Vereinigung Demokratischer Soldaten Österreichs și Gubi împotriva Austriei

Rezoluția ResDH(2003)175 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 decembrie 1994 în cazul Vereinigung Demokratischer Soldaten Österreichs și Gubi împotriva Austria (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 6 ianuarie 2004 la a 863-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 54 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Vereinigung Demokratischer Soldaten Österreichs și Gubi, pronunțată la 19 decembrie 1994, și transmis în aceeași zi Comitetului miniștrilor; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 15153/89) împotriva Austriai, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 12 iunie 1989 în temeiul articolului 25 din Convenția de către Vereinigung Demokratischer Soldaten Österreichs, o asociere privată de soldați în temeiul legii austriece care are sediul său în Viena și de către dl Berthold Gubi, un național austriac, și că Comisia a declarat admisibile plângerile referitoare la refuzul depus de Ministerul Federal al Apărării de a plasa periodicul Igel, publicată de asociația solicitantă, pe lista publicațiilor distribuite gratuit în baracă armată și interzicerea reclamantului, un serviciur național,

de a-l distribui (reclamat în temeiul articolului 10) și absența oricărui remediu în acest sens (reclamații în temeiul articolului 13); reamintind că cazul a fost prezentat în fața Curții la 9 septembrie 1993 de către Comisie; întrucât, în hotărârea sa din 19 decembrie 1994, Curtea, printre altele: deținută cu șase voturi împotrivă cu trei voturi, că a existat o încălcare a art. 10 din Convenție în ceea ce privește primul reclamant; - deținută cu opt voturi împotrivă cu unu, că a existat o încălcare a art. 10 din Convenție în ceea ce privește al doilea reclamant; deținută, cu șase voturi împotrivă trei, că s-a încălcat art. 13 din Convenție în ceea ce privește primul reclamant; deținută, în unanimitate, că nu s-a încălcat art. 13 din Convenție în ceea ce privește al doilea reclamant; - deținută, în unanimitate, că prezenta hotărâre constituie în sine suficientă satisfacție pentru presupusele prejudiciu moral; deținut, în unanimitate, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamanților, în termen de trei luni, 180 000 de Schilling austriac în ceea ce privește costurile și cheltuielile; respins, în unanimitate, restul cererii pentru o justă satisfacție; având în vedere Regulamentul adoptat de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, astfel cum a fost modificat de Protocolul nr. 11;

aceste norme se aplică prin decizia Comitetului de Miniștri în cazurile prevăzute în art. 54; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 19 decembrie 1994, având în vedere obligația austriei în temeiul articolului 46 alineatul (1) (ex-art. 53 din Convenție de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări de la fel ca cele stabilite în prezenta hotărâre (acești informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); Având în vedere că, la 3 februarie 1995, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 19 decembrie 1994, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Austria, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 (ex-art.

54) din Convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2003)175 Informații furnizate de Guvernul Austria în cursul examinării cazului Vereinigung Demokratischer Soldaten Österreichs și Gubi de către Comitetul de Miniștri În ceea ce privește încălcarea articolului 13 din Convenția constatată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Guvernul reamintește că la 1 Ianuarie 1991, în temeiul articolului 129a din Legea Constituțională Federală (novelul „ Bundesverfassungsgesetz” 1988), Tribunalele Administrative Independente (Unabhänggige Verwaltungssenate ) au fost înființate. Aceste tribunale sunt competente pentru a examina meritele tuturor cererilor de către persoane care pretind că au suferit o încălcare a drepturilor lor prin exercitarea autorității imediate de comandă sau coerciție ( unmittelbarer verwaltungsbehördlicher Befehls- und Zwangsgewalt ), excluzând numai puterea fiscală și puterea statului federal de impunere a sancțiunilor.

Această nouă procedură a mers într-un drum lung pentru a asigura protecția împotriva încălcărilor noi și asemănătoare la articolele 10 și 13 din Convenție. Cu toate acestea, pentru a clarifica aplicarea noului remediu în contextul militar, o procedură similară a fost introdusă ulterior în secțiunea 54 din noua Lege a puterilor militare, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2001, (publicată la 10 august 2000 în Jurnalul Legii Federale, partea I, 86/2000, astfel cum a fost modificată ulterior de Legea Federală, a se vedea Jurnalul Legii Federale, partea I, 102/2002). În conformitate cu alineatul (1) din această nouă secțiune, Tribunalele administrative independente hotărăsc plângerile de către persoanele care afirmă încălcarea drepturilor lor prin exercitarea unei autorități imediate de comandă sau coerciție și în conformitate cu dispozițiile prezentului act federal.

În plus, în temeiul alineatului (2), Tribunalele administrative independente hotărăsc plângerile de către persoane care afirmă încălcarea drepturilor lor prin îndeplinirea sarcinilor de apărare militară, cu condiția ca încălcarea să nu rezulte dintr-o hotărâre administrativă. Alineatul (3) prevede că plângerile în temeiul alineatului (1) de mai sus, care sunt adresate împotriva privarii de libertate personală în temeiul Legii privind puterile militare, pot fi depuse, în timpul perioadei de detenție, autorității militare care aplică această măsură, iar această autoritate trimite plângerea fără întârziere la Tribunalul Administrativ Independente. În conformitate cu alineatul (4), plângerile prevăzute la alineatele (1) și (2) de mai sus sunt hotărâte de unul dintre membrii Tribunalului Administrativ Independente.

Secțiunea 67c-67g și secțiunea 79a din Codul Administrativ General privind dispozițiile speciale privind procedurile dinaintea Tribunalului Administrativ Independente se aplică. În plus, alineatul (5) prevede că, în cazul în care este relevantă o decizie a Tribunalului Administrativ Independente în temeiul alineatului (2) de stabilire a legalității utilizării datelor, această autoritate, cu excepția cazului de pericol iminent, își revine procedurile până când Comisia pentru protecția datelor a hotărât această întrebare preliminară, b. în același timp, solicită Comisiei pentru protecția datelor să ia o decizie în acest sens. În cele din urmă, în conformitate cu alineatul (6), responsabilitatea de exercitare a competențelor în temeiul prezentului act federal, în scopul oricărei proceduri referitoare la licența acestui exercitare de competențe, se adresează Ministrului Federal al Apărării.

Prin acordarea acestei noi opțiuni de plângere, Austria va respecta pe deplin cerințele consemnate în dreptul constituțional și internațional, oferind persoanelor un „remediat efectiv în fața unei autorități naționale” în sensul articolului 13 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În ceea ce privește încălcarea articolului 10 constatată de Curte, guvernul este de părere că prin instituirea remediului menționat anterior nu există niciun risc de noi încălcări similare celor constatate de Curte, în special datorită efectului direct acordat jurisprudenței Curții Europene în dreptul austriac. Guvernul austriei este de părere că aceste măsuri vor împiedica repetarea încălcărilor constatate în acest caz și consideră că, prin urmare, și-a îndeplinit obligațiile în ceea ce privește art. 46 alineatul (1) din convenție.

Resolution ResDH(2003)175 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 19 December 1994 in the case of Vereinigung Demokratischer Soldaten Österreichs and Gubi against Austria (Adopted by the Committee of Ministers on 6 January 2004 at the 863rd meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of former Article 54 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the case of Vereinigung Demokratischer Soldaten Österreichs and Gubi delivered on 19 December 1994 and transmitted the same day to the Committee of Ministers; Recalling that the case originated in an application (No. 15153/89) against Austria, lodged with the European Commission of Human Rights on 12 June 1989 under former Article 25 of the Convention by Vereinigung Demokratischer Soldaten Österreichs, a private association of soldiers under Austrian law which has its seat in Vienna and by Mr Berthold Gubi, an Austrian national, and that the Commission declared admissible the complaints concerning the refusal by the Federal Ministry of Defence to place the periodical Igel, published by the applicant association, on the list of publications distributed free of charge in army barracks and the prohibition of the applicant,

a national serviceman, from distributing it (complaint under Article 10) and the absence of any remedy in this respect (complaints under Article 13); Recalling that the case was brought before the Court by the Commission on 9 September 1993; Whereas in its judgment of 19 December 1994 the Court, among other things: - held, by six votes to three, that there had been a violation of Article 10 of the Convention in respect of the first applicant; - held, by eight votes to one, that there had been a violation of Article 10 of the Convention in respect of the second applicant; - held, by six votes to three, that there had been a violation of Article 13 of the Convention in respect of the first applicant; - held, unanimously, that there had been no violation of Article 13 of the Convention in respect of the second applicant; - held, unanimously, that the present judgment constituted in itself sufficient just satisfaction for the alleged non-pecuniary damage; - held, unanimously, that the government of the respondent state was to pay the applicants, within three months, 180 000 Austrian Schillings in respect of costs and expenses; - dismissed, unanimously, the remainder of the claim for just satisfaction; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention as amended by Protocol No. 11;

these rules are applicable by decision of the Committee of Ministers to cases under former Article 54; Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 19 December 1994, having regard to Austria’s obligation under Article 46, paragraph 1 (former Article 53) of the Convention to abide by it; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken preventing new violations of the same kind as those found in the present judgment (this information appears in the appendix to this resolution); Having satisfied itself that on 3 February 1995, within the time-limit set, the government of the respondent state paid the applicant the sum provided for in the judgment of 19 December 1994, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Austria, that it has exercised its functions under Article 46 (former Article 54) of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2003)175 Information provided by the Government of Austria during the examination of the case Vereinigung Demokratischer Soldaten Österreichs and Gubi by the Committee of Ministers As regards the violation of Article 13 of the Convention found by the European Court of Human Rights, the Government recalls that on 1 January 1991, under Article 129a of the Federal Constitution Law (“ Bundesverfassungsgesetz ” novelle 1988), the Independent Administrative Tribunals (Unabhängige Verwaltungssenate ) were set up. These tribunals are competent to examine the merits of all applications by persons who claim to have suffered an infringement of their rights through the exercise of immediate authority of command or coercion ( unmittelbarer verwaltungsbehördlicher Befehls- und Zwangsgewalt ), excluding only the federal state’s fiscal power and power to impose penalties.

This new procedure went a long way towards ensuring protection against new, similar violations of Articles 10 and 13 of the Convention. However, in order to clarify the application of the new remedy in the military context, a similar procedure was subsequently introduced in Section 54 of the new Military Powers Act, which entered into force on 1 July 2001, (published on 10 August 2000 in the Federal Law Gazette, Part I., 86/2000 as amended subsequently by Federal Law, see Federal Law Gazette, Part I, 102/2002). According to paragraph 1 of this new section, the Independent Administrative Tribunals decide complaints by persons who allege infringement of their rights through the exercise of immediate authority of command or coercion and in accordance with the provisions of this federal act.

In addition, under paragraph 2, the Independent Administrative Tribunals decide complaints by persons who allege infringement in another way of their rights through the performance of military defence tasks, provided that the infringement did not result from an administrative ruling. Paragraph 3 provides that complaints under paragraph 1 above, which are directed against the deprivation of personal liberty under the Military Powers Act may, during the period of detention, be filed with the military authority enforcing this measure. This authority shall refer the complaint to the Independent Administrative Tribunal without delay. According to paragraph 4, complaints under paragraphs 1 and 2 above are decided upon by one of the members of the Independent Administrative Tribunal.

Sections 67c to 67g and Section 79a of the General Administrative Code concerning the special provisions on proceedings before the Independent Administrative Tribunal shall apply. Furthermore, paragraph 5 provides that, if it is relevant for a decision of the Independent Administrative Tribunal under paragraph 2 to establish the lawfulness of the use of data, this authority, except in case of imminent danger, shall a. stay its proceedings until the Data Protection Commission has decided this preliminary question, b. at the same time request the Data Protection Commission to take a decision in this regard. Lastly, according to paragraph 6, the responsibility for the exercise of power under this federal act shall, for the purpose of any proceedings regarding the lawfulness of such exercise of power, lie with the Federal Minister of Defence.

By granting this new complaint option, Austria will fully comply with the requirements enshrined in constitutional and international law providing persons with an “effective remedy before a national authority” within the meaning of Article 13 of the European Convention on Human Rights. In respect of the violation of Article 10 found by the Court, the government is of the opinion that by setting up the above-mentioned remedy there is no risk of new violations similar to those found by the Court, in particular due to the direct effect given to case-law of the European Court in Austrian law. The Government of Austria is of the opinion that these measures will prevent the repetition of the violations found in the present case and considers that it has therefore fulfilled its obligations with regard to Article 46, paragraph 1 of the Convention.