Loyen împotriva Franței (nr. 2)

Rezoluția ResDH(2004)69 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 30 septembrie 2003 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Loyen nr. 2 împotriva Franței (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 12 octombrie 2004 la a 897-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul lui Loyen nr. 2 pronunțată la 30 septembrie 2003 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul art. 46 din Convenție; reamintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 46022/99) împotriva Franței, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 15 august 1998 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl René Loyen, un cetățen francez (care a decedat și a căror moștenitori, dna Marie-Louise Loyen și fiica sa, dna Sophie Bruneel, au urmărit procedura) și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor administrative; întrucât, în hotărârea sa din 30 septembrie 2003, Curtea,

după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamanții, și după ce a fost convinsă că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Franței va plăti reclamanților, suma globală de 7 500 euro, în termen de trei luni de la eliberarea hotărârii și, în caz de nerespectare a acestei sume în perioada de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerespectare plus trei puncte procentuale; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că socoteala unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri după ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluția acestei chestiuni;

având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 1 decembrie 2003, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2004)69 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 30 September 2003 (Friendly settlement) in the case of Loyen No. 2 against France (Adopted by the Committee of Ministers on 12th October 2004 at the 897th meeting of the Ministers' Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the case of Loyen No. 2 delivered on 30 September 2003 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 46022/99) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 15 August 1998 under former Article 25 of the Convention by Mr René Loyen, a French national, (who deceased and whose heirs, his widow Mrs Marie-Louise Loyen and his daughter Mrs Sophie Bruneel, pursued the proceeding) and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before administrative courts; Whereas in its judgment of 30 September 2003 the Court,

after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicants, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of France would pay the applicants, the global sum of 7 500 euros, within three months as from the delivery of the judgment, and in the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 1 December 2003, within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the Government of the respondent state had paid the applicants the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court's judgment, Declares, after having examined the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.