AFFAIRE STANCA CIOBANU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

19.01.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE STANCA CIOBANU c. ROUMANIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA STANCA CIOBANU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 38800/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 19 ianuarie 2010 DEFINIF 19/04/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Stanca Ciobanu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 15 decembrie 2009, rend la hotărârea pe care o avem aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o repedicție (n 38800/02) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, dl Stanca Ciobanu, reclamanta, a sesizat Curtea la 23 septembrie 2002, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 9 septembrie 2008, președintele secțiunii a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. În 1950, proprietatea imobiliară situată la nr 87, strada Griviței, la Campina, care era compusă dintr-o casă construită pe un teren de 1 693 m2 și aparținând mamei reclamantei, a făcut obiectul unei naționalizări în temeiul Decretului nr. 92/1950. Casa este alcătuită din două apartamente. Printr-o cerere din 17 aprilie 1996 întemeiată pe legea nr. 112/1995, reclamanta a solicitat autorităților locale competente despăgubiri pentru imobilul naționalizat (teritoriu și casă). Printr-o decizie din 27 septembrie 1996, Comisia departamentului Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 i-a acordat 195 702 344 lei românești (ROL). Recurenta a contestat această decizie în fața Tribunalului de Primă Instanță din Campina care, prin hotărârea din 21 mai 1998, și-a respins acțiunea. În lipsa unei acțiuni, această hotărâre a devenit definitivă. Această indemnizație nu i-a fost plătită niciodată. La 30 septembrie În anul 2000, recurenta sesizează instanțele cu privire la o acțiune în revendicare a imobilului în cauză, solicitând anularea contractului de vânzare încheiat de locatari. Prin hotărârea definitivă din 16 aprilie 2002, instanța de apel a lui Brașov, considerând că naționalizarea fusese legală, și-a respins acțiunea. Printr-o cerere din 10 august 2001, recurenta a solicitat primăriei din Campina restituirea proprietății naționale sau, în absența acesteia, despăgubiri. 10. Prin decizia din 31 ianuarie 2005, primăria a ordonat, în conformitate cu legea nr. 10/2001, restituirea în natură a unei părți din proprietate și a propus acordarea de despăgubiri pentru partea vândută foștilor chiriași. La 29 august 2005, reclamanta a luat în posesie partea restituită în natură. 11. printr-o nouă decizie din 25 octombrie 2005, Primăria din Campina a propus acordarea de despăgubiri pentru o suprafață de teren de 291,62 m2 inclusiv cele 210,78 m2 de construcții; dosarul administrativ a fost apoi transmis de către primărie Comisiei Centrale de compensații instituite prin Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005. 12. După comunicarea cauzei către guvern, printr-o decizie din 23 aprilie 2009, Comisia Centrală stabilește valoarea despăgubirilor până la 273 Această decizie a luat în considerare un raport de expertiză din 16 octombrie 2006, care a stabilit că valoarea terenului de 291,62 m2, inclusiv 210,78 m2 de construcții, era de 273 000 RON, adică 77 980 EUR. La 23 septembrie 2009, recurenta a informat Curtea că nu a contestat această decizie, deoarece a fost de acord cu suma stabilită de Comisia Centrală. Până în prezent, aceasta nu a primit despăgubirile stabilite. II. 10/2001 privind regimul juridic al bunurilor imobile care au fost luate în mod abuziv de către lamâi între 6 martie 1945 și 22 decembrie 1989 și modificările ulterioare ale acestuia) și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Brumãrescu c. România ([GC], nr. 28342/95, § 31-33, CEDO 1999-VII), Străin și altele România 57001/00, §§ 19-26, CEDH 2005-VII), Paduraru România 63252/00, §§ 38-53, CEDO 2005-XII (extracturi) și Tudor c. România 29035/05, §§ 15 368/20, 17 ianuarie 200814. O descriere detaliată a procedurilor de stabilire și de plată, prin intermediul Comisiei Centrale pentru Despăgubiri, a indemnizațiilor datorate pentru clădirile naționalizate a căror restituire nu mai este posibilă, a Fondului Proprietata creat în acest scop prin Legea nr. 247/2005 privind reformarea justiției și a proprietății și a modificărilor ulterioare ale acesteia, precum și a practicii aferente, se face în Tribunalul Viașu c. România, nr. 75951/01, §§ 38-49, 9 decembrie 2008 15. Aceeași hotărâre este prezentată la punctele 50-51 din acesta, textele Consiliului Europei relevante în această privință. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 16. Recurenta invocă o încălcare a dreptului său de proprietate din cauza lipsei de plată a despăgubirii la care avea dreptul în temeiul Legii nr. 112/1995 și 10/2001. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 17. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d Guvernul ia notă de faptul că recurenta a recurs la posibilitatea de a se adresa autorităților administrative pentru a primi despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005. Potrivit guvernului, mecanismul instituit prin această din urmă lege și care vizează crearea Fondului Proprietatea este de natură să ofere titularilor de drepturi despăgubiri care corespund cerințelor jurisprudenței Curții. Conform ultimelor modificări ale Legii nr. 247/2005, o parte din despăgubirile în cauză ar putea fi plătite în numerar la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a devenit funcțională. El susține că o anumită întârziere în efectuarea plății este inevitabilă, având în vedere numărul mare de dosare de restituire. 19. recurenta subliniază că Fondul Proprietata nu funcționează încă și nu îi poate acorda despăgubirile la care are dreptul. Curtea face trimitere la jurisprudența privind încălcarea dreptului la respectarea bunurilor persoanelor care au dreptul la despăgubiri ca urmare a naționalizării clădirilor a căror restituire nu mai este posibilă (în special, Matache și alții c. România, n 3821/02, 19 octombrie 2006 Faimblat c. România, n 23066/02, 13 ianuarie 2009; și Viașu În special, Comisia reamintește că, în cauza Viașu (citată anterior, §§ 59-60), o decizie administrativă care recunoaște dreptul la reparații este suficientă pentru a crea un interes patrimonial protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 și, prin urmare, neexecutarea unei astfel de decizii constituie o interferență în sensul primei teze a primului paragraf din articolul respectiv. 21. Curtea a ajuns la o constatare de încălcare a dreptului de proprietate al reclamantului în cauza Viașu , ținând cont de eficiența sistemului de restituire, în special de întârzierea procedurii de restituire sau de plata despăgubirii. 22. În special, Curtea a stabilit că nu se oferă nicio garanție persoanelor interesate cu privire la durata sau rezultatul procedurii în fața Comisiei Centrale pentru despăgubiri și că, în orice caz, Fondul Proprietatea nu funcționează în prezent într-un mod care poate fi considerat echivalent cu acordarea efectivă a unei despăgubiri (a se vedea, printre altele, Viașu , § 71-72 Faimblat § 37-38 ; și Matache și alții , § 42 , Hotărâri menționate anterior 23. Curtea constată că, în prezenta cauză, deși recurenta a obținut, la 27 septembrie 1996, o decizie internă definitivă de stabilire a valorii landului la care avea dreptul pentru clădirea sa naționalizată, această decizie nu a fost executată. Apoi, la 31 ianuarie 2005, Primăria din Campina a recunoscut dreptul recurentei de a fi Indemnizat pentru partea din imobilul naționalizat pe care aceasta din urmă nu a fost văzut restituit, care a solicitat acordarea de despăgubiri la mai mult, în conformitate cu legile nr. 10/2001 și 247/2005. 23 aprilie 2009 Comisia Centrală a stabilit valoarea despăgubirilor. În cele din urmă, reclamanta nu a primit încă sumele stabilite de instane și nu a demonstrat că fondul Proprietatea funcionează în prezent într-un mod care ar putea fi privit ca un mecanism de redresare efectivă 24. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate în lumina principiilor enunțate în jurisprudența menționată la punctul 20 de mai sus, Curtea consideră că Ön Õ a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea justifica eșecul dreptului de proprietate al reclamantei. Curtea nu vede niciun motiv pentru a se asigura că, în speță, a ajuns la concluzia încălcării la care a ajuns în cauzele anterioare. 