AFFAIRE CENESIZ ET AUTRES c. TURQUIE

TURCIA (solicitarea nr. 54531/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 octombrie 2004 DEFINITIVF 28/01/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Türmen Hedigan mes Tsatsa-Nikolovska H.S. Greve Traja, judecători și dlui V. Berger, grefier de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 7 octombrie 2004, Rend la hotărârea pe care a adoptat-o aceasta, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 54531/00) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care patru resortisanți ai acestui stat, domnul Feriștah genenesiz, Habibe K Reclamanții sunt reprezentai de domnul Akdoćan, avocat în Mercin.

Guvernul turc ( La 18 aprilie 2002, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. Prin scrisoarea din 2 iunie 2004, Curtea a informat părțile că se va pronunța, în temeiul articolului 29 alineatul (1) și al articolului 3 din Convenție, atât cu privire la admisibilitate, cât și la fondul cererii. Reclamanții s-au născut în 1941, 1926, 1951 și, respectiv, 1951 și locuiesc în Mercin. La 3 octombrie 1991, Hotărârea Drumurilor Naționale ( La 10 martie 1993, în dezacord cu suma plătită de Direcție, reclamanții au sesizat instanța de mare instanță din Mercin cu o acțiune în creștere a acțiunilor de expropriere. Printr-o hotărâre din 21 decembrie 1993, tribunalul de mari instanțe a acordat reclamanților de completări de liturghie în total la 82 968 Prin hotărârea din 30 martie 1998, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre.

10. La 4 mai 1998, reclamanții au inițiat o procedură de executare forțată. 11. La 18 mai 1999, Hotărârea s-a îndreptat către indemnizațiile suplimentare. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNELE PERTINENTE 12. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Rec., 1997, Rec., 1997-IV, p. 1305-1306, § 13-16) și Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). , menționat anterior) și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, că cererea trebuie să facă obiectul unei examinări de fond; ea constată într-adevăr că aceasta nu se confruntă cu nici un motiv de refuz. II. PE FONDUL Despre încălcarea în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 14. Reclamanții se plâng de o pierdere de valoare a indemnizațiilor suplimentare de expropriere plătite cu întârziere de către Direcție, din cauza insuficienței dobânzilor restante în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia.

Ei se referă în acest sens la art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel de cuvinte Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 15. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Akkuș, citată anterior, p. 1317, § 31, și Aka, citată anterior, p. 2682, § 50-51).

Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön a furnizat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că întârzierea în plata indemnizațiilor suplimentare acordate de instanțele interne este imputată administrației expropriante, care le-a cauzat proprietarilor un prejudiciu distinct dacă a adăugat la exproprierea bunurilor lor. Această întârziere, dublată de durata efectivă totală a procedurii în cauză, determină Curtea să considere că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor. 17. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. Cu privire la încălcarea temeiului articolului 6 alineatul (1) din Convenția nr. 18, reclamanții se plâng, de asemenea, că durata procedurilor judiciare a încălcat art. 6 alineatul (1) din convenție.

19. Având în vedere concluzia formulată pe teren la art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea nu consideră că este necesar să se examineze problema separat din perspectiva articolului 6 În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât imediat consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Prejudiciul material și moral 21. Reclamanții susțin că trebuie să fie despăgubiți pentru un prejudiciu material pe care îl reprezintă 1 452 dolari americani. În plus, ei solicită repararea unei daune morale pe care nu o numără.

22. Guvernul contestă aceste pretenții. 23. având în vedere modul de calcul adoptat în cauza Akkușc Turcia. (hotărârea citată anterior, p. 1311, § 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă ca daune materiale 420 EUR (EUR). 24. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. Reclamanții solicită, de asemenea, rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanțelor interne și a Curții, fără a le număra. 26. Guvernul contestă aceste pretenții. 27. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră rezonabilă suma de 500 EUR toate costurile.

Interesele moratoriu 28. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA, ÎN L 1 din Convenție afirmă că prezenta hotărâre constituie prin ea însăși o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral A spus că Statul pârât trebuie să plătească în comun, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume plus orice sumă care poate fi datorată ca taxe, taxe de timbru și taxe fiscale exigibile în momentul plății, care urmează să fie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului 420 EUR (patru sute douăzeci EUR) pentru daune materiale (ii.

500 EUR (cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată decât de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate cu dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 28 octombrie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE ÇENESİZ ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 54531/00) ARRÊT STRASBOURG 28 octobre 2004 DÉFINITIF 28/01/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Çenesiz et autres c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto , R. Türmen , J. Hedigan , M mes M. Tsatsa-Nikolovska , H.S. Greve , M. K. Traja, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 7 octobre 2004, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4. Les requérants sont nés respectivement en 1941, 1926, 1951 et 1951, et résident à Mersin.

LE DROIT ET LA PRATIQUE INTERNES PERTINENTS

12. Le droit et la pratique internes pertinents sont décrits dans les arrêts Akkuș c. Turquie (9 juillet 1997, Recueil des arrêts et décisions 1997-IV, pp. 1305-1306, §§ 13-16) et Aka c. Turquie (23 septembre 1998, Recueil 1998 ‑ VI, pp. 2674 ‑ 2676, §§ 17-25). EN DROIT I.

SUR LA RECEVABILITÉ

13. La Cour estime, à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence (voir notamment Akkuș c. Turquie , précité) et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, que la requête doit faire l’objet d’un examen au fond. Elle constate en effet que celle-ci ne se heurte à aucun motif d’irrecevabilité. II.

SUR LE FOND

A. Sur la violation alléguée de l’article 1 du Protocole n o 1

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

20. Aux termes de l ’ article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage matériel et moral