CASE OF SIEBENHANDL AGAINST AUSTRIA

Rezoluția ResDH(2002)18 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 iunie 2001 în cazul Siebenhandl împotriva Austria (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 6 martie 2002 la a 783-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Siebenhandl pronunțată la 12 iunie 2001 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în aceeași zi în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 31778/96) împotriva Austriai, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 19 aprilie 1996 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Johann Siebenhandl, un național austriac, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerile reclamantului că : restricțiile introduse pe proprietatea sa prin diferite decizii de planificare ale municipiului din Viena au fost discriminatorii și au încălcat dreptul de proprietate (reclamat în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, luat singur și coroborat cu articolele 14 și 18); el a fost privat de acces la o instanță în ceea ce privește o interdicție a clădirii (reclamat în temeiul articolelor 6 și 13); întrucât, în hotărârea sa din 12 iunie 2001, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul austriei va plăti reclamantului, imediat după notificarea hotărârii, o sumă de 3 150 000 de cheline austriece în ceea ce privește orice posibilă creanță; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că la 5 iulie 2001, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de guvernul austriei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)18

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 12 June 2001

in the case of Siebenhandl against Austria

(Adopted by the Committee of Ministers on 6 March 2002

at the 783rd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Siebenhandl case delivered on 12 June 2001 and transmitted the same day to the Committee of Ministers the same day under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 31778/96) against Austria, lodged with the European Commission of Human Rights on 19 April 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr Johann Siebenhandl, an Austrian national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the applicant’s complaints that : restrictions placed on his property by various planning decisions of the Vienna municipality were discriminatory and violated his right of property (complaint under Article 1, of Protocol No. 1, taken alone and in conjunction with Articles 14 and 18); he was deprived of access to a court with regard to a building prohibition (complaint under Articles 6 and 13);

Whereas in its judgment of 12 June 2001 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Austria would pay to the applicant, immediately after the notification of the judgment, a sum of 3 150 000 Austrian schillings in respect of any possible claims;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 5 July 2001, within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measures was required in the present case to conform to the Court’s judgment,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Austria, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.