CASE OF GÜR AGAINST TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the friendly settlement.
CASE OF GÜR AGAINST TURKEY (CtEDO, 2005)
Rezoluția ResDH(2005)17 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 iulie 2003 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Gür împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 23 februarie 2005 la cea de-a 914-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Gür pronunțată la 24 iulie 2003 și transmis în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 35983/97) împotriva Turciei, depusă la 22 februarie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către Dl Mustafa Gür și dl Osman Gür, doi resortisanți turci, și că Curtea, sesizată în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea că a existat o încălcare a dreptului reclamanților la bucuria pașnică a bunurilor lor din cauza întârzierii administrației în a plăti compensații suplimentare pentru expropriarea proprietăților reclamanților și a diferenței dintre rata dobânzii implicite aplicabilă la momentul datorării statului și rata medie a inflației în Turcia; întrucât, în hotărârea sa din 24 iulie 2003, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamanții, și după ce a fost convinsă că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Turciei va plăti reclamanților, suma de 43 000 de dolari americani, în termen de trei luni de la eliberarea hotărârii; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (ex-art. 44 alineatul (2) prevede că izbucnirea dintr-un caz declarat admisibil se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor, după ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea, soluționarea sau soluția prietenoasă a chestiei; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 21 octombrie 2003, înainte de expirarea termenului convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în soluționarea prietenoasă; Amintind că, în ceea ce privește plângerea reclamanților declarată admisibilă în acest caz, s-au luat deja măsuri pentru a preveni posibilele încălcări ale convenției care rezultă din acest tip de plângere, în special prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 din Legea nr. 4489, care a aliniat rata statutară a dobânzilor nejustificate cu rata anuală de reformulare aplicată de Banca Centrală Turcă la datoriile pe termen scurt, aceasta din urmă este stabilită și revizuită în mod permanent, ținând seama în special de rata inflației țării (a se vedea Rezoluțiile DH(2001)70 și, respectiv, DH(2001)71 în cazurile Aka și Akkuș împotriva Turciei); Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție.