Ertugrul împotriva Turciei

Rezoluția ResDH(2002)142 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 iulie 2001 în cazul Ertuğrul împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ertuğrul pronunțată la 10 iulie 2001 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 35849/97) împotriva Turciei, depusă la 27 februarie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dna Șerife Ertuğrul, cetățean turc, și că Curtea,

deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea că a existat o încălcare a dreptului reclamantului la bucuria pașnică a bunurilor sale din cauza întârzierii administrației în ceea ce privește plata compensațiilor suplimentare acordate de instanțe interne pentru expropriarea proprietății sale și din cauza diferenței substanțiale între rata de dobânzi nejustificată aplicabilă la momentul respectiv și rata medie a inflației în Turcia; întrucât în hotărârea sa din 10 iulie 2001 Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Turciei va plăti reclamantului, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii, suma de 50 687 de dolari SUA, în ceea ce privește daunele și costurile și cheltuielile;

Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că dezvoltarea unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri, după ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 5 octombrie 2001, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea reformă; întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări (a se vedea Rezoluțiile DH(2001)70 și DH(2001)71 în cazul Aka și, respectiv, Akkuș în cazul Turciei), în special prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 din Legea nr. 4489, care a alăturat rata statutară a dobânzilor nejustificate în conformitate cu rata anuală de redespunt aplicată de Banca Centrală Turcă la datoriile pe termen scurt (aceaceasta este stabilită și revizuită în mod permanent, ținând seama în special de rata inflației țării), Declară,

după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Turciei, că Comitetul de miniștri și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)142 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 10 July 2001 in the case of Ertuğrul against Turkey (Adopted by the Committee of Ministers on 21 October 2002 at the 810th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Ertuğrul case delivered on 10 July 2001 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 35849/97) against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 27 February 1997 under former Article 25 of the Convention by Ms Șerife Ertuğrul, a Turkish national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11,

declared admissible the complaint that there had been a breach of the applicant’s right to the peaceful enjoyment of her possessions due to the administration's delay in paying additional compensation awarded by domestic courts for expropriation of her property and due to the substantial difference between the default interest rate applicable at the time and the average rate of inflation in Turkey; Whereas in its judgment of 10 July 2001 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Turkey would pay the applicant, within three months as from the notification of the judgment, the sum of 50 687 dollars U.S., in respect of damages and in respect of costs and expenses; Recalling that Rule 44, paragraph 2,

of the Rules of Court provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 5 October 2001, within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the Government of the respondent State had paid the applicant the sum provided for in the riendly settlement; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations (see Resolutions DH(2001)70 and DH(2001)71 in the Aka and Akkuș against Turkey cases respectively), notably through the entry into force on 1 January 2000 of Law No. 4489, which brought the statutory rate of default interest into line with the annual rediscount rate applied by the Turkish Central Bank to short-term debts (the latter rate is fixed and permanently reviewed, taking into account particularly the country’s inflation rate),

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Turkey, that the Committee of Ministers has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.