6 AFFAIRES CONTRE LA TURQUIE (VOIR ANNEXE) CONCERNANT LE RETARD DE PAIEMENT D'INDEMNITES D'EXPROPRIATION ET LE TAUX D'INTERETS MORATOIRES APPLICABLE

Rezoluția ResDH(2003)181 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 martie 2002 (definite la 28 iunie 2002) în 6 cazuri împotriva Turciei (a se vedea anexa) privind întârzierea efectuării plăților de către persoane juridice și rata dobânzii aplicabile (adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 ianuarie 2004, în cadrul celei de-a 863-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate la 28 martie 2002 în cele șase cauze ale căror detalii figurează în anexa la prezenta rezoluție și transmise odată definitive Comitetului de Miniștri în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție Reamintind faptul că, la originea acestor cauze, se află cereri îndreptate împotriva Turciei, introduse în fața Comisiei Europene pentru Drepturile L'luim la 15 august 1991 și la 4 mai 1992 în temeiul articolului 25 anterior din convenție, de șase resortisanți turci, și că Curtea, sesizată cu aceste cauze în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibile obiecțiunile referitoare la încălcarea dreptului reclamanților la respectarea bunurilor lor,

din cauza întârzierii înregistrate de administrație în plata unor despăgubiri suplimentare acordate de instanțele interne pentru proprietatea bunurilor lor și din cauza pierderilor cauzate ca urmare a distanței semnificative dintre rata de dobânzi care se aplică la momentul respectiv și rata medie de inflație din Turcia Întrucât, în hotărârile sale din 28 martie 2002 privind aceste cauze, Curtea, în unanimitate, a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, a declarat că nu este cazul să se examineze obiecțiile reclamanților reținuți în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție.

a declarat că guvernul statului pârât trebuia să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârile au devenit definitive, anumite sume pentru satisfacția echitabilă (a căror detaliu figurează în tabelul anexat la prezenta rezoluție) exprimate în euro, care urmează să fie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 4,26% la an de la expirarea termenului respectiv și până la data la care plata a fost efectuată.

a respins pretențiile reclamanților în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, care au invitat guvernul de la l'pe té de l'a pour l'a l'acuzat în mod informal cu privire la măsurile luate în urma hotărârilor din 28 martie 2002, având în vedere obligația Turciei de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție Având în vedere că, la examinarea acestor cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul de stat pârât a reamintit că măsurile fuseseră deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare (a se vedea Rezoluțiile ResDH(2001)70 și ResDH(2001)71, în cauzele Aka și Akkuș împotriva Turciei), în special cu intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 a Legii nr. 4489, care a aliniat rata legală a dobânzii moratoriu la rata anuală de re-suscitare aplicată de Banca Centrală a Turciei datoriilor pe termen scurt (acest din urmă nivel este stabilit și revizuit permanent, ținând seama în special de rata inflației înregistrate în țară) și a indicat că hotărârile Curții au fost transmise autorităților direct vizate.

În cazul în care, la data de 10 iulie 2002, guvernul statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârile din 28 martie 2002, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Turciei, că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului Õ alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze. Anexă la Rezoluția ResDH(2003)181 Detalii privind satisfacția echitabilă acordată reclamanților: Cauza Cerere nr. Prejudiciu material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile totale Dudu estalkan 19660/92 18 400 EUR 330 EUR 18 700 EUR Mehmet etalelebi (nr. 2) 20140/92 7 750 EUR 1 100 EUR 330 EUR 9 180 EUR Adile Kartal 2014 492 9 100 EUR 1 100 EUR 330 EUR 10 530 EUR Ahmet Öztürk 20151/92 36 400 EUR 1 100 EUR 330 EUR 37 830 EUR Mehmet Özen 20152/92 24 600 EUR 1 100 EUR 330 EUR 26 030 EUR Aziz Șen (nr. 2) 20155/92 4 200 EUR 330 EUR 4 500 EUR

Résolution ResDH(2003)181 relative aux arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 28 mars 2002 (définitifs le 28 juin 2002) dans 6 affaires contre la Turquie (voir annexe) concernant le retard de paiement d’indemnités d’expropriation et le taux d’intérêts moratoires applicable (adoptée par le Comité des Ministres le 6 janvier 2004, lors de la 863e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu les arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendus le 28 mars 2002 dans les six affaires dont les détails figurent dans l’annexe à la présente résolution, et transmis une fois définitifs au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de ces affaires se trouvent des requêtes dirigées contre la Turquie, introduites devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 15 août 1991 et le 4 mai 1992 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par six ressortissants turcs, et que la Cour, saisie de ces affaires en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevables les griefs concernant la violation du droit des requérants au respect de leurs biens,

en raison du retard mis par l’administration dans le paiement d’indemnités complémentaires accordées par les tribunaux internes pour l’expropriation de leurs biens et en raison des pertes ainsi occasionnées à la suite de l’écart important entre le taux d’intérêts moratoires applicable à l’époque et le taux moyen d’inflation en Turquie ; Considérant que dans ses arrêts du 28 mars 2002 concernant ces affaires la Cour, à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 1 du Protocole n° 1 à la Convention ; - a dit qu’il n’y avait pas lieu d’examiner les griefs des requérants tirés de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser aux requérants, dans les trois mois à compter du jour où les arrêts seront devenus définitifs, certaines sommes au titre de la satisfaction équitable (dont le détail figure dans le tableau annexé à la présente résolution) libellées en euros, à convertir en livres turques au taux applicable à la date du règlement, et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 4,26% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions des requérants en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite des arrêts du 28 mars 2002, eu égard à l’obligation qu’a la Turquie de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de ces affaires par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables (voir les Résolutions ResDH(2001)70 et ResDH(2001)71, respectivement dans les affaires Aka et Akkuș contre la Turquie), avec notamment l’entrée en vigueur le 1er janvier 2000 de la loi n° 4489 qui a aligné le taux légal des intérêts moratoires sur le taux de re-escompte annuel appliqué par la Banque centrale turque aux dettes à court terme (ce dernier taux est fixé et revu en permanence, compte tenu notamment du taux d’inflation enregistré dans le pays) et a indiqué que les arrêts de la Cour avaient été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 10 juillet 2002, dans les délais impartis, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants les sommes prévues dans les arrêts du 28 mars 2002, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Turquie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires.

Annexe à la Résolution ResDH(2003)181 Détails de la satisfaction équitable accordée aux requérants: Affaire Requête n° Préjudice matériel Préjudice moral Frais et dépens Total Dudu Çalkan 19660/92 18 400 euros - 330 euros 18 700 euros Mehmet Çelebi (n° 2) 20140/92 7 750 euros 1 100 euros 330 euros 9 180 euros Adile Kartal 20144/92 9 100 euros 1 100 euros 330 euros 10 530 euros Ahmet Öztürk 20151/92 36 400 euros 1 100 euros 330 euros 37 830 euros Mehmet Özen 20152/92 24 600 euros 1 100 euros 330 euros 26 030 euros Aziz Șen (n° 2) 20155/92 4 200 euros - 330 euros 4 500 euros