CtEDO 16.12.2003 Auto

CIOBANU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
16.12.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CIOBANU v. ROMANIA (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Mihai Ciobanu, este un cetățean român care s-a născut în 1910 și a trăit în România. A murit la 31 decembrie 1996. El este reprezentat în fața Curții de către Vasila și Petre Constantin, respectiv fiica și soțul ei. Amândoi locuiesc în București. Guvernul respondent este reprezentat de agentul lor, dl Bogdan Aurescu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În noiembrie 1994, reclamantul, veteran de război, a depus la Curtea de Apel din București o acțiune împotriva Consiliului Local din București (denumită în continuare „Consiliul Local”) și a Consiliului Local al districtului 3 din București, care urmărește alocarea de 0,05 ha de teren. Acțiunea a fost inițiată în temeiul Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război. Prin hotărârea din 6 iunie 1996, Curtea de Apel a ordonat Consiliului Local să evalueze disponibilitatea parcelelor de teren situate în zona orașului și să aloce una reclamantului în conformitate cu art. 13 din Legea nr.44/1994. Procesul depus de Consiliul Local a fost respins la 6 februarie 1998 prin decizia finală a Curții Supreme. În martie 1998, reprezentanții reclamantului au depus în numele său la Curtea de Apel din București o acțiune împotriva Consiliului Local și primarului București, cerând daune din cauza întârzierii în aplicarea hotărârii. La 23 aprilie 1998, Curtea de Apel a impus primarului o amendă de ROL 500 pe zi de întârziere de la 6 martie 1998 până la executarea hotărârii. Această hotărâre a fost susținută de Curtea Supremă într-o decizie finală din 23 noiembrie 1998. La 15 august 2001, reprezentanții reclamantului au informat Curții, în numele său, că hotărârea din 6 iunie 1996 nu a fost încă pusă în aplicare. La 9 septembrie 1994, reclamantul a numit reprezentanții săi Vasila și Petre Constantin, fiica sa și soțul ei. Reclamantul le-a acordat competența de a depune cereri la instanțele române și de a continua executarea oricăror hotărâri de instanță adoptate ca urmare a unor astfel de acțiuni. După aceea, reclamantul a fost reprezentat în fața instanțelor naționale de către fiica sa și soțul ei. Potrivit certificatului de deces depus de Guvern și neconfirmat de Vasila și Petre Constantin, reclamantul a murit la 31 decembrie 1996. Cererea depusă la Curte la 16 decembrie 1998, în numele reclamantului, a fost semnată în numele său de fiica sa, Vasila Constantin. Reprezentanții nu au informat în niciun moment Registrul în cursul procedurii dinainte de Curtea cu privire la decesul reclamantului. Prin scrisoarea din 10 noiembrie 2000, în urma unei cereri de către Registru, dna Vasila Constantin a prezentat competența de procuror care a desemnat-o și soțul ei ca reprezentanți ai reclamantului în cadrul procedurii Convenției. Acest document a fost semnat de Vasila și Petre Constantin în numele reclamantului. Ei au amintit, printre altele, Curtea că scrisoarea de autoritate din 9 septembrie 1994, care era valabilă conform legislației române, a rămas valabilă până la moartea reprezentanților. Dispozițiile relevante ale Codului Civil românesc se citesc după cum urmează în partea lor cu privire la puterea unei persoane de a reprezenta interesele altor persoane. „Puterea de reprezentare se stinge atunci când: (...) 3. Reprezentantul sau principalul moare...” Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Civilă românesc citite după cum urmează în părțile lor privind competența de a reprezenta o altă persoană în cadrul procedurilor legale: „Autoritatea de a acționa în cadrul procedurilor juridice nu încetează să existe la moartea directorului... Continuă să fie valabil până când moștenitorii îl retragă...”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă