Calli împotriva Turciei

Rezoluția ResDH(2003)186 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 decembrie 2002 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Çallı împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 6 ianuarie 2004 la a 863-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat de Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Çallı, pronunțată la 12 Decembrie 2002 și transmis în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 26543/95) împotriva Turciei, depusă la 9 februarie 1995 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de dl Derdi Çallı, un cetățen turc,

și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea că a existat o încălcare a dreptului reclamantului la bucuria pașnică a bunurilor sale din cauza întârzierii administrației în ceea ce privește plata compensațiilor suplimentare acordate de instanțele interne pentru expropriarea proprietăților reclamantului și din cauza pierderii valorii cauzate de această diferența substanțială între rata de dobânzi nejustificată aplicabilă la momentul respectiv și rata medie a inflației în Turcia; întrucât, în hotărârea sa din 12 decembrie 2002, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluției prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Turciei va plăti reclamantului suma totală de 70 000 de euro în termen de trei luni începând cu notificarea hotărârii;

Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că socoteala unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri după ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; întrucât, în acest sens, Guvernul Statului pârât a luat deja măsuri pentru a evita încălcări noi și similare [a se vedea Rezoluțiile ResDH(2001)70 și ResDH(2001)71 în cazurile Aka și, respectiv, Akkuș împotriva Turciei], în special prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 din Legea nr. 4489, care a alăturat rata statutară a dobânzilor nejustificate în conformitate cu rata anuală de redespunt aplicată de Banca Centrală Turcă la datoriile pe termen scurt (aceaceasta este stabilită și revizuită în mod permanent, ținând seama în special de rata inflației țării); Având în vedere faptul că, la 3 martie 2003, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă,

Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție.

Resolution ResDH(2003)186 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 12 December 2002 (Friendly settlement) in the case of Çallı against Turkey (Adopted by the Committee of Ministers on 6 January 2004 at the 863rd meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Çallı case delivered on 12 December 2002 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 26543/95) against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 9 February 1995 under former Article 25 of the Convention by Mr Derdi Çallı, a Turkish national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11,

declared admissible the complaint that there had been a breach of the applicant’s right to peaceful enjoyment of his possessions due to the administration’s delay in paying additional compensation awarded by the domestic courts for the expropriation of the applicant’s properties and due to the loss of value this caused as a result of the substantial difference between the default interest rate applicable at the time and the average rate of inflation in Turkey; Whereas in its judgment of 12 December 2002 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Turkey would pay the applicant the total sum of 70 000 euros within three months as from the notification of the judgment; Recalling that Rule 44, paragraph 2,

of the Rules of the Court provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Whereas, in this connection, the government of the respondent state has already taken measures to avoid new, similar violations (see Resolutions ResDH(2001)70 and ResDH(2001)71 in the cases Aka and Akkuș against Turkey respectively), notably through the entry into force on 1 January 2000 of Law No. 4489, which brought the statutory rate of default interest into line with the annual rediscount rate applied by the Turkish Central Bank to short-term debts (the latter rate is fixed and permanently reviewed, taking into account particularly the country’s inflation rate); Having satisfied itself that on 3 March 2003, within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement,

the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment, Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention.