AFFAIRE TAVEIRNE ET AUTRES CONTRE LA BELGIQUE

Rezoluția ResDH(2005) 105 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 15 ianuarie 2004 (Regulament amiabil) în cauza Taveirne și alții împotriva Belgiei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 octombrie 2005, cu ocazia celei de-a 940-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 15 ianuarie 2004 în cauza Taveirne și alții și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție amintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 4129/98) îndreptată împotriva Belgiei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 7 mai 1998 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de domnul Daniel Taveirne și de doamna Rosanne Vancauwenberghe, doi resortisanți belgieni, iar Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibile obiecțiunile privind durata excesivă a procedurii referitoare la obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor administrative și lipsa unei căi de atac efective pentru denunțarea acestei perioade Întrucât, în hotărârea sa din 15 ianuarie 2004, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamanta și s-a asigurat că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis, în unanimitate, să elimine cauza rolului și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere Considerând că, în conformitate cu regulamentul amiabil, s-a convenit ca guvernul Belgiei să plătească părții solicitante suma de 10 000 EUR pentru prejudiciul moral și material, precum și pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată, în termen de trei luni de la pronunțarea hotărârii Reamintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul de procedură [fostul articol 44 alineatul (2) ] prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului de Miniștri pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a fost subordonată retragerea sau soluționarea litigiului având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, După ce s-a asigurat că, la 8 aprilie 2004, în termenul prevăzut de termenii regulamentului amiabil, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută de regulamentul amiabil și că nu se impunea nicio altă măsură în speță pentru a se conforma hotărârii Curții, Declar, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Belgiei, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2005)105

relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

du 15 janvier 2004 (Règlement amiable)

dans l'affaire Taveirne et autres contre la Belgique

(adoptée par le Comité des Ministres le 26 octobre 2005,

lors de la 940e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la

Convention»),

Vu l'arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 15 janvier 2004 dans l'affaire Taveirne et autres et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l'article 46 de la Convention

;

Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n

o

41290/98) dirigée contre la Belgique, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 7 mai 1998 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M. Daniel Taveirne et Mme Rosanne Vancauwenberghe, deux ressortissants belges, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole

n

o

11, a déclaré recevables les griefs concernant la durée excessive de la procédure portant sur des obligations de caractère civil devant les juridictions administratives et l'absence d'un recours effectif pour dénoncer cette durée

;

Considérant que dans son arrêt du 15 janvier 2004, la Cour, ayant pris acte d'un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l'Etat défendeur et la partie requérante, et s'étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l'homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l'unanimité, de rayer l'affaire du rôle et a pris note de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire devant la Grande Chambre

;

Considérant qu'aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de la Belgique

payerait à la partie requérante la somme de 10

000 euros au titre du dommage moral et matériel ainsi qu'au titre des frais et dépens, dans les trois mois à compter du prononcé de l'arrêt

;

Rappelant que l'article 43, paragraphe 3, du Règlement de la Cour (ancien article 44, paragraphe 2) prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l'article 46, paragraphe 2, de la Convention, l'exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S'étant assuré que le 8 avril 2004, dans le délai prévu par les termes du règlement amiable, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue par le règlement amiable et qu'aucune autre mesure n'était exigée en l'espèce afin de se conformer à l'arrêt de la Cour,

Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Belgique, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.