CASE OF GÜR AGAINST TURKEY

Rezoluția ResDH(2005)17 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 iulie 2003 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Gür împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 23 februarie 2005 la cea de-a 914-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Gür pronunțată la 24 iulie 2003 și transmis în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 35983/97) împotriva Turciei, depusă la 22 februarie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către Dl Mustafa Gür și dl Osman Gür, doi resortisanți turci, și că Curtea,

sesizată în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea că a existat o încălcare a dreptului reclamanților la bucuria pașnică a bunurilor lor din cauza întârzierii administrației în a plăti compensații suplimentare pentru expropriarea proprietăților reclamanților și a diferenței dintre rata dobânzii implicite aplicabilă la momentul datorării statului și rata medie a inflației în Turcia; întrucât, în hotărârea sa din 24 iulie 2003, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamanții, și după ce a fost convinsă că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Turciei va plăti reclamanților, suma de 43 000 de dolari americani, în termen de trei luni de la eliberarea hotărârii; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (ex-art.

44 alineatul (2) prevede că izbucnirea dintr-un caz declarat admisibil se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor, după ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea, soluționarea sau soluția prietenoasă a chestiei; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 21 octombrie 2003, înainte de expirarea termenului convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în soluționarea prietenoasă; Amintind că, în ceea ce privește plângerea reclamanților declarată admisibilă în acest caz, s-au luat deja măsuri pentru a preveni posibilele încălcări ale convenției care rezultă din acest tip de plângere, în special prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 din Legea nr. 4489, care a aliniat rata statutară a dobânzilor nejustificate cu rata anuală de reformulare aplicată de Banca Centrală Turcă la datoriile pe termen scurt, aceasta din urmă este stabilită și revizuită în mod permanent, ținând seama în special de rata inflației țării (a se vedea Rezoluțiile DH(2001)70 și, respectiv,

DH(2001)71 în cazurile Aka și Akkuș împotriva Turciei); Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție.

Resolution ResDH(2005)17 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 24 July 2003 (Friendly settlement) in the case of Gür against Turkey (Adopted by the Committee of Ministers on 23 February 2005 at the 914 th meeting of the Ministers' Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Gür case delivered on 24 July 2003 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 35983/97) against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 22 February 1997 under former Article 25 of the Convention by Mr Mustafa Gür and Mr Osman Gür, two Turkish nationals, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11,

declared admissible the complaint that there had been a breach of the applicants' right to the peaceful enjoyment of their possessions due to the administration's delay in paying additional compensation for expropriation of the applicants' property and the difference between the default interest rate applicable at the time to the debts owed to the state and the average rate of inflation in Turkey; Whereas in its judgment of 24 July 2003 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicants, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Turkey would pay the applicants, the sum of 43 000 US dollars, within three months from the delivery of the judgment; Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (former Article 44,

paragraph 2) provides that the striking out of a case which has been declared admissible shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance, friendly settlement or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 21 October 2003, before the expiry of the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the government of the respondent state had paid the applicants the sum provided for in the friendly settlement; Recalling that, as regards the applicants' complaint declared admissible in this case, measures had already been taken to prevent possible violations of the Convention arising from this kind of complaint, in particular through the entry into force on 1 January 2000 of Law No. 4489, which brought the statutory rate of default interest into line with the annual rediscount rate applied by the Turkish Central Bank to short-term debts, the latter rate is fixed and permanently reviewed, taking into account particularly the country's inflation rate,

(see Resolutions DH(2001)70 and DH(2001)71 in, respectively, the cases of Aka and Akkuș against Turkey); Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention.