The applicants were arrested at a house in Ordu at 9 p.m. on 21
November 1998 on suspicion of having planted a bomb. A search was conducted of the house. The applicants were found to be in possession of false identity cards.
According to the custody records the applicants were placed in police custody at 11.55 p.m.
On 22 November 1998 the deputy chief of the anti-terrorist department of the Ordu police asked the Ordu public prosecutor to authorise the applicants' detention in police custody for an appropriate period. On the same day the prosecutor authorised the applicants' detention for a period of three days.
On 27 November 1998 they were brought before the Second Chamber of the Criminal Court of Peace in Ordu. They denied the accusations against them and stated that they had nothing to add to the statements they had made to the prosecutor earlier that day.
On 25 December 1998 the chief public prosecutor of the State Security Court in Erzurum prepared an indictment accusing the applicants of membership of the outlawed organisation TKP-ML-TİKKO
(Turkish Communist Party/Marxist-Leninist)
and of attempting to undermine the constitutional order, offences under Article 146 of the Criminal Code.
On 25 May 1999 and while the trial was in progress, Ms Keskin, the second applicant, was released on bail pending the outcome of the trial.
On 8 September 1999 the Erzurum State Security Court found the first applicant guilty of offences under Article 146 § 3 of the Criminal Code and sentenced him to six years and three months' imprisonment. The court acquitted the second applicant. The first applicant appealed.
On 21 February 2000 the Court of Cassation quashed the judgment convicting the first applicant. The decision to acquit the second applicant became final as no appeal had been filed against her acquittal.
A re-trial took place before the Erzurum State Security Court. On 27
June 2000 the first applicant was found guilty of an offence under Article
168 § 2 of the Criminal Code. He was sentenced to six years and three months' imprisonment. He appealed.
On 5 February 2001 the Court of Cassation rejected the first applicant's appeal and upheld the judgment of 27 June 2000.
Invoking Article 5 § 3 of the Convention, the applicants complain that they were not brought before a judge until 6 days after their arrest.
On 28 July 2003 the Court received the following declaration from the Government:
“I declare that the Government of the Republic of Turkey offer to pay
ex gratia
to the applicants an all-inclusive amount of EUR 4,500 (four thousand five hundred euros) with a view to securing a friendly settlement of their application registered under no. 47659/99. This sum, which also covers legal expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euros, to be converted into Turkish liras at the rate applicable at the date of payment, to a bank account named by the applicants and/or their duly authorised representative. This sum shall be payable within three months from the date of the notification of the decision delivered by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.”
On 30 September 2003 the Court received the following declaration signed by the applicants' representative:
“We note that the Government of Turkey are prepared to pay us
ex gratia
the sum of EUR
4,500 (four thousand five hundred euros) with a view to securing a friendly settlement of our application registered under no. 47659/99. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses connected with the case, shall be paid in euros, to be converted into Turkish liras at the rate applicable at the date of payment, to a bank account named by us. The sum shall be payable, free of any taxes that may be applicable, within three months from the date of the decision delivered by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
We accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. We declare that this constitutes a final settlement of the case.
This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and we have reached.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1
in fine
of the Convention).
It considers that in these circumstances the application to the case of Article
29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
T.L.
Early
J.-P.
Costa
Deputy Registrar
President