SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 7526/03 prezentată de D. S. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 16 decembrie 2003 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Gaukur Jörundsson Jungwiert Butkevych Thomassen domnii Ugrekhelidze, judecătorii S. Dolle graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 24 februarie 2003, Având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, este un resortisant al algeriei [Note1] , născut în 1976 și rezident în Rueil Malmaison. El este reprezentat în fața Curții de către M. Didier Liger, avocat la Versailles. Guvernul pârât este reprezentat de agentul său, domnul R. Abraham, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este activist al partidului Mișcarea culturală Berbera (M.C.B.). Reclamantul a susținut că a fost victima unei agresiuni de către un grup înarmat la 12 februarie 1998 și că a făcut obiectul unor amenințări cu moartea la adresa dislamiștilor. A depus o plângere la jandarmeria din Tizi Ouzou. La 13 aprilie 1999, reclamantul a primit amenințări cu moartea din partea Grupului islamist armat G.I.A. prin notificarea unei persoane care a făcut obiectul unei plângeri din partea statului Tizi Ouzou, care a decis să pună în aplicare hotărârea din partea Chariei împotriva sa. El a adăugat că a depus o plângere la 14 aprilie 1999 pentru amenințări cu moartea. La 11 octombrie 1999, reclamantul a obținut eliberarea unei vize de scurtă ședere în Franța, unde a sosit la data de 15 octombrie. La 14 decembrie 1999, acesta a acordat azil teritorial prefecturii Haut-de-Seine. Prin Decizia din 12 decembrie 2000, notificată la 23 februarie 2001, ministrul de la Õ a refuzat dreptul de a beneficia de azil teritorial reclamantului. La 19 iunie 2001, reclamantul a făcut obiectul unui decret de rejudecare la frontieră și al unei decizii prin care se stabilise în Algeria ca țară de trimitere. La 27 iunie 2001, reclamantul a înaintat în fața instanței administrative împotriva acestor două decizii. Prin hotărârea din 27 septembrie 2001, președintele Tribunalului Administrativ din Paris a anulat redeschiderea la frontieră. Prin Hotărârea din 29 noiembrie 2002, Consiliul de Miniștri a anulat sentința pronunțată. La 3 iunie 2003, reclamantul a obținut eliberarea unui certificat de resortisant al Algerian cu mențiunea de viață privată și de familie La sfârșitul acestui an, reclamantul poate solicita eliberarea, de drept, a unui certificat de reședință al resortisantului Algerian valabil timp de zece ani, în calitate de soț al unei franțuzești. GRIEF Reclamantul s-a plâns de faptul că trimiterea sa către Algeria punea într-un mare pericol ca urmare a amenințărilor cu moartea din partea grupurilor islamiste armate, în special din cauza fatwa emisă împotriva sa, din cauza faptului că a putut obține protecție din partea autorităților din țara sa și din cauza activităților sale militante în cadrul R.C.D. El invoca art. 3 din convenție. Curtea constată că, prin scrisoarea din 3 octombrie 2003, reprezentantul reclamantului indică faptul că, după obținerea unui certificat de resortisant al Algerian în temeiul vieții private și de familie, acesta a decis să nu își mențină cererea în fața Curții. Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină pledoaria, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale care să se refere la respectarea drepturilor garantate de Convenția nr. Dolle A.B. Baka Moduleer Președinte [Note1] De verificat.
Requête n
o
7526/03
présentée par D. S.
contre la France
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le
16 décembre 2003 en une chambre composée de
MM.
A.B.
Baka
,
président
,
J.-P.
Costa
,
Gaukur
Jörundsson
,
K.
Jungwiert
,
V.
Butkevych
,
M
me
W.
Thomassen
,
MM.
M.
Ugrekhelidze,
juges
,
et
de
M
me
,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 24 février 2003,
Vu la mesure provisoire indiquée au gouvernement défendeur en vertu de l’article 39 du règlement de la Cour,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, est un ressortissant algérien
[Note1]
, né en 1976 et résidant à Rueil Malmaison. Il est représenté devant la Cour par M
e
Didier Liger, avocat à Versailles. Le gouvernement défendeur est représenté par son agent, M. R. Abraham, Directeur des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant est militant du parti «
rassemblement pour la culture et la démocratie
» (R.C.D.) et du «
mouvement culturel berbère
Le requérant alléguait avoir été victime d’une agression par un groupe armé le 12 février 1998 et avoir fait l’objet de menaces de mort émanant d’islamistes. Il a déposé plainte auprès de la gendarmerie de Tizi Ouzou.
Le requérant exposait encore qu’il avait reçu, le 13 avril 1999, des menaces de mort du groupe islamiste armé G.I.A. par le biais de la notification d’une «
fatwa
», l’émir de la région de Tizi Ouzou ayant décidé de mettre à exécution le jugement de la Charia à son encontre. Il ajoutait qu’il avait porté plainte dès le 14 avril 1999 pour menaces de mort.
Le 11 octobre 1999, le requérant a obtenu la délivrance d’un visa de court séjour pour venir en France où il est arrivé le 15 octobre suivant. Le 14 décembre 1999, il a sollicité l’asile territorial à la préfecture des Hauts-de-Seine.
Par décision du 12 décembre 2000, notifiée le 23 février 2001, le ministre de l’Intérieur refusait le bénéfice de l’asile territorial au requérant.
Le 19 juin 2001, le requérant a fait l’objet d’un arrêté de reconduite à la frontière et d’une décision fixant l’Algérie comme pays de renvoi.
Le 27 juin 2001, le requérant a recouru devant le tribunal administratif contre ces deux décisions.
Par jugement du 27 septembre 2001, le président du tribunal administratif de Paris a annulé l’arrêté de reconduite à la frontière.
Le préfet des Hauts-de-Seine se pourvut contre cette décision devant le Conseil d’Etat.
Par arrêt du 29 novembre 2002, le Conseil d’Etat a annulé le jugement déféré.
Le 3 juin 2003, le requérant a obtenu la délivrance d’un certificat de ressortissant algérien portant la mention «
vie privée et familiale
», titre de séjour valable du 3 juin 2003 au 24 mai 2004 et l’autorisant à exercer une activité professionnelle. A l’issue de cette année, le requérant peut prétendre à la délivrance, de plein droit, d’un certificat de résidence de ressortissant algérien valable dix ans, en sa qualité de conjoint d’une française.
GRIEF
Le requérant se plaignait de ce que son renvoi vers l’Algérie l’exposerait à un grand danger du fait des menaces de mort émanant des groupes islamistes armés, notamment du fait de la fatwa délivrée à son encontre, du fait qu’il n’avait pu obtenir la protection des autorités de son pays et en raison de ses activités militantes au sein du R.C.D.
Il invoquait l’article 3 de la Convention.
La Cour constate que par courrier du 3 octobre 2003, le représentant du requérant indique que, celui-ci ayant obtenu un certificat de ressortissant algérien au titre de la vie privée et familiale, il a décidé de ne pas maintenir sa requête devant la Cour.
La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Elle estime, par ailleurs, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1
in fine
de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
S
.
Dollé
A.B. Baka
Greffière
Président
[Note1]
A vérifier.