CtEDO 22.01.2004 Auto

RICCARDI PIZZATI contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
22.01.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
RICCARDI PIZZATI contre l'ITALIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 62361/00 prezentate de Gina RICCARDI PIZZATI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor L'pe (secțiunea I), care se află la 22 ianuarie 2004 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Bonello Kovler Steiner domnii Hajiyev judecători L. Ferrari Bravo judecător ad-hoc și domnul Nielsen grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 2 aprilie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia Curții de a invoca dispozițiile articolului 29 3 din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta, Gina Riccardi Pizzati este cetățean italian, născută în 1924 și rezidentă în Ploune. Guvernul pârât a fost reprezentat succesiv de agenții săi, dnii U. Leanza și I. M. Braguglia și co-agenții lor succesive, dnii Esposito și F. Crisafolli. Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. (1) La 8 aprilie 1974, recurenta l-a numit pe dl P. în fața Tribunalului din Ploua pentru a obține repararea daunelor suferite ca urmare a lucrărilor efectuate de vecin pe proprietatea sa. Din cele cincizeci și patru de ședințe stabilite între 11 noiembrie 1974 și 3 decembrie 1987, 16 au fost amânate la cererea părților, trei la cererea reclamantei, unsprezece au fost depuse la instanță, doisprezece la depunerea documentelor și la examinarea martorilor și doisprezece la încercările de soluționare amiabilă. Din cele 11 ședințe stabilite între 3 decembrie 1987 și 28 aprilie 1994, patru au fost amânate din oficiu, trei la cererea părților, două la cererea dlui P., una a fost consacrată cererii recurentei de reînnoire a competenței și o reducere pentru a permite părților să-și prezinte concluziile. La tribunalul din 15 iunie 1995 nu a avut loc din cauza unei greve a avocaților. Între timp, avocatul domnului a depus la grefa un certificat de deces al clientului său. La tribunalul din 29 februarie 1996, judecătorul a declarat încetarea procedurii. La 25 septembrie 1996, părțile au recidivat procedura și judecătorul a fixat la 11 iunie 1998, la tribunal pentru prezentarea concluziilor. La o dată nespecificată cauza a fost încredințată colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (Sezioni Stralcio ). În noiembrie 1999, părțile au solicitat stabilirea landului pentru prezentarea concluziilor și judecătorul a amânat cauza la 8 iunie 2000. Această ședință nu a avut loc și a fost amânată până la 12 iunie 2000. În ziua următoare, judecătorul a autorizat părțile să retragă dosarele. Printr-o decizie din 23 octombrie 2000, al cărei text a fost depus la grefă în aceeași zi, instanța de Ploua a primit parțial cererea recurentei, acordându-i suma de 15 000 000 de lire italiene [7 747 EUR]. (2) Procedura Pinto la 17 octombrie 2001, recurenta sesizează instanța de apel din data de:Ancona în sensul Legii nr. 89 din 24 martie 2001, adică Legea Pinto În scopul de a se plânge de durata excesivă a procedurii descrise mai sus, recurenta a solicitat instanței să declare că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și să condamne guvernul italian la despăgubirea prejudiciilor morale suferite. reclamanta a solicitat 200.000 de lire italiene [103 291,37 EUR] ca daune morale. Printr-o decizie din 31 ianuarie 2002, al cărei text a fost depus la grefă la 13 februarie 2002, instanța de apel a constatat depășirea unei perioade rezonabile de timp și a respins cererea privind prejudiciul material pe motivul că reclamanta nu l-a dovedit, acordând 5 000 Această decizie a fost notificată recurentei la 13 martie 2002. În ceea ce privește această decizie, la 21 mai 2002, recurenta s-a ocupat de casare pe motiv că suma pe care i-a acordat-o instanța de apel era insuficientă. Cu toate acestea, printr-o hotărâre din 12 noiembrie 2002, al cărei text a fost depus la grefă la 3 ianuarie 2003, Curtea de Casație a declarat inadmisibilă acțiunea pe motivul că recursul recurentei fusese prezentat fără întârziere. Prin scrisoarea din 25 august 2003, recurenta a informat Curtea cu privire la rezultatul procedurii naționale și a solicitat Curții să reia examinarea cererii sale. Dreptul și practica internă relevante Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Decizia Spordino c. Italia 36813/97, CEDO 2003). GRIEF Invocând art. 6 din convenție, recurenta se plângea de durata procedurii civile. Comisia consideră că suma acordată de instanța de judecată ca prejudiciu moral nu este suficientă pentru a remedia prejudiciul suferit pentru încălcarea articolului 6. Potrivit recurentei, durata procedurii nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție. După intrarea în vigoare a Legii Pinto, guvernul excită neobosirea căilor de atac interne. Prin urmare, recurenta sesizează instanța de recurs competentă, se asigură în casare că valoarea despăgubirii acordate acesteia era insuficientă, dar cererea sa a fost respinsă la 3 ianuarie 2003 pentru că târziu. Curtea amintește jurisprudența sa în cauza Scordino c. Italia (precious) conform căruia, pe de o parte, atunci când un reclamant se plânge numai de suma de liturghie, acesta nu este obligat în scopul epuizării căilor de atac interne de a se putea contesta împotriva deciziei instanței de apel și, pe de altă parte, că reclamantul poate continua să se sustragă. În sensul articolului 34 din Convenție, în măsura în care, chiar dacă instanța de recurs a recunoscut existența duratei excesive a procedurii, suma acordată nu poate fi considerată adecvată pentru a remedia prejudiciul și încălcarea pretinse. Curtea observă că, deși a existat o informare din partea avocatului recurentei în momentul prezentării recursului în casare, un astfel de recurs nu ar fi avut nicio șansă de a avea succes la momentul faptelor (a se vedea analiza jurisprudenței în cauza Spordino Prin urmare, Curtea nu vede niciun motiv lamentabil care să deroge de la această jurisprudență și respinge la adresa statului. Prin urmare, Curtea apreciază, având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, că această cerere trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Søren N ielsen Christos Rozakis Modulul Președinte [Note1] [Note1] Mutați taburile centrale pentru a alinia titlurile sub nume cu marginile stângi și drepte.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-01-22
0,96
FINAZZI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 62152/00 présentée par Gian Mario FINAZZI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 22 janvier 2004 en une chambre composée de :
CtEDO 2004-11-10
0,96
AFFAIRE RICCARDI PIZZATI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE RICCARDI PIZZATI c. ITALIE (Requête n o 62361/00) ARRÊT STRASBOURG 10 novembre 2004 CETTE AFFAIRE A ÉTÉ RENVOYÉE DEVANT LA GRANDE CHAMBRE, QUI A RENDU SON ARRÊT LE 29 mars 2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les
CtEDO 2004-01-22
0,96
MOSTACCIUOLO contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 64705/01 présentée par Giuseppe MOSTACCIUOLO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 22 janvier 2004 en une chambre composée de
CtEDO 2004-01-22
0,96
PROCACCINI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 65075/01 présentée par Giuseppina et Orestina PROCACCINI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 22 janvier 2004 en une chambre
CtEDO 2004-10-21
0,95
CAPOGROSSI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 62253/00 présentée par Maria CAPOGROSSI contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 21 octobre 2004 en une chambre composée de : MM
Sursă