PARS contre la TURQUIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 41644/98 prezentată de Ali Vedat PARS și Gündüz PARS împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 16 decembrie 2003 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Kūris Türmen Zupančič Hedigan mes Tsatsasa-Nikolovska H.S. Greve, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 10 aprilie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei prezentate de solicitanți și, respectiv, de guvern, 18 februarie și 15 octombrie 2003 După ce au deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții sunt cetățeni turci și rezidenți în Istanbul.

Ei sunt reprezentați în fața Curții de către M.B. Bursal În cazul în care, în conformitate cu art. 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO L 83, 27.3.1999, p. 1). La 16 octombrie 1992, în dezacord cu suma plătită de Direcție, reclamanții au introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Gemlik o acțiune în creștere a dreptului de proprietate.

Printr-o hotărâre din 27 septembrie 1994, instanța a dat câștig de cauză reclamanților și a condamnat direcția să le plătească o chitanță suplimentară de 430 513 500 de lire turcești, însoțite de dobânzi simple cu o rată de 30 % la an începând cu 27 octombrie 1992. Această hotărâre a fost confirmată de Curtea de Casație la 15 mai 1995. Ulterior, la cererea reclamanților, oficiul de urmăriri penale competente notafizia către Direcție o poruncă de a plăti rămâne inructuoasă. La 27 noiembrie 1996 și 6 noiembrie 1997, Hotărârea s-a îndreptat către solicitanți cu privire la completarea procedurii în discuție. GRIEF Invochează art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor de a respecta bunurile lor din cauza întârzierii în plata în avans a salariului suplimentar de la: expropriere cu dobânzi necorespunzătoare în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia.

Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei, care are ca origine acțiunea nr. 41644/98, introdusă de dnii Ali Vedat Pars și Gündüz Pars, guvernul turc le oferă acestora, ex gratia, suma globală de 6 500 EUR (șase mii cinci sute de euro). Această sumă care acoperă prejudiciul material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată nu vor fi supuse nici unui impozit și nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul respectiv relevante și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de solicitanți. Plata acesteia va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale.

La 18 februarie 2003, Curtea primise următoarea declarație semnată de reclamanți Am observat că: în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 41644/98 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească, ex gratia, pentru prejudiciul suferit, inclusiv cheltuielile de judecată, către domnii. Ali Vedat Pars și Gündüz Pars, suma globală de 6 500 EUR (șase mii cinci sute de euro). Am observat, de asemenea, că plata acestei sume se va efectua în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri.

Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație se referă la soluționarea pe cale amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Ea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine al convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Vincent Berger Georg Res Modululer Președintele

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 41644/98 présentée par Ali Vedat PARS et Gündüz PARS contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 16 décembre 2003 en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , P. Kūris , R. Türmen , B. Zupančič , J. Hedigan , M mes M. Tsatsa-Nikolovska , H.S. Greve, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 10 avril 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire respectivement présentées par les requérants et le Gouvernement les 18 février et 15 octobre 2003 , Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants sont des ressortissants turcs et résident à Istanbul.

Ils sont représentés devant la Cour par M e H.B. Bursalıoğlu, avocat à Istanbul. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 26 septembre 1992, la Direction des routes nationales (« la Direction ») expropria un bien immobilier appartenant aux requérants, sis à Gemlik. L’indemnité d’expropriation fixée par la Direction fut versée aux requérants à la date du transfert de propriété. Le 16 octobre 1992, en désaccord sur le montant payé par la Direction, les requérants introduisirent auprès du tribunal de grande instance de Gemlik une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation.

Par un jugement du 27 septembre 1994, le tribunal donna gain de cause aux requérants et condamna la Direction à leur verser une indemnité d’expropriation complémentaire de 430 513 500 livres turques, assortie d’intérêts moratoires simples au taux de 30 % l’an à compter du 27 octobre 1992. Ce jugement fut confirmé par la Cour de cassation le 15 mai 1995. Par la suite, à la demande des requérants, l’office des poursuites compétent notifia à la Direction un commandement de payer demeuré infructueux. Les 27 novembre 1996 et 6 novembre 1997, la Direction versa aux requérants le complément d’indemnité en question. GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison du retard de l’Administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation assortie d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie.

EN DROIT Le 15 octobre 2003, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 41644/98, introduite par MM. Ali Vedat Pars et Gündüz Pars, le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci, ex gratia , la somme globale de 6 500 EUR (six mille cinq cents euros). Cette somme couvrant le préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par les requérants. Son versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.

Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. » Le 18 février 2003, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par les requérants : « Je note qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 41644/98 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, le gouvernement turc est prêt à verser, ex gratia , au titre du dommage subi, frais et dépens compris, à MM.

Ali Vedat Pars et Gündüz Pars, la somme globale de 6 500 EUR (six mille cinq cents euros). Je note également que le versement de cette somme s’effectuera dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties.

Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (article 37 § 1 in fine de la Convention). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président