CtEDO 22.01.2004 Auto

PROCACCINI contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
22.01.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PROCACCINI contre l'ITALIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 65075/01 prezentate de Giuseppina și Orestina PROCACCINI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 22 ianuarie 2004 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președintele membrilor mei Tulkens Vajić Levits Botomarova dnii Kovler judecători Ferrari Bravo, judecător ad-hoc și dlui N ielsen grefier al secțiunii Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 19 noiembrie 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia Curții de a invoca dispozițiile articolului 29 3 din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurente, După ce au deliberat, face următoarea decizie FACE recurentele mele Giuseppina Procaccini și Orestina Procaccini sunt resortisanți italieni, nascuti în 1932 și 1938 și care își au reședința în Benevent. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către M. Nigris de Maria, avocat în Benevent. Guvernul pârât a fost reprezentat succesiv de către agenții săi, dnii U. Leanza și I. Braguglia și co-agenții lor succesive, dnii Esposito și F. Crisafolli. Circumstanțele de la speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Procedura principală La 23 octombrie 1989, domnul G., tatăl recurentelor, a numit societatea E. în fața Tribunalului din Benevent pentru a obține rezoluția unui contract de instalare a ferestrelor în apartamentul său. Încheierea procedurii a început la 30 noiembrie 1989. Din cele 18 ședințe stabilite între 22 martie 1990 și 15 februarie 1999, trei au fost amânate din oficiu, trei au fost amânate în urma cererilor societății E., patru au fost dedicate unei expertize, trei au fost acordate cererilor părților de admitere a mijloacelor de probă și depunerii documentelor, