2 AFFAIRES CONTRE LA TURQUIE (VOIR ANNEXE) CONCERNANT LE RETARD DE PAIEMENT D'INDEMNITES D'EXPROPRIATION ET LE TAUX D'INTERETS MORATOIRES APPLICABLE

Rezoluția ResDH(2003)183 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 octombrie 2002 (definite la 10 ianuarie 2003) în 2 cauze împotriva Turciei (a se vedea anexa) privind întârzierea efectuării plăților în cazul în care se solicită exproprierea și rata dobânzii aplicabile (adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 ianuarie 2004); în cadrul celei de-a 863-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate la 10 octombrie 2002 în cele două cauze ale căror detalii figurează în anexa la prezenta rezoluție și transmise odată definitive Comitetului de Miniștri în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție Reamintind faptul că, la originea acestor cauze, se află două hotărâri îndreptate împotriva Turciei, introduse în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 4 mai 1992 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de către doi resortisanți turci, și că Curtea, sesizată cu aceste cauze în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibile obiecțiunile referitoare la încălcarea dreptului reclamanților la respectarea bunurilor lor,

din cauza întârzierii înregistrate de administrație în plata unor despăgubiri suplimentare acordate de instanțele interne pentru proprietatea bunurilor lor și din cauza pierderilor cauzate ca urmare a distanței semnificative dintre rata de dobânzi care se aplică la momentul respectiv și rata medie de inflație din Turcia Având în vedere că în hotărârile sale din 10 octombrie 2002 privind aceste cauze Curtea, în unanimitate a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, a spus că nu este cazul să se examineze obiecțiile reclamanților reținuți în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție.

a declarat că guvernul statului pârât trebuia să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârile au devenit definitive, anumite sume pentru satisfacția echitabilă (inclusiv detaliile din tabelul anexat la prezenta rezoluție) exprimate în euro, care urmează să fie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului și că aceste sume ar fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia.

a respins pretențiile reclamanților în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția de invitare a guvernului din statul membru pârât în legătură cu măsurile luate în urma hotărârilor din 10 octombrie 2002, având în vedere obligația Turciei de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție Având în vedere că, la examinarea acestor cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul de stat pârât a reamintit că măsurile fuseseră deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare (a se vedea Rezoluțiile ResDH(2001)70 și ResDH(2001)71, în cauzele Aka și Akkuș împotriva Turciei), în special cu intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 a Legii nr. 4489, care a aliniat rata legală a dobânzii moratoriu la rata anuală de re-suscitare aplicată de Banca Centrală a Turciei datoriilor pe termen scurt (acest din urmă nivel este stabilit și revizuit permanent, ținând seama în special de rata inflației înregistrate în țară) și a indicat că hotărârile Curții au fost transmise autorităților direct vizate.

În cazul în care, la data de 25 februarie 2003, guvernul statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârile din 10 octombrie 2002, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Turciei, că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului Õ alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze. Anexă la Rezoluția ResDH(2003)183 Detalii privind satisfacția echitabilă acordată reclamanților: Cauza Prejudiciul material Prejudiciul moral Cheltuieli și cheltuieli totale Mehmet chaelebi (nr. 3) 20139/92 5 430 EUR 1 100 EUR 330 EUR 6 830 EUR Ince 20143/92 7 800 EUR 330 EUR 8 100 EUR

Résolution ResDH(2003)183 relative aux arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 10 octobre 2002 (définitifs le 10 janvier 2003) dans 2 affaires contre la Turquie (voir annexe) concernant le retard de paiement d’indemnités d’expropriation et le taux d’intérêts moratoires applicable (adoptée par le Comité des Ministres le 6 janvier 2004, lors de la 863e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu les arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendus le 10 octobre 2002 dans les deux affaires dont les détails figurent dans l’annexe à la présente résolution, et transmis une fois définitifs au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de ces affaires se trouvent deux requêtes dirigées contre la Turquie, introduites devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 4 mai 1992 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par deux ressortissants turcs, et que la Cour, saisie de ces affaires en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevables les griefs concernant la violation du droit des requérants au respect de leurs biens,

en raison du retard mis par l’administration dans le paiement d’indemnités complémentaires accordées par les tribunaux internes pour l’expropriation de leurs biens et en raison des pertes ainsi occasionnées à la suite de l’écart important entre le taux d’intérêts moratoires applicable à l’époque et le taux moyen d’inflation en Turquie ; Considérant que dans ses arrêts du 10 octobre 2002 concernant ces affaires la Cour, à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 1 du Protocole n° 1 à la Convention ; - a dit qu’il n’y avait pas lieu d’examiner les griefs des requérants tirés de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser aux requérants, dans les trois mois à compter du jour où les arrêts seront devenus définitifs, certaines sommes au titre de la satisfaction équitable (dont le détail figure dans le tableau annexé à la présente résolution) libellées en euros, à convertir en livres turques au taux applicable à la date du règlement, et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions des requérants en matière de satisfaction équitable pour le surplus ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite des arrêts du 10 octobre 2002, eu égard à l’obligation qu’a la Turquie de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de ces affaires par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables (voir les Résolutions ResDH(2001)70 et ResDH(2001)71, respectivement dans les affaires Aka et Akkuș contre la Turquie), avec notamment l’entrée en vigueur le 1er janvier 2000 de la loi n° 4489 qui a aligné le taux légal des intérêts moratoires sur le taux de re-escompte annuel appliqué par la Banque centrale turque aux dettes à court terme (ce dernier taux est fixé et revu en permanence, compte tenu notamment du taux d’inflation enregistré dans le pays) et a indiqué que les arrêts de la Cour avaient été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 25 février 2003, dans les délais impartis, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants les sommes prévues dans les arrêts du 10 octobre 2002, Déclare,

après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Turquie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires. Annexe à la Résolution ResDH(2003)183 Détails de la satisfaction équitable accordée aux requérants: Affaire Requête n° Préjudice matériel Préjudice moral Frais et dépenses Total Mehmet Çelebi (n° 3) 20139/92 5 430 euros 1 100 euros 330 euros 6 830 euros Ince 20143/92 7 800 euros - 330 euros 8 100 euros