AFFAIRE CANEVİ ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

10.11.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1 en ce qui concerne l'indépendance et l'impartialité;Non-lieu à examiner l'art. 6-1 en ce qui concerne l'équité de la procédure;Non-lieu à examiner l'art. 6-2 et 6-3-d;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE CANEVİ ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

TURCIA (solicitarea nr. 40395/95) HOTĂRÂREA STRASBURG 10 noiembrie 2004 DEFINITIVF 10/02/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din convenție. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Bonello Türmen mes Tulkens Vajić Steiner, judecători și grefier de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 15 ianuarie și 21 octombrie 2004, Tribunalul a adoptat hotărârea adoptată la această ultimă dată. La originea cauzei se află o cerere (n 40395/95) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care trei resortisanți ai acestui stat, dnii Șehmus Canevi, Abdülmecit Canevi și G 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv a Convenției privind drepturile omului). Reclamanții sunt reprezentați de dl H. Kaya (Ceylan), avocată la Istanbul. Guvernul turc (atractul) nu a desemnat un funcționar pentru procedura în fața Curții. În special, reclamanții au susținut că au suferit o încălcare a articolului 6 din convenție din cauza lipsei de independență și de imparțialitate a instanței de securitate a statului care i-a judecat și condamnat, precum și a procedurii în fața aceleiași instanțe. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 Convenției [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11] Cererea a fost atribuită celei de-a doua secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. La 30 mai 2000, camera a decis să comunice obiecțiunile întemeiate pe art. 6 alineatul (1), art. 2 și art. 3 din convenție guvernului pârât și a declarat cererea inadmisibilă pentru surplus. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită primei secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. Printr-o decizie din 15 ianuarie 2004, camera a declarat restul cererii admisibile. Atât reclamanții, cât și guvernul au prezentat observații scrise privind fondul cauzei [art. 59 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA La 29 octombrie 1995, ora 23:30, un vehicul auto, aparținând Ș.C., și în care A.C. și G.T. Polițiștii au căutat în mașină și au descoperit 10 kg de heroină și un pistol. A.C. și G.T. au fost reținuți la sediul de securitate, iar un proces verbal referitor la această operațiune a fost întocmit și semnat de 19 ofițeri de poliție și doi polițiști civili 13. Potrivit procesului-verbal întocmit în timpul interogatoriului său la sediul Direcției de Securitate, A.C. a declarat că au încărcat heroina deținută de terți în vehiculul lor și că un al doilea autovehicul condus de Ș.C., a urmat-o pe a lor. Acesta din urmă sevada de la locul arestării 14. În timpul arestului său, GT a declarat că singurul motiv pentru care a fost prezent în vehicul a fost invitația d'A.C. la cină, și că nu a avut cunoștință de conținutul pachetelor și de traficul de narcotice, deoarece nu a făcut decât să vadă aceste pachete atunci când ceilalți le puneau în vehicul. 15. La 2 noiembrie 1995, Ș.C. a fost arestat de polițiști din conducerea securității și arestat. În timpul interogatoriului său, el a protestat pentru nevinovăția sa și a nea sa găsit în al doilea vehicul. El a susținut, de asemenea, că a împrumutat mașina fratelui său fără să știe despre traficul de droguri. 16. La 3 noiembrie 1995, reclamanții au fost audiați de procurorul Republicii Bursa. GT și Ș.C. și-au reluat declarațiile către conducerea securității. A.C. și-a retras declarația cu privire la participarea celorlalți inculpați la transportul heroinei 17. La 3 noiembrie 1995, reclamanții au fost duși în fața judecătorului de pace din Bursa, care le-a ordonat arestarea provizorie. În fața judecătorului de pace, ei și-au confirmat declarațiile adunate de procurorul Republicii. 18. printr-un act de acuzare din 21 noiembrie 1995, procurorul Republicii aproape de curtea de securitate a statului dahjjj ( 19 În timpul procedurii în fața Curții de Securitate a Statelor Unite, A.C. și-a recunoscut participarea la traficul de droguri și a declarat că ceilalți doi inculpați nu erau implicați. G.T. și Ș.C. au respins acuzațiile aduse împotriva lor. Curtea a colectat, printr-o comisie de recurs, depozițiile a treisprezece ofițeri de poliție semnatari ai procesului-verbal al operațiunii, inclusiv al șefului Departamentului Narcoticelor. Ulterior, reprezentantul reclamanților a prezentat instanței un chestionar în vederea interogării polițiștilor. Curtea a colectat declarații suplimentare de la zece ofițeri de poliție, dar a considerat că nu era nevoie să-i audă pe polițiștii civili sau a doua oară pe șeful departamentului de narcotice. Aprilie 1997, Curtea de Securitate a statului, compusă din doi judecători civili și un judecător militar, a declarat reclamanții vinovați de faptele reproșate și i-a condamnat pe fiecare la o pedeapsă de 10 ani și la o pedeapsă de 648 125. La 19 august 1997, Curtea de Casație a luat în considerare hotărârea din 1 aprilie 1997. II. Înainte de reforma din 18 iunie 1999, partea relevantă a articolului 143 din Constituție care reglementează organizarea judiciară a cursurilor de securitate a statului era astfel formulată. Se instituie cursuri de securitate a statului, responsabile cu cunoașterea infracțiunilor comise împotriva Republicii Cursurile de securitate din statul membru sunt formate dintr-un președinte, doi membri titulari, doi membri supleanți, un procuror și un număr suficient de înlocuitori. Președintele, un membru titular, un membru supleant și procurorul sunt aleși, în conformitate cu procedurile stabilite prin legi speciale, dintre judecătorii și procurorii Republicii de prim rang, un titular și un supleant dintre judecătorii militari de prim rang și înlocuitorii dintre procurorii Republicii și judecătorii militari. Președinții și membrii deținători și supleanți (...) cursuri de securitate de lape sunt numiți pentru o perioadă de patru ani, care poate fi reînnoită. Curtea de Casație cunoaște apeluri formulate împotriva hotărârilor pronunțate de cursurile de securitate de lape (...) 23. Legea nr. 4388 din 18 iunie 1999 privind inițierea cursurilor de securitate a statului a modificat art. 143 din Constituție, care dispune acum (...) Cursurile de securitate ale statului sunt compuse dintr-un președinte, doi membri titulari, un membru supleant, un procuror general al Republicii și un număr suficient de procurori ai Republicii. Președintele, doi membri titulari, un membru supleant și procurorul general al Republicii sunt numiți printre judecători și procurori de prim rang, procurorii Republicii printre procurorii din alte domenii, timp de patru ani, de către Înaltul Consiliu al judecătorilor și procurorilor, în conformitate cu procedura prevăzută în legea specială. Mandatul acestora poate fi reînnoit (...) CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ÎNCHEIATĂ DE LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIE 24. Reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor la un proces echitabil și susțin că instanța de securitate a statului care i-a judecat nu poate fi considerată o instanță independentă și imparțială în sensul acestei dispoziții, din moment ce unul dintre cei trei judecători aflați acolo era un ofițer al armatei. În plus, ei se plâng de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până când vinovăția sa este stabilită legal. Orice acuzat are dreptul în special la (...) să interogheze sau să interogheze martorii acuzați și să obțină convocarea și interogarea martorilor cu descărcare de gestiune în aceleași condiții ca și martorii acuzați (...) cu privire la independența și imparțialitatea Curții de Siguranță a statului 25. Guvernul susține, într-o primă etapă, că prezența unui magistrat militar în cadrul unui tribunal cu judecători civili nu constituie, în sine, o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. În sprijinul argumentării sale, acesta se referă la jurisprudența Curții (printre altele, Engel și alții c. Țările Bas Belilos c. Elveția Campbell și Fell c. Regatul Unit 26. Guvernul subliniază că independența și imparțialitatea sunt garantate pentru toate instanțele, inclusiv pentru cursurile de securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În plus, subliniază că hotărârile pronunțate de Curțile de Siguranță de lapeau fac obiectul unor recursuri în fața Curții de Casație, la fel ca și hotărârile instanțelor civile. El menționează că privirea Curții de Casație nu se limitează la chestiuni de procedură, ci se extinde și la fondul cauzei. 27. Guvernul consideră, de asemenea, că, în urma amendamentului constituțional și legislativ din 22 iunie 1999 de modificare a componenței cursurilor de securitate de la ë , problema independenței și imparțialității acestor curți este soluționată definitiv și că reclamanții nu mai au un interes juridic în acest sens. 28. Tribunalul amintește că, în Hotărârea Incal c. Turcia (9 iunie 1998, Rec., p. 1998-VII), Comisia a examinat deja obiecțiuni similare celor ridicate în prezenta cauză și a constatat, printre altele, că anumite caracteristici ale statutului judecătorilor militari care se află în cadrul cursurilor de securitate de la nivel național sunt independente și imparțiale (inflal, citată anterior, p. 1571, punctul 68). Aceasta a subliniat astfel că cei interesați erau militari care continuau să se înroleze în armată, așadar în puterea executivă, pe care au rămas supuși disciplinei militare și cărora li s-au acordat ratinguri de către armată în această privință, că desemnarea și numirea lor pretindeau, pentru o mare parte, intervenția administrației și a armatei și, în cele din urmă, mandatul lor ca judecător la curtea de securitate a statului era de patru ani și putea fi reînnoit. 30. Curtea ia în considerare informațiile guvernului, potrivit cărora legislația turcă a fost modificată astfel încât să răspundă cerințelor Convenției. Cu toate acestea, Curtea precizează că sarcina sa se limitează la aprecierea circumstanțelor specifice speței Prin urmare, Comisia nu poate fi chemată să concluzioneze că o cauză nu mai prezintă un interes juridic valabil pentru solicitant pe motiv că s-ar fi produs evoluții în legislația internă de la momentul respectiv relevant (a se vedea Sadak și alții c. Turcia, nr. 29900/96, 29901/96, 29902/96 și 29903/96, § 38, CEDH 2001 VIII). 31. Prin urmare, îi revine sarcina de a verifica dacă funcționarea Curții de Securitate a Uniunii Europene a adus atingere dreptului reclamanților la un proces echitabil și, în special, dacă aceștia, care au fost acuzați pentru traficul organizat de stupefiante și nu pentru o infracțiune considerată a fi împotriva integrității teritoriale sau naționale a Turciei, ordinii democratice sau securității statului, aveau în mod obiectiv un motiv legitim de a se teme de o lipsă de independență și de jurisdicție din partea instanței care îi judeca ( Incal , citată anterior, p. 1572, § 70, și . etc.raklar , citată anterior, p. 3072 . . . . . . . . . . . . 3072 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pentru a se pronunța cu privire la existența unui motiv legitim de a se teme de un defect de independență sau de imparțialitate, punctul de vedere al persoanei acuzate intră în cont, dar nu joacă un rol decisiv. , Hotărârea din 20 mai 1998, Rec., 1998-III, p. 1030-1031, § 58 și Incal, citată anterior, p. 1572-1573, § 71. Curtea consideră că, având în vedere faptul că anumite caracteristici ale statutului judecătorilor militari care se află în cadrul cursurilor de securitate de la nivel național sunt independente și imparțiale, că inculpații puteau avea îndoieli legitime cu privire la independența și la imparțialitatea acestor judecători. Această situație pune în discuție în mod serios încrederea pe care instanțele trebuie să și-o asume într-o societate democratică (a se vedea, mutatis mutandis Sramek c. Austria, Hotărârea din 22 octombrie 1984, seria A n 84, p. 20 § 42). În plus, Curtea acordă importanță împrejurării că un civil a trebuit să se înfățișeze în fața unei instanțe compuse, chiar și parțial, din militari (Incal) , citată anterior, p. 1573, punctul 72). 34. Prin urmare, chiar dacă reclamanții prezentau în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene pentru traficul organizat de stupefiante, aceștia puteau avea motive întemeiate să se teamă că această instanță se va lăsa ghidată în mod nejustificat de considerente străine naturii cauzei lor. Preocupările reclamanților cu privire la lipsa independenței și a imparțialității acestei jurisdicții pot fi considerate justificate în mod obiectiv. 35. Prin urmare, Curtea concluzionează încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Curtea amintește că a judecat deja în cauze similare că o instanță a cărei lipsă de independență și de imparțialitate a fost stabilită nu poate, în niciun caz, să garanteze un proces echitabil persoanelor aflate sub jurisdicția sa. 37. Având în vedere constatarea încălcării dreptului reclamanților de a-și vedea cauza ascultată de o instanță independentă și imparțială la care ajunge, Curtea consideră că nu este necesar să se ia în considerare prezentul termen (a se vedea, printre altele, art. 41 din convenție, citată anterior, p. 3074, § 44-45). II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 38. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea ștearsă decât . imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamanții susțin că au suferit un prejudiciu material și moral în valoare de 15 000 EUR fiecare. 40. Guvernul nu se pronunță. 41. În ceea ce privește prejudiciul material, Curtea arată că pretențiile reclamanților nu sunt susținute în niciun fel. Ea nu ar putea specula asupra rezultatului la care procedura în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene ar fi reușit dacă încălcarea convenției nu ar fi avut loc. Prin urmare, nu este necesar să se acorde reclamanților o despăgubire pentru prejudicii materiale (Findlay c. Regatul Unit , Hotărârea din 25 februarie 1997, Rec., 1997-I, p. 284, punctul 85. 42. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru presupusul prejudiciu moral (de exemplu, în speță, p. 3074, punctul 49). 43. În cazul în care Curtea concluzionează că condamnarea unui reclamant a fost pronunțată de către o instanță care nu era independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1), aceasta consideră că, în principiu, cea mai adecvată redresare ar fi să fie rejudecată în timp util de către o instanță independentă și imparțială (Gencepel c. Turcia, nr 53431/99, § 27, 23 octombrie 2003). Reclamanții solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată suportate în cursul procedurii în fața organelor Convenției pe care le au în valoare de 10 000 EUR. Ei nu furnizează niciun element justificativ în sprijinul pretențiilor lor. 45. Guvernul nu se pronunță. 46. Curtea amintește că, în ceea ce privește art. 41 din convenție, numai cheltuielile de care este stabilit că au fost suportate efectiv și în mod necesar și sunt de o valoare rezonabilă (a se vedea, printre altele, Nikolova c. Bulgaria [GC], n 31195/96, § 79, CEDO 1999-II. În această privință, Curtea constată că tribunalele nu au produs niciun document justificativ. În aceste condiții, aceasta nu poate accepta cererea de care se ocupă (a se vedea Dikme c. Turcia, nr. 20869/92, § 126, CEDO 2000 VIII). Cu toate acestea, în scopul pregătirii prezentei cauze, reclamanții au trebuit să prezinte anumite costuri. Prin urmare, Curtea, hotărând în mod echitabil, alocă în comun reclamanților suma de 2 000 EUR dobânzi moratorii 47. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA, LA A spus că nu este necesar să se examineze celelalte obiecțiuni întemeiate pe art. 6 din convenție A declarat că constatarea unei încălcări oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de solicitanți A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 2 000 EUR (două mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, sumă care trebuie convertită în cărți turcești la data plății de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 10 noiembrie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte