AFFAIRE FROTAL-ALUGUER DE EQUIPAMENTOS S.A. c. PORTUGAL

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA FROTAL-ALUGUER DE ECHIPAMENTOS S.A. c. PORTUGALIA (solicitarea nr. 56110/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 4 decembrie 2003 DEFINITIVF 04/03/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Frotal-Aluguer de Equipatos S.A.c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Kūris Zupančič Hedigan Tsatsa-Nikolovska, judecători și Berger, grefier de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 5 septembrie 2002 și 13 noiembrie 2003, a adoptat hotărârea adoptată la această ultimă dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 56110/00) îndreptată împotriva Republicii Portugheze, printre care o societate anonimă de drept portughez, Frotal-Aluguer de Equipatos S.A.

( Recurenta este reprezentata de C. Santos, avocat la Lisabona. Guvernul portughez (atmosfera) a fost reprezentat pana la 25 februarie 2003 de agentul sau, domnul A. Henriques Gaspar, procuror general adjunct, si de la acea data de noul său agent, dl J. Miguel, de asemenea procuror general adjunct. Recurenta susținea că durata unei proceduri civile la care a fost parte a depășit termenul rezonabil. Cererea a fost atribuită celei de a patra secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.

noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] printr-o decizie din 5 septembrie 2002, Curtea a declarat cererea admisibilă. Recurenta a avut în posesia sa o scrisoare de schimb care i-a fost dată de o altă societate, C. Lda. 28 noiembrie 1994, în fața instanței de la Lisabona, o procedură de executare în vederea recuperării sumei în cauză. La 2 iunie și 13 octombrie 1995, reclamanta a solicitat confiscarea (penhora) a două mașini aparținând debitoarei, care a avut loc la 9 ianuarie 1996. 10. La 7 februarie 1996, o societate ) execuției.

La 18 noiembrie 1997 a avut loc o audiere și printr-o hotărâre din 27 martie 1998, tribunalul a respins opoziția. La apelul lui Lda. La 27 septembrie 1999, societatea responsabilă de vânzarea judiciară a informat instanța că, având în vedere starea proastă de conservare a mașinilor în cauză, numai reclamanta a făcut o propunere de cumpărare, ridicându-se la 40 000 PTE, adică 200 EUR. 13. printr-o ordonanță din 7 ianuarie 2000, judecătorul a autorizat vânzarea, care a avut loc la 14 martie 2000. 14. La 2 mai 2000, grefa stabilește numărătoarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată, din lipsă de impulsul procedurii de către reclamant. 15. Procedura este încă în curs de desfășurare în fața Tribunalului de la Lisabona.

ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIE 16. Societatea reclamantă denunță durata procedurii. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 17. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 28 noiembrie 1994, data sesizării Tribunalului de la Lisabona. Procedura fiind încă în curs de desfășurare, durata în cauză este de aproape nouă ani.

18. Pentru a verifica dacă a existat o depășire a termenului rezonabil, trebuie să se țină seama de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de provocarea litigiului pentru reclamant (Silva Pontes c. Portugalia, Hotărârea din 23 martie 1994, seria A n Pentru reclamantă, durata în cauză este în mod evident excesivă. 20. Guvernul contestă această teză. El subliniază că procedura a avut o desfășurare normală și că faptul că se află încă în curs de desfășurare este imputabil numai recurentei însăși. 21. Curtea constată mai întâi că procedura nu era complexă.

22. În continuare, Curtea consideră că comportamentul recurentei nu poate explica durata totală a procedurii. Cu toate acestea, Curtea arată că recurenta nu a contestat afirmația guvernului potrivit căreia prelungirea procedurii în ceea ce privește perioada ulterioară 14 martie 2000, data vânzării judiciare a bunurilor confiscate, se datorează lipsei de activitate a recurentei, aceasta din urmă fiind un termen datorat acesteia din urmă.

23. În ceea ce privește comportamentul autorităților judiciare, Curtea apreciază, având în vedere circumstanțele cauzei, care impun o evaluare globală, că o perioadă de aproximativ nouă ani pentru a obține o decizie definitivă, care, în plus, nu a avut încă loc, pe baza unei cereri întemeiate pe un titlu executoriu nu poate fi considerată rezonabilă (a se vedea Hotărârea din 21 aprilie 1998, Estima Jorge c. Portugalia) (a se vedea Hotărârea din 21 aprilie 1998, Culegerea hotărârilor și a Deciziilor 1998-II, p. 773, punctul 45. Această concluzie nu este zguduită de inactivitatea recurentei în ceea ce privește perioada ulterioară datei de 14 martie 2000. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.

26. Recurenta nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă după decizia privind admisibilitatea, deși, în scrisoarea adresată Consiliului la 11 septembrie 2002, ar fi atras atenția asupra articolului 60 din Regulamentul de procedură al Curții, care prevede că orice cerere de satisfacție echitabilă în temeiul articolului 41 din Convenție trebuie să fie prezentată în observațiile scrise privind fondul. Prin urmare, având în vedere lipsa unui răspuns în termenele stabilite în scrisoarea care însoțește decizia privind admisibilitatea, Curtea consideră că nu este necesar să se acorde o sumă în temeiul articolului 41 din Convenție ( Willekens c. Belgia, nr. 50859/99, § 27, 24 aprilie 2003). A spus că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție.

Făcută în franceză, apoi comunicată în scris la 4 decembrie 2003 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE

FROTAL-ALUGUER DE EQUIPAMENTOS S.A.

c. PORTUGAL (Requête n o 56110/00) ARRÊT STRASBOURG 4 décembre 2003 DÉFINITIF 04/03/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Frotal-Aluguer de Equipamentos S.A. c. Portugal, La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto L. Caflisch , P. Kūris , B. Zupančič , J. Hedigan , M me M. Tsatsa-Nikolovska, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil les 5 septembre 2002 et 13 novembre 2003, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette dernière date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L'ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

16. La société requérante dénonce la durée de la procédure. Elle invoque l'article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) »

SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

25. Aux termes de l ' article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable. »