Sertkaya împotriva Turciei

SECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 77113/01 de Abbas SERTKAYA împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 11 decembrie 2003 ca Cameră compusă din: Ress Caflisch Kūris Türmen Zupančič Hedigan dna Tsatsa-Nikolovska, judecători și dl V. Berger Având în vedere cererea depusă la 28 iulie 2001, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Abbas Sertkaya, este un cetățean turc, născut în 1974 și locuiește în Muș. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Orhan Tural, avocat care practică la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează.

La 12 iulie 1995, procurorul public de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a depus un acuzat Curții și a acuzat reclamantul și alți patru suspecți de a fi membru al unei organizații teroriste și de a fi implicați în acte vizate de separarea unei părți a teritoriului statului. Procurorul public a solicitat ca reclamantul să fie condamnat și condamnat în temeiul art. 125 din Codul Penal turc. Reclamantul a fost acuzat de incendiare în 7 păduri diferite în scopuri teroriste în provincia Bursa în 1994. La 19 iulie 1995, Tribunalul de Securitate de Stat din Istanbul a început procesul împotriva reclamantului și a altor patru suspecți. La 6 februarie 1996, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a ordonat detenția reclamantului în reținere.

La 4 mai 1996, reclamantul a fost reținut în reținere. La 27 februarie 1997, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a solicitat Tribunalului Penal de Primă Instanță de Bursa să audă un martor. La 1 iulie 1997, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a solicitat Tribunalului Penal de Primă Instanță din Varto să asculte martori pentru a afla dacă reclamantul se afla în Varto la momentul presupuselor activități penale. La 22 septembrie 1997, Curtea penală din Bursa a auzit dovezi de la un martor. La 11 noiembrie 1997, Curtea penală din Varto a auzit dovezi de la cinci martori. Între 19 iulie 1995 și 22 octombrie 1998, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a avut ședințe la fiecare două luni.

La 16 noiembrie 1999, procurorul public de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul și-a prezentat observațiile cu privire la fondul cazului. La 16 noiembrie 1999, reclamantul a fost eliberat de la detenție în reținere. La 13 februarie 2001, reclamantul a fost achitat de toate acuzațiile din cauza lipsei de probe. La 21 februarie 2001, hotărârea a devenit definitivă în ceea ce privește reclamantul. La 22 octombrie 2001, Curtea de Casație a susținut decizia Curții de Securitate de Stat. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 3 din Convenție, că a fost torturat în custodie de poliție și că, în cursul a șase ani, a trăit cu frica de pedeapsa cu moartea. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că nu a fost judecat într-un timp rezonabil și că a fost acuzat de o infracțiune care a purtat o sentință mai grea decât actul pe care se presupune că l-a comis.

În plus, el plânge că Curtea de Securitate de Stat nu a reluat procedurile conduse de Curte înainte de modificarea compoziției Curții de la un judecător militar la un judecător civil și, prin urmare, nu îndeplinește cerințele unui tribunal echitabil și independent înscris în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost judecat într-un timp rezonabil. Curtea consideră că nu poate, pe baza dosarului, determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 2 litera (b) din Regulamentul Curții, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost supus torturii în custodie de poliție și că, în cursul a șase ani, a trăit cu frica de pedeapsa cu moartea.

În ceea ce privește plângerea reclamantului cu privire la tortura la care a fost supus, Curtea constată că reclamantul nu a furnizat nici o detaliu cu privire la tipul de maltraturi pe care le-a fost infliși și nici nu a furnizat nici o probă medicală în sprijinul acuzației sale. Tribunalul consideră că afirmația reclamantului de a fi supusă torturei în custodie de poliție nu este justificată. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că această parte a cererii este declarată inadmisibilă ca fiind evident nefondată în sensul art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. În ceea ce privește plângerea sa privind frica de pedeapsa cu moartea, Curtea consideră că pur și simplul fapt că reclamantul ar fi putut fi condamnat la pedeapsa cu moarte și că a trăit cu această frică nu este în sine suficient pentru a constitui o încălcare în sensul articolului 3 din Convenție.

Prin urmare, Curtea consideră că această parte a plângerii ar trebui, de asemenea, să fie declarată inadmisibilă ca fiind manifest-ill fondată (a se vedea Çınar c. Turcia , nr. 17864/91, Hotărârea Comisiei din 5 septembrie 1994, Hotărâri și Raporturi 79-A/B/5). Reclamantul se plâng în temeiul articolului 5 din Convenție din cauza lungii detenției sale în reținere. Curtea remarcă că detenția reclamantului la retragere a fost întreruptă la 16 noiembrie 1999 în timp ce reclamantul a depus o plângere în fața Curții la 28 iunie 2001. Prin urmare, această parte a plângerii ar trebui să fie declarată inadmisibilă în conformitate cu articolul șase luni. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că nu a primit un proces echitabil de către un tribunal independent și imparțial.

Curtea constată că reclamantul a fost achitat de toate acuzațiile împotriva lui și, prin urmare, nu poate fi considerat o victimă în sensul articolului 34 din Convenție și trebuie respins în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamantului cu privire la [Notă1] durata procedurii penale; declara restul cererii inadmisibile. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress [Notă1] Resumă plângerile fără a cita neapărat articolele invocate ale convenției.

THIRD SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 77113/01 by Abbas SERTKAYA against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 11 December 2003 as a Chamber composed of: Mr G. Ress , President , Mr L. Caflisch , Mr P. Kūris , Mr R. Türmen , Mr B. Zupančič , Mr J. Hedigan , Mrs M. Tsatsa-Nikolovska, judges , and Mr V. Berger , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 28 July 2001, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Abbas Sertkaya, is a Turkish national, who was born in 1974 and lives in Muș. He was represented before the Court by Mr Orhan Tural, a lawyer practising in Istanbul. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 12 July 1995 the Public Prosecutor at the Istanbul State Security Court filed an indictment with the Court and accused the applicant and four other suspects of being a member of a terrorist organisation and of having engaged in acts aimed at the separation of a part of the territory of the State. The Public Prosecutor requested that the applicant be convicted and sentenced under Article 125 of the Turkish Criminal Code. The applicant was accused of setting fire to 7 different forests for terrorism purposes in the Province of Bursa in 1994. On 19 July 1995 the Istanbul State Security Court commenced the trial against the applicant and four other suspects. On 6 February 1996 the Istanbul State Security Court ordered the applicant’s detention on remand.

On 4 May 1996 the applicant was detained on remand. On 27 February 1997 the Istanbul State Security Court requested the Criminal Court of First Instance of Bursa to hear a witness. On 1 July 1997 the Istanbul State Security Court requested the Criminal Court of First Instance of Varto to hear witnesses in order to find out whether the applicant was in Varto at the time of the alleged criminal activities. On 22 September 1997 the Bursa Criminal Court heard evidence from a witness. On 11 November 1997 the Varto Criminal Court heard evidence from five witnesses. Between 19 July 1995 and 22 October 1998 the Istanbul State Security Court held hearings every two months. On 16 November 1999 the Public Prosecutor at the Istanbul State Security Court submitted his observations on the merits of the case.

On 16 November 1999 the applicant was released from detention on remand. On 13 February 2001 the applicant was acquitted of all charges on account of lack of evidence. On 21 February 2001 the decision became final in respect of the applicant. On 22 October 2001 the Court of Cassation upheld the decision of the State Security Court. COMPLAINTS The applicant complains under Article 3 of the Convention that he was subjected to torture in police custody and that during 6 years he lived with the fear of the death penalty. The applicant complains under Article 5 of the Convention on account of the length of his detention on remand. The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that he was not tried within a reasonable time and that he was charged with an offence carrying a heavier sentence than the act he allegedly committed.

Furthermore he complains that the State Security Court did not recommence the proceedings which were conducted by the Court before the changing of the composition of the Court from a military judge to a civil judge and hence does not meet the requirements of a fair and an independent tribunal inscribed under Article 6 § 1 of the Convention. THE LAW 1. The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that he was not tried within a reasonable time. The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

2. The applicant complains under Article 3 of the Convention that he was subjected to torture in police custody and that during six years he lived with the fear of the death penalty. Regarding the applicant’s complaint concerning the torture to which he had been allegedly subjected to, the Court notes that the applicant did not give any details as to what kind of ill-treatment he had been inflicted upon nor provide any medical evidence in support of his allegation. Thus, the Court considers that the applicant’s allegation of being subjected to torture in police custody is unsubstantiated. In view of the above, the Court finds that this part of the application be declared inadmissible as being manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

As for his complaint concerning the fear of the death penalty, the Court considers that the mere fact that the applicant could have been sentenced to the death penalty and that he lived with this fear is in itself not enough to amount to a violation within the meaning of Article 3 of the Convention. Therefore, the Court considers that this part of the complaint should also be declared inadmissible as being manifestly-ill founded (see Çınar v. Turkey , no. 17864/91, Commission decision of 5 September 1994, Decisions and Reports 79-A/B/5). 3. The applicant complains under Article 5 of the Convention on account of the length of his detention on remand. The Court notes that the applicant’s detention on remand was discontinued on 16 November 1999 whereas the applicant lodged a complaint before the Court on 28 June 2001. Consequently, this part of the complaint should be declared inadmissible in accordance with the six months rule.

4. The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that he did not receive a fair trial by an independent and an impartial tribunal. The Court notes that the applicant was acquitted of all charges against him and therefore cannot be considered a victim within the meaning of Article 34 of the Convention and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the applicant’s complaint concerning [Note1] the length of the criminal proceedings; Declares the remainder of the application inadmissible. Vincent Berger Georg Ress Registrar President [Note1] Summarise the complaints without necessarily citing the invoked Convention Articles.