CtEDO 15.01.2004 Auto

CANEVI et AUTRES contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
15.01.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CANEVI et AUTRES contre la TURQUIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

PRIMĂ DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 4039/98 prezentate de Șehmus CANEVprecum și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 15 ianuarie 2004 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Bonello Türmen mes Tulkens Vajić Levits, judecători și domnii S. Nielsen, grefier Având în vedere cererea menționată anterior formulată în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 18 februarie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții din 30 mai 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, domnii Șehmus Canevi (Ș.C.), Abdülmecit Canevi (A.C.) și G.Yas Turgut (G.T.), sunt cetățeni turci, primii doi născuți în 1965 și al treilea în 1950. Ei sunt în prezent ținuți în diferite închisori din Turcia. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Ceylan, avocată la Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Ca urmare a unei informații transmise de poliția civilă, conducerea securității Bursa (inclusiv conducerea securității) a condus o operațiune împotriva reclamanților, suspectați de a fi traficați de droguri. La 29 octombrie 1995, la ora 23:30, un automobil, aparținând Ș.C., în care A.C. și G.T. erau pasageri, a fost arestat de polițiști, șoferul a fugit, polițiștii au percheziționat mașina și au descoperit 10 kg de heroină și un pistol. Un proces verbal referitor la această operațiune a fost întocmit și semnat de 19 ofițeri de poliție și doi polițiști civili. Potrivit procesului-verbal întocmit în timpul interogatoriului său la sediul de conducere de securitate, A.C. a declarat că au încărcat heroina deținută de terțe părți în vehiculul lor și că un al doilea autovehicul condus de Ș.C., a urmat-o pe a lor. Acest din urmă savada de la locul arestării. În timpul arestului său, GT a declarat că singurul motiv pentru care a fost prezent în vehicul a fost la invitația d'A.C. la cină, și că nu a avut cunoștință de conținutul pachetelor și de traficul de narcotice, deoarece nu a făcut decât să vadă aceste pachete atunci când ceilalți le puneau în vehicul La 2 noiembrie 1995, Ș.C. a fost arestat de polițiști din conducerea securității și arestat. În timpul interogatoriului său, el a protestat pentru nevinovăția sa și a nea sa găsit în al doilea vehicul. El a susținut, de asemenea, că a împrumutat mașina fratelui său fără să știe despre traficul de droguri. La 3 noiembrie 1995, reclamanții au fost audiați de procurorul Republicii Bursa. GT și SH.C. și-au reiterat declarațiile adresate Direcției de Securitate. A.C. și-a retras declarația cu privire la participarea celorlalți inculpați la transportul de heroină. La 3 noiembrie 1995, reclamanții au fost aduși în fața judecătorului de pace din Bursa, care a ordonat arestarea lor provizorie. Ei și-au confirmat declarațiile colectate de procurorul Republicii. Printr-un act de punere sub acuzare din 21 noiembrie 1995, procurorul Republicii aproape de curtea de securitate a statului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În timpul procedurii în fața Curții de Securitate a Statelor Unite, A.C. și-a recunoscut implicarea în traficul de droguri și a declarat că ceilalți doi inculpați nu erau implicați. G.T. și Ș.C. au respins acuzațiile aduse împotriva lor. Curtea a colectat, printr-o comisie de recurs, depozițiile a treisprezece ofițeri de poliție semnatari ai procesului-verbal al operațiunii, inclusiv al șefului Departamentului Narcoticelor. Ulterior, reprezentantul reclamanților a prezentat instanței un chestionar în vederea interogării polițiștilor. Curtea a colectat declarații suplimentare de la zece ofițeri de poliție, dar a estimat că nu era nevoie să-i audă pe polițiștii civili sau pe șeful departamentului de narcotice. Aprilie 1997, Curtea de Securitate a statului, compusă din doi judecători civili și un judecător militar, a declarat reclamanții vinovați de faptele reproșate și i-a condamnat pe fiecare la o pedeapsă cu închisoarea de zece ani și la o pedeapsă cu închisoarea de 648 125 000 de lire turcești. Pentru a stabili vinovația reclamanților, Curtea a luat în considerare procesul-verbal al arestării și depozițiile reclamanților colectate în diferite etape ale procedurii. La 19 august 1997, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea din 1 aprilie 1997. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la un proces echitabil și susțin în special că instanța de securitate a statului care i-a judecat nu poate fi considerată o instanță independentă și imparțială în sensul acestei dispoziții, deoarece unul dintre cei trei judecători aflați acolo era un ofițer al armatei. Invocând art. 6 alineatele (2) și (3) litera (d) din Convenție, reclamanții susțin necunoașterea dreptului lor la un proces echitabil, în măsura în care instanța de securitate a statului nu le-a acordat reprezentantului posibilitatea de a-l interoga pe șeful departamentului de narcotice și pe polițiștii civili. Reclamanții se plâng că cauza lor nu a fost ascultată în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială, în măsura în care un judecător militar figura printre cei trei membri ai Curții de Securitate a Uniunii Europene. (hotărârea din 19 martie 1991, seria A nr. 200) și Ahmet Sadik c. Grecia (hotărârea din 15 noiembrie 1996, Rec., 1996, Rec., 1996,-V), guvernul excită mai întâi neobosirea căilor de atac interne, în măsura în care reclamanții ar fi omis să ridice în fața instanței de securitate a statului, cel puțin în esență, obiecțiunile pe care le prezintă acum Curții. Reclamanții susțin că nu au dispus de nici o cale de a contesta prezența unui judecător militar în compunerea instanței de securitate a statului. Curtea constată că prezența unui judecător militar în componența colegiilor de securitate a statului era prevăzută la momentul respectiv de Constituție. Prin urmare, chiar dacă reclamanții și-ar fi ridicat privirea din lipsa de independență și de imparțialitate a Curții de Securitate a Uniunii Europene, aceasta ar fi fost condamnată la eșec. Într-adevăr, o astfel de afirmație în fața organismelor naționale nu ar fi permis în niciun caz reclamanților să soluționeze situația denunțată (a se vedea Özel c. Turcia, nr. 4373/98, § 25, 7 noiembrie 2002). Prin urmare, Curtea respinge excepția preliminară a guvernului. Pe bună dreptate Guvernul precizează că independența și imparțialitatea sunt garantate pentru toate instanțele, inclusiv pentru cursurile de securitate de la judecătorii sunt independenți în exercitarea funcțiilor lor în conformitate cu garanția de care beneficiază și cu principiul independenței instanțelor În plus, subliniază că hotărârile pronunțate de Curțile de Siguranță de lapeau fac obiectul unor recursuri în fața Curții de Casație, la fel ca și hotărârile instanțelor civile. El menționează că privirea Curții de Casație nu se limitează la problemele de procedură, ci se extinde și la fondul cauzei. Guvernul consideră, de asemenea, că, în urma amendamentului constituțional și legislativ din 22 iunie 1999 de modificare a componenței cursurilor de securitate de la ë , problema independenței și imparțialității acestor curți este soluționată definitiv și că reclamanții nu mai au un interes juridic în acest sens. Instanța se referă la teza guvernului și își reiterează argumentele potrivit cărora aceste cursuri nu sunt independente și imparțiale. Curtea apreciază, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special yraklar c. Turcia, Hotărârea din 28 octombrie 1998, Rec., 1998, VII) și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, că acest aspect trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond și constată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun motiv de . Reclamanții susțin necunoașterea dreptului lor la un proces echitabil, în măsura în care instanța de securitate a statului nu a acordat reprezentantului lor posibilitatea de a-l interoga pe șeful Departamentului Narcoticelor și pe polițiștii civili. Guvernul contestă această afirmație și subliniază că instanța de securitate a statului, care a cunoscut cauza reclamanților, a primit mărturia mai multor polițiști care au participat la arestare, precum și a șefului departamentului de narcotice. În plus, acesta susține că reclamanții nu au depus o cerere în fața Curții pentru a colecta mărturii din partea poliției civile. Reclamanții susțin că instanța de securitate a statului ar fi trebuit să solicite din oficiu mărturiile poliției civile. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că această cauză ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ;în consecință, se poate afirma că acest aspect nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Nu a fost menționat niciun alt motiv. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii admisibile, toate mijloacele de fond rezervate. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-11-10
0,97
AFFAIRE CANEVİ ET AUTRES c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE CANEVİ ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 40395/98) ARRÊT STRASBOURG 10 novembre 2004 DÉFINITIF 10/02/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2000-04-04
0,95
CANKOÇAK contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n° 25182/94 et 26956/95 présentées par Murat CANKOÇAK contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4 avril 2000 en une chambre c
CtEDO 2002-03-07
0,95
SAHIN et AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 53147/99 présentée par Zülcihan ŞAHİN et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 7 mars 2002 en une chambre composée de
CtEDO 2003-02-04
0,95
TEMEL ET AUTRES contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 36203/97 présentée par Sabri TEMEL et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 4 février 2003 en une chambre c
CtEDO 2000-11-30
0,95
GÜNAY ET AUTRES contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 31850/96 présentée par Ekrem GÜNAY et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 30 novembre 2000 en une chambre composé
Sursă