EIGHT CASES AGAINST TURKEY

Rezoluția ResDH(2005)45 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate între 30 ianuarie 2001 și 15 iulie 2004 (finală între 30 aprilie 2001 și 10 iulie 2004) în cele 8 cazuri împotriva Turciei (a se vedea apendicele) privind întârzierea în plată a compensațiilor suplimentare pentru expropiere și rata aplicabilă a dobânzii nejustificate (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 21 iunie 2005 la a 928-a ședință a Deputaților Miniștri) Comitetul de Miniștri, în conformitate cu art. 46 alin. (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cele 8 detalii din apendicele prezentei rezoluții, prezentate între 30 ianuarie 2001 și 15 iulie 2004 și transmise Comitetului de Miniștri după ce au devenit definitive în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazurile provenite din cereri împotriva Turciei, depuse între 26 august 1991 și 10 mai 1999 cu Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenție sau cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 34 din Convenție,

și că Curtea a declarat admisibile plângerile că a existat o încălcare a dreptului reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor lor din cauza întârzierii administrației în ceea ce privește plata compensațiilor suplimentare acordate de instanțe interne pentru expropriarea proprietăților reclamanților și din cauza pierderii valorii cauzate ca urmare a diferenței substanțiale între rata dobânzii nejustificate aplicabilă la momentul respectiv și rata medie a inflației în Turcia; întrucât, în hotărârile sale între 30 ianuarie 2001 și 15 iulie 2004 privind aceste cazuri, Curtea a hotărât în unanimitate: a avut loc o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârile au devenit definitive, sumele de satisfacție echitabilă (prezentate în apendicele prezentei rezoluții) care urmează să fie convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data decontare și că dobânzile simple la o rată anuală vor fi plătite la sume (taxele sunt stabilite în apendicele la prezenta rezoluție) de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție;

după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârilor pronunțate între 30 ianuarie 2001 și 15 iulie 2004, având în vedere obligația Turciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta; întrucât în timpul examinării cazurilor de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași tipuri (a se vedea Rezoluții ResDH(2001)70 și ResDH(2001)71 în cazurile Aka și, respectiv, Akkuș împotriva Turciei), în special prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 din Legea nr. 4489, care a alăturat rata statutară a dobânzilor nejustificate cu rata anuală de reformulare aplicată de Banca Centrală Turcă la datoriile pe termen scurt (aceasta din urmă este stabilită și revizuită în mod permanent, ținând seama în special de rata inflației țării), și a indicat că hotărârile Curții au fost transmise autorităților în cauză; Având în vedere că, la datele indicate în apendice, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în aceste hotărâri, Declarații, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri.

Apendicele la Rezoluția ResDH(2005)45 Detalii privind satisfacția echitabilă acordată reclamanților (de a fi transformată în lira turcă la rata aplicabilă la data decontare) Dobânzi simple la o rată anuală de 6%.

Aplicarea cererii Date de judecată finală Prejudiciu moral Prejudiciu material Costuri Data plății GÖÇMEN și altele 19279/92 30/01/01 30/04/01 7000 USD 3200 USD 300 USD 15/08/01 + dobânzi Cela ȘEN și Keziban ȘEN 19303/92 10/04/01 10/07/01 2000 USD 6981 USD 300 USD 20/02/02 + dobânzi Dobânzi simple egale cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale Aplicarea Hotărârea Data hotărârii finale Prejudiciu moral Prejudiciu material Costuri Data plății AYDIN Asuman 40261/98 15/07/04 10/11/04 130611€ 10/02/05 BARANSEL și altele 41578/98 27/05/04 10/11/04 87000 € 11/02/05 ÖNER și ÇAVUȘOשLU 42559/98 24/06/04 10/11/04 215200€ 500€ 09/02/05 DÖNMEZ 48990/99 29/04 29/07/04 [1] 26800 € 27/10/04 YAZGAN 49657/99 22/04 22/07/04 6500 € 1500 € 22/10/04 YAZGANO Constatarea unei încălcări constituie o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral suferite.

Resolution ResDH(2005)45 concerning the judgments of the European Court of Human Rights delivered between 30 January 2001 and 15 July 2004 (final between 30 April 2001 and 10 July 2004) in the 8 cases against Turkey (see appendix) concerning the administration's delay in payment of additional compensation for expropriation and the applicable rate of default interest (Adopted by the Committee of Ministers on 21 June 2005 at the 928th meeting of the Ministers' Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgments of the European Court of Human Rights in the 8 cases details of which appear in the appendix to this resolution, delivered between 30 January 2001 and 15 July 2004 and transmitted to the Committee of Ministers once they had become final under Articles 44 and 46 of the Convention; Recalling that the cases originated in applications against Turkey, lodged between 26 August 1991 and 10 May 1999 with the European Commission of Human Rights under former Article 25 of the Convention or with the European Court of Human Rights under Article 34 of the Convention by several Turkish nationals,

and that the Court declared admissible the complaints that there had been a breach of the applicant's right to the peaceful enjoyment of their possessions due to the administration's delay in paying additional compensation awarded by the domestic courts for the expropriation of the applicants' properties and due to the loss of value this caused as a result of the substantial difference between the default interest rate applicable at the time and the average rate of inflation in Turkey; Whereas in its judgments between 30 January 2001 and 15 July 2004 concerning these cases the Court unanimously: - held there had been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention; - held that the government of the respondent state was to pay the applicants, within three months from the date at which the judgments became final, the amounts of just satisfaction (set out in the appendix to this resolution) to be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of settlement and that simple interest at an annual rate would be payable on the amounts (rates are set out in the appendix to this resolution) from the expiry of the above-mentioned three months until settlement ; - dismissed the remainder of the applicants' claim for just satisfaction; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2,

of the Convention; Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgments delivered between 30 January 2001 and 15 July 2004, having regard to Turkey's obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it; Whereas during the examination of the cases by the Committee of Ministers, the government of the respondent State recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind (see Resolutions ResDH(2001)70 and ResDH(2001)71 in the cases Aka and Akkuș against Turkey, respectively), notably through the entry into force on 1 January 2000 of Law No. 4489, which brought the statutory rate of default interest into line with the annual rediscount rate applied by the Turkish Central Bank to short-term debts (the latter rate is fixed and permanently reviewed, taking into account particularly the country's inflation rate), and indicated that the Court's judgments had been sent out to the authorities directly concerned; Having satisfied itself that on the dates indicated in the appendix, the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in these judgments, Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2,

of the Convention in these cases. Appendix to Resolution ResDH(2005)45 Details of the just satisfaction awarded to the applicants (to be converted into Turkish liras at the rate applicable at the date of the settlement) Simple interest at an annual rate of 6%.

Case Application Date of judgment Date of final judgment Non-pecuniary damage Pecuniary damage Costs Date of payment GÖÇMEN and Others 19279/92 30/01/01 30/04/01 7000 USD 3200 USD 300 USD 15/08/01 + interests Cela ȘEN and Keziban ȘEN 19303/92 10/04/01 10/07/01 2000 USD 6981 USD 300 USD 20/02/02 + interests Simple interest equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points Case Application Date of judgment Date of final judgment Non-pecuniary damage Pecuniary damage Costs Date of payment AYDIN Asuman 40261/98 15/07/04 10/11/04 - 130611€ - 10/02/05 BARANSEL and Others 41578/98 27/05/04 10/11/04 - 87000 € - 11/02/05 ÖNER and ÇAVUȘOĞLU 42559/98 24/06/04 10/11/04 - 215200€ 500€ 09/02/05 DÖNMEZ 48990/99 29/04/04 29/07/04 - [1] 26800 € - 27/10/04 YAZGAN 49657/99 22/04/04 22/07/04 - 1 6500 € 1500 € 22/10/04 YAZGANOĞLU and others 50915/99 22/04/04 22/07/04 - 1 3000 € 1200 € 22/10/04 [1] The finding of a violation constitutes sufficient just satisfaction for any non-pecuniary damage suffered.