AFFAIRE TAVEIRNE ET AUTRES c. BELGIQUE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Scoasă de pe rol
AFFAIRE TAVEIRNE ET AUTRES c. BELGIQUE (CtEDO, 2004)
STRASBURG 15 ianuarie 2004 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Taveirne și alții c. Belgia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președinte ale mele Tulkens Vajić Levits Bototarova Kovler, Steiner, judecători și al dlui S. Nielsen, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 11 decembrie 2003, înmânează hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 4129/98) îndreptată împotriva Regatului Belgiei și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, dl Daniel Taveirne și dna Rosanne Vancauwenberghe ( La 7 mai 1998, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind dreptul omului), reclamanții sunt reprezentați de dl Denys, avocat la Bruxelles.
În special, pe teren, la art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții au susținut că procedura administrativă efectuată de aceștia a trecut printr-o perioadă excesivă de timp și, pe teren, la art. 13, că nu au dispus de o cale de atac eficientă pentru a denunța presupusa încălcare a articolului 6 alineatul (1). La 29 și 31 octombrie 2003, reclamanții și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. DE FAPT, reclamanții s-au născut în 1955 și, respectiv, 1956 și locuiesc în Wingene (Belgia). În timpul faptelor, ei exploatau o cocină în Wingene. În acest scop, ei dispuneau de o autorizație de exploatare valabilă până la 17 aprilie 1995, inclusiv, pentru două grajduri de 600 de animale fiecare.
La 5 iunie 1986, colegiul de burgmestre și efevidee al comunei Wingene a eliberat un permis de construcție pentru construirea a două grajduri suplimentare. La 30 octombrie 1986, Deputația Permanentă a Consiliului provincial al Flandra de Vest a refuzat autorizația de exploatare pentru creșterea a 900 de porci în fiecare dintre aceste grajduri. Prin hotărârea din 21 august 1989, ministrul comunitar flamand al Mediului, Conservarii Naturii și Renovării Rurale a respins recursul administrativ introdus de solicitanți împotriva decretului Deputației Permanente și l-a confirmat pe acesta. 10. La 10 noiembrie 1989, reclamanții au depus o cerere de anulare a decretului ministrului în fața Consiliului de Stat.
11. La 5 noiembrie 1997, Consiliul de Stat, reunit în adunare generală, a declarat inadmisibilă pentru lipsa de interes cererea de anulare din 10 noiembrie 1989. ÎN DREPT 12. La 31 octombrie 2003, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei menționate anterior, guvernul belgian propune plata către M. Daniel Taveirne și doamna Rosanne Vancauwenberghe suma de 10.000 (zece mii) de euro pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Această plată va fi soluționată definitiv. În plus, guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 13. La 29 octombrie 2003, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de consiliul reclamanților, observ că guvernul belgian este pregătit să plătească domnului Daniel Taveirne și doamnei Rosanne Vancauwenberghe suma de 10.000 (zece mii) EUR pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Belgiei cu privire la faptele care au stat la baza cererii menționate, declar cazul definitiv soluționat.
Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care au ajuns guvernul și reclamanții. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. 14. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție] și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Prin aceste motive, Curtea, la UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cauza rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră.
Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 15 ianuarie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Grefier Adjunct Președinte
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.