9 AFFAIRES CONTRE LA TURQUIE (VOIR ANNEXE) CONCERNANT LE RETARD DE PAIEMENT D'INDEMNITES D'EXPROPRIATION ET LE TAUX D'INTERETS MORATOIRES APPLICABLE

Rezoluția ResDH(2003)182 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 iunie 2002 (definite la 20 septembrie 2002) în 9 cazuri împotriva Turciei (a se vedea anexa) privind întârzierea efectuării plăților de către persoane fizice și juridice și rata dobânzii aplicabile (adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 ianuarie 2004); în cadrul celei de-a 863-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate la 20 iunie 2002 în cele nouă cauze ale căror detalii figurează în anexa la prezenta rezoluție și transmise odată definitive Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție Reamintind faptul că, la originea acestor cauze, se află cereri îndreptate împotriva Turciei, introduse în fața Comisiei Europene pentru Drepturile L'luim la 4 mai 1992, în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de nouă resortisanți turci, și că Curtea, sesizată cu aceste cauze în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibile obiecțiunile referitoare la încălcarea dreptului reclamanților la respectarea bunurilor lor, din cauza întârzierii înregistrate de administrație în plata unor despăgubiri suplimentare acordate de instanțele interne pentru proprietatea bunurilor lor și din cauza pierderilor cauzate ca urmare a distanței semnificative dintre rata de dobânzi care se aplică la momentul respectiv și rata medie de inflație din Turcia Întrucât, în hotărârile sale din 20 iunie 2002 privind aceste cauze, Curtea, în unanimitate, a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, a declarat că nu este cazul să se examineze obiecțiile reclamanților reținuți în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. a declarat că guvernul statului pârât trebuia să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârile au devenit definitive, anumite sume pentru satisfacția echitabilă (inclusiv detaliile din tabelul anexat la prezenta rezoluție) exprimate în euro, care urmează să fie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului, plus orice sume care pot fi datorate în temeiul TVA-ului, pentru satisfacția echitabilă și că aceste sume ar fi majorate cu un interes simplu de 4,26% la an de la expirarea termenului respectiv și până la data la care a expirat termenul respectiv. a respins pretențiile reclamanților în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția de invitare a guvernului din statul membru în cauză în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârilor din 20 decembrie 20. Iunie 2002, având în vedere obligația Turciei de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție Având în vedere că, la examinarea acestor cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile fuseseră deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare (a se vedea rezoluțiile ResDH(2001)70 și ResDH(2001)71, în cauzele Aka și Akkuș împotriva Turciei), în special cu intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 a Legii nr. 4489, care a aliniat rata legală a dobânzii moratoriu la rata anuală de re-suscitare aplicată de Banca Centrală a Turciei datoriilor pe termen scurt (acest ultim nivel este stabilit și revizuit permanent, ținând seama în special de rata inflației înregistrată în țară) și a indicat că hotărârile Curții au fost transmise autorităților direct vizate. având în vedere faptul că, la 14 octombrie 2002, în termenul stabilit, guvernul statului pârât le-a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârile din 20 iunie 2002 și că mai multe măsuri nu au fost impuse în aceste cauze pentru a se conforma hotărârilor Curții, După examinarea informațiilor furnizate de guvernul Turciei, Tribunalul și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze. Anexă la Rezoluția ResDH(2003)182 Detalii privind satisfacția echitabilă acordată reclamanților: cauza Cerere nr. Prejudiciul material Cheltuieli și cheltuieli Total Burhan Bilgin 20132/92 7 850 EUR 300 EUR 8 150 EUR Leyli Bilgin 20133/92 7 850 EUR 300 EUR 8 150 EUR Münir Bilgin 2013-9292 7 850 EUR 300 EUR 8 150 EUR Canl 4 800 EUR Mehmet Tașdemir 20158/92 5 000 EUR 300 EUR 5 300 EUR

Résolution ResDH(2003)182

relative aux arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 20 juin 2002 (définitifs le 20 septembre 2002)

dans 9 affaires contre la Turquie (voir annexe) concernant le retard de paiement d’indemnités

d’expropriation et le taux d’intérêts moratoires applicable

(adoptée par le Comité des Ministres le 6 janvier 2004,

lors de la 863e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la

Convention»),

Vu les arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendus le 20 juin 2002 dans les neuf affaires dont les détails figurent dans l’annexe à la présente résolution, et transmis une fois définitifs au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention

;

Rappelant qu’à l’origine de ces affaires se trouvent des requêtes dirigées contre la Turquie, introduites devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 4 mai 1992 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par neuf ressortissants turcs, et que la Cour, saisie de ces affaires en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole

n°

11, a déclaré recevables les griefs concernant la violation du droit des requérants au respect de leurs biens, en raison du retard mis par l’administration dans le paiement d’indemnités complémentaires accordées par les tribunaux internes pour l’expropriation de leurs biens et en raison des pertes ainsi occasionnées à la suite de l’écart important entre le taux d’intérêts moratoires applicable à l’époque et le taux moyen d’inflation en Turquie

;

Considérant que dans ses arrêts du 20 juin 2002 concernant ces affaires la Cour, à l’unanimité

:

-

a dit qu’il y avait eu violation de l’article 1 du Protocole n° 1 à la Convention

;

-

a dit qu’il n’y avait pas lieu d’examiner les griefs des requérants tirés de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention

;

-

a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser aux requérants, dans les trois mois à compter du jour où les arrêts seront devenus définitifs, certaines sommes au titre de la satisfaction équitable (dont le détail figure dans le tableau annexé à la présente Résolution) libellées en euros, à convertir en livres turques au taux applicable à la date du règlement, plus tout montant pouvant être dû au titre de la TVA, au titre de la satisfaction équitable et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 4,26% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement

;

-

a rejeté les prétentions des requérants en matière de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite des arrêts du 20

juin 2002, eu égard à l’obligation qu’a la Turquie de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Considérant que, lors de l’examen de ces affaires par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables (voir les Résolutions ResDH(2001)70 et ResDH(2001)71, respectivement dans les affaires Aka et Akkuș contre la Turquie), avec notamment l’entrée en vigueur le 1er janvier 2000 de la loi n° 4489 qui a aligné le taux légal des intérêts moratoires sur le taux de re-escompte annuel appliqué par la Banque centrale turque aux dettes à court terme (ce dernier taux est fixé et revu en permanence, compte tenu notamment du taux d’inflation enregistré dans le pays) et a indiqué que les arrêts de la Cour avaient été transmis aux autorités directement concernées

;

S’étant assuré que le 14 octobre 2002, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants les sommes prévues dans les arrêts du 20 juin 2002 et qu’aucune autre mesure n’était exigée dans ces affaires afin de se conformer aux arrêts de la Cour,

Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Turquie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires.

Annexe à la Résolution ResDH(2003)182

Détails de la satisfaction équitable accordée aux requérants:

Affaire

Requête n°

Préjudice matériel

Frais et dépenses

Total

Burhan Bilgin

20132/92

7 850 euros

300 euros

8 150 euros

Leyli Bilgin

20133/92

7 850 euros

300 euros

8 150 euros

Münir Bilgin

20134/92

7 850 euros

300 euros

8 150 euros

Canlı

20136/92

4 500 euros

300 euros

4 800 euros

Günal

20142/92

22 500 euros

300 euros

22 800 euros

İsmet Șen

20153/92

4 500 euros

300 euros

4 800 euros

Mahmut Șen

20154/92

4 500 euros

300 euros

4 800 euros

Kemal Șen

20156/92

4 500 euros

300 euros

4 800 euros

Mehmet Tașdemir

20158/92

5 000 euros

300 euros

5 300 euros