25. Prin urmare, Curtea consideră că, în speță, faptul că reclamanta nu poate primi despăgubiri în pofida stabilirii sale printr-o decizie administrativă definitivă și că nu are o certitudine cu privire la data la care o poate percepe, a făcut ca aceasta să suporte o sarcină disproporționată și excesivă incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale garantate prin art. 1 din Protocolul nr. Prin urmare, în speță, s-a încălcat această dispoziție. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 26. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, recurenta se plânge de caracterul inechitabil al procedurii 27. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu constată nicio aparență de încălcare a acestui articol. 28. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind vădit nefondată, în temeiul articolului 35 3 și al articolului 4 din Convenție. III. CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUIUI 46 DIN CONVENȚIE 29.L.46 din Convenție dispune înalții P ă r ț i contractante sl e să se conformeze hotărârilor definitive ale Cu r ț ii în litigiile la care sunt p ă r ț i. La hotărârea definitivă a Cu r ț ii se transmite Comitetului de Miniștri care supraveghează execu ț ia acesteia. 30. Concluzia încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 dezvăluie o problemă pe scară largă care rezultă din defectuozitatea legislației privind restituirea imobilelor naționalizate care au fost vândute prin intermediul unor terțe părți. Prin urmare, Curtea consideră că statul trebuie să ajusteze cât mai curând posibil procedura prevăzută de legile de reparații (în prezent, legile n 10/2001 și 247/2005) astfel încât aceasta devine într-adevăr coerentă, accesibilă, rapidă și previzibilă (a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis Katz c. România, n 29739/03, § 35-36, 20 ianuarie 2009 Viașu, §§ 82-83, și Faimblat § 53-54, Hotărârile citate anterior). IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 31. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö să se Õ Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 980 EUR (EUR) pentru suprafața de teren de 291,62 m2 inclusiv pentru cele 210,78 m2 de construcții, sumă stabilită prin expertizele efectuate în cadrul procedurii interne și, de asemenea, solicită 2 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 33. Guvernul consideră că o eventuală hotărâre de condamnare a Curții ar putea constitui, prin ea însăși, o despăgubire satisfăcătoare. În subsidiar, face trimitere la jurisprudența relevantă a Curții. 34. Curtea amintește că decizia administrativă din 23 aprilie 2009 a stabilit valoarea despăgubirilor, astfel cum se precizează într-un raport de e-mail din 2006, și anume 273 000 de lei românești noi, adică 77 980 EUR. Prin urmare, consideră că este necesar să i se dea reclamantei întreaga sumă solicitată, și anume 77 980 EUR pentru prejudicii materiale și 2 000 EUR pentru prejudicii morale. Prospături și cheltuieli de judecată 35. De asemenea, reclamanta solicită 2 000 EUR pentru onorariile avocatului reprezentant în fața Curții. Ea plătește la dosar o factură pentru un contract de asistență judiciară din 21 februarie 2009. 36. Guvernul contestă pretențiile recurentei și susține că a omis să trimită contractul de asistență judiciară. 37. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, având în vedere elementele aflate în posesia sa, criteriile menționate anterior și gradul relativ redus de complexitate a prezentei cauze, care urmează unei jurisprudențe deja bine stabilite, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce recurentei 500 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii în fața Curții.interese moratoriu 38. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 2 din Convenția 980 EUR (șaptesprezece mii nouă sute nouăzeci de euro) pentru prejudicii materiale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit (ii). 000 EUR (două mii de euro) pentru prejudicii morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit (iii. 500 EUR (cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă că aceste sume vor fi convertite în moneda de la statul membru pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 19 ianuarie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte