A.S. împotriva Turciei

Rezoluția ResDH(2006)67 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 martie 2002 (Rezoluție prietenoasă) în cazul A.S. împotriva Turciei (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 2 noiembrie 2006 la a 976-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza A.S.

pronunțată la 28 Martie 2002 și transmis în aceeași zi Comitetul de miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere nr. 27694/95 împotriva Turciei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 19 mai 1995 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl A.S., un cetățen turc, și că Curtea, sesizată în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea referitoare la încălcarea dreptului său la bucuria pașnică a bunurilor sale din cauza întârzierilor administrației în ceea ce privește plata compensațiilor suplimentare acordate pentru expropriarea proprietăților lor și a diferenței substanțiale între rata de dobânzi nejustificată aplicabilă la momentul respectiv (30%) și rata medie de inflație în Turcia (acuzații în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1). întrucât, în hotărârea sa din 28 martie 2002, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul Statului pârât și de reclamant, și după ce a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat notă de angajamentul părților de a nu solicita o re audiere a cazului dinaintea Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus,

s-a convenit că guvernul Turciei va plăti reclamantului, suma de 350 000 de dolari americani în ceea ce privește prejudiciu material și prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile. 000 de dolari americani în termen de trei luni de la notificarea hotărârii și 175 000 de dolari americani în termen de șase luni de la notificarea hotărârii; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (ex-art.

44 alineatul (2) prevede că izbucnirea dintr-un caz declarat admisibil se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor, după ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea, soluționarea sau soluția prietenoasă a chestiei; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 26 iunie 2002, pentru prima plată și la 1 octombrie 2002, pentru a doua plată, înainte de expirarea termenelor convenite în conformitate cu termenele de decontare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele convenite în decontarea prietenoasă și că nu a fost necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, întrucât, în timpul examinării acestor cazuri de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări similare [a se vedea Rezoluțiile ResDH(2001)70 și ResDH(2001)71 în cazurile Aka și, respectiv, Akkuș împotriva Turciei], în special prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 din Legea nr. 4489,

care a alăturat rata statutară a dobânzilor nejustificate cu rata anuală de redacontare aplicată de Banca Centrală Turcă la datoriile pe termen scurt (aceasta din urmă este stabilită și revizuită în mod permanent, ținând seama în special de rata inflației țării); Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2006)67 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of the 28 mars 2002 (Friendly settlement) in the case of A.S. against Turkey (Adopted by the Committee of Ministers on 2 November 2006 at the 976th meeting of the Ministers' Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the A.S.

case delivered on 28 March 2002 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application No. 27694/95 against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 19 May 1995 under former Article 25 of the Convention by Mr A.S., a Turkish national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning the breach of his right to the peaceful enjoyment of his possessions due to delays by the administration in paying additional compensation awarded for expropriation of their property and to the substantial difference between the default interest rate applicable at the time (30%) and the average rate of inflation in Turkey (complaints under Article 1 of Protocol No. 1). Whereas in its judgment of 28 mars 2002 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re ‑ hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Turkey would pay the applicant, the sum of 350 000 United States dollars in respect of pecuniary damages and non-pecuniary damage as well as for costs and expenses.

The payment of this sum would be carried out as follows: 175 000 American dollars within three months as from the notification of the judgment and 175 000 United States dollars within six months following the notification of the judgment; Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (former Article 44, paragraph 2) provides that the striking out of a case which has been declared admissible shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance, friendly settlement or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 26 June 2002 for the first payment and on 1 October 2002 for the second payment, before the expiry of the time-limits agreed to under the terms of the friendly settlement, the government of the respondent state had paid the applicant the sums agreed in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court's judgment, Whereas, during consideration of these cases by the Committee of Ministers,

the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new, similar violations (see Resolutions ResDH(2001)70 and ResDH(2001)71 in the cases Aka and Akkuș against Turkey respectively), in particular through the entry into force on 1 January 2000 of Law No. 4489, which brought the statutory rate of default interest into line with the annual rediscount rate applied by the Turkish Central Bank to short-term debts (the latter rate is fixed and permanently reviewed, taking into account particularly the country's inflation rate); Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.