CtEDO 06.01.2004 Auto

ILISESCU et CHIFOREC contre la ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
06.01.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ILISESCU et CHIFOREC contre la ROUMANIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 77364/01 de către Ioana ILIȘESCU și Daniel CHIFOREC împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 6 ianuarie 2004 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Loucaide Jungwiert Bîrsan Butkevych mes Thomassen Mularoni, judecători Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 28 aprilie 2001 și înregistrată la 5 decembrie 2001, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie în fața recurentei, Ioana Ilișescu, este un cetățean român, născut în 1950. Reclamantul, Dan Gabriel Chiforec, fiul reclamantei, este un cetățean român, născut în 1977. Locuiesc în Iași. Guvernul pârât este reprezentat de domnul B. Aurescu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele speței Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de către părți, pot fi rezumate după cum urmează La 14 octombrie 1998, S.T. a formulat o plângere penală împotriva reclamanților pentru violență, amenințări și inculpați, săvârșite împotriva sa și a solicitat daune-interese în valoare de 55 de milioane de lei. În conformitate cu procesele-verbale ale audierilor depuse la dosar, reclamanta a fost prezentă la ședințele din 3 decembrie 1998, 21 ianuarie, 26 februarie, 9 aprilie, 28 mai, 29 octombrie 1999 și 7 Ianuarie 2000. Reclamantul a fost prezent la audierile din 29 octombrie 1999 și 7 ianuarie. 2000. În cadrul acestor audieri, procedura de citație era regulată. Judecătorul, care ar fi trebuit să le audă în persoană (pe lângă art. 321 din Codul de procedură penală din România), nu i-a interogat. Cu toate acestea, în temeiul articolelor 323 și 324 din Codul de procedură penală din România, examinarea persoanei acuzate trebuie să înceapă cu audierea acestuia. Potrivit guvernului, la 26 februarie 1999, recurenta a informat în mod corespunzător guvernul pentru a fi asistată de un avocat și, la 2 aprilie 1999, reclamanta a semnat un contract de asistență juridică cu avocatul T.M. D Iulie 1999, aceasta nu s-a prezentat, ci a fost reprezentată de avocatul său. Guvernul susține că, la 10 septembrie 1999, avocatul reclamantei și-a încheiat contractul cu recurenta. La 7 ianuarie 2000, reclamantul a depus o cerere de amânare pentru a fi asistat de un avocat. În timpul luării în custodie din 17 martie 2000, instanța a considerat că certificatele medicale ale părții civile și declarațiile martorilor acuzați au confirmat vinovăția reclamanților. Tribunalul de Primă Instană din Iasi a condamnat reclamanta la trei luni de închisoare pentru violență și i-a acordat o amendă de un milion de lei pentru amenințări. Prin aceeași hotărâre, Tribunalul l-a condamnat pe reclamant la trei luni de închisoare pentru violență. Instanța le-a imputat șefului diats și i-a condamnat la plata către S.T. a unei sume de treizeci de milioane de lei, pentru prejudicii materiale și morale. Reclamanții au formulat o acțiune împotriva acestei hotărâri, susținând că nu au avut posibilitatea de a fi auziți în persoană de către primul judecător și că nu au putut dovedi nevinovăția lor. În urma a patru audieri, prin decizia din 30 ianuarie 2001, tribunalul județ din Iasi a respins recursul reclamanților ca nefondat. Judecătorul de apel a considerat că instanța de primă instanță a făcut uz de toate dovezile necesare pentru soluționarea cauzei și că declarațiile martorilor și certificatele medicale erau suficiente pentru a judeca cauza. La 7 aprilie 2001, reclamanții au depus o cerere în vederea unei acțiuni în anulare a Parchetului la Curtea Supremă de Justiție, care a fost respinsă prin scrisoarea din 17 mai 2001. Dreptul intern relevant Codul de procedură penală art. 6 Dreptul la apărare este garantat oricărui pârât și acuzat, precum și celorlalți participanți la procesul penal. În timpul desfășurării procesului penal, instanțele au obligația de a asigura părților landuri exercitarea drepturilor lor, în condițiile prevăzute de lege și posibilitatea de a se face uz de orice dovadă necesară pentru propria lor apărare. art. 291 Hotărârea cauzei nu poate avea loc decât dacă părțile au fost menționate și dacă procedura a fost îndeplinită. Absența părților care au făcut obiectul legii nu împiedică judecata cauzei (...) Art. 321 Prezentul articol conține desfășurarea procedurii de investigare a cauzei. Instanța poate modifica această ordine atunci când această schimbare este necesară pentru a obține rezultate mai bune în examinarea cauzei. Când instanța este acuzată este prezentă în instanță, ordinul de investigare a cauzei nu poate fi schimbat decât după audierea sa. art. 322 Grefierul, după ce a citit în mod public hotărârea de trimitere, explică în mod expres motivele de a fi acuzat, obiectul hotărârii. art. 323 Apoi instanța aude în persoană acuzarea. La acuzat expune tot ceea ce el știe despre faptele reprobabile. Președintele sau ceilalți membri pot să-i pună întrebări, precum și procurorul, victima, ceilalți inculpați și consiliul său (...) Acuzat poate fi auzit ori de câte ori este considerat necesar. art. 197 Necunoașterea dispozițiilor care reglementează desfășurarea procesului penal duce la nulitatea absolută a actului în cauză, atunci când această necunoaștere a dus la o încălcare care nu poate fi remediată decât prin anularea actului menționat. art. 385 alineatul (2) O instanță sesizată cu privire la o cale de atac împotriva unei hotărâri injumătățite trebuie să examineze cauza în toate aspectele sale, indiferent de mijloacele și de cererile părților (...) art. 385 Acțiunea poate fi formulată în următoarele cazuri: (...) (10). în cazul în care instanța nu se pronunță fie asupra unui fapt reținut în sarcina instanței de trimitere, fie asupra anumitor probe, fie asupra anumitor cereri esențiale pentru părți, care le-ar putea garanta drepturile sau asupra rezultatului procesului. art. 385 atunci când hotărăște asupra căii de atac, instanța poate fie (...) să accepte recursul, să infirme decizia atacată și (...) să rețină cauza pentru a o judeca din nou (...) GRIEF Invouché la art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții se plâng de lipsa de echitate a procedurii în fața Tribunalului de Primă Instanță și a tribunalului departamental din Iași, din cauza a ceea ce au fost condamnați fără a fi ascultați în persoană. Reclamanții se plâng de caracterul inechitabil al procedurii penale, care se află în fața Tribunalului de Primă Instanță și a tribunalului județean din Iași din cauza condamnării lor fără a fi ascultate. . art. 6 § 1 din Convenție, ale căror părți relevante sunt astfel formulate Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este justificată. Guvernul consideră că procedura trebuie luată în considerare în ansamblu și că, având în vedere circumstanțele din speță, faptul că nu au fost ascultate în persoană de către instanță înainte de a fi condamnate se datorează comportamentului lor de vinovăție și lipsei lor frecvente. El adaugă că reclamanții nu au făcut nimic pentru a dovedi nevinovăția lor și pentru a contesta argumentele părții vătămate. Acesta reamintește că, în speță, nu era necesar să se adreseze unui avocat din oficiu, deoarece reclamanții nu se aflau într-o situație astfel cum se prevede la art. 171 al doilea paragraf din Codul de procedură penală (inspecții pedepsite cu o pedeapsă mai mare de cinci ani de închisoare). hotărârea poate avea loc numai în cazul în care părțile sunt menționate în mod legal și procedura îndeplinită al doilea paragraf din Codul de procedură penală românesc, conform căruia mai mult de trei audieri au fost prezente (a se vedea 29 octombrie 1999, 3 decembrie 1999 și 7 ianuarie 2000), însă judecătorii au omis să le audă în persoană înainte de a le condamna. Curtea a examinat argumentele părților. Ea consideră că cererea ridică întrebări de fapt și de drept complexe care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, cererea nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declare cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Dolle J.-P. Costa Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-12-01
0,97
AFFAIRE ILISESCU ET CHIFOREC c. ROUMANIE
la procédure devant le tribunal de première instance et le tribunal départemental de Iaşi, du fait qu’ils ont été condamnés sans être entendus en personne. 4. La requête a été attribuée à la deuxième section de la Cour (article 52 § 1 du rè
CtEDO 2014-10-07
0,94
STOICĂNESCU ET IONESCU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 17283/08 Rodica STOICĂNESCU et Daniela IONESCU contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 7 octobre 2014 en un comité composé de : Ján Šikuta, présiden
CtEDO 2011-01-18
0,94
DANESCU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 49332/06 présentée par Ion DĂNESCU contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 18 janvier 2011 en un comité composé de : Elisabet Fura, présidente, Bošt
CtEDO 2002-06-11
0,94
CONSTANDACHE c. ROUMANIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 46312/99 présentée par Aurelia Constandache contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 11 juin 2002 en une chambre composée de M
CtEDO 2004-01-20
0,94
RUSU contre la ROUMANIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 43592/98 présentée par Vasile RUSU contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 20 janvier 2004 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa, président, L.
Sursă