Moyer împotriva Franței

Rezoluția ResDH(2003)101 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 iunie 2002 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Moyer împotriva Franței (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 17 iunie 2003 la cea de-a 841-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat de Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Moyer pronunțată la 25 iunie 2002 și transmis în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 45573/99) împotriva Franței, depusă la 4 august 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl André Moyer, cetățean francez, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea referitoare la lungimea excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor administrative; întrucât, în hotărârea sa din 25 iunie 2002, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant,

și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluției prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Franței va plăti reclamantului, suma de 3 048,98 euro, în termen de trei luni începând cu notificarea hotărârii; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere că, la 21 august 2002, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară,

după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)101 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 25 June 2002 (Friendly settlement) in the case of Moyer against France (Adopted by the Committee of Ministers on 17 June 2003 at the 841st meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Moyer case delivered on 25 June 2002 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 45573/99) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 4 August 1998 under former Article 25 of the Convention by Mr André Moyer, a French national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before administrative courts; Whereas in its judgment of 25 June 2002 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant,

and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of France would pay the applicant, the sum of 3 048,98 euros, within three months as from the notification of the judgment; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 21 August 2002, within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement,

the Government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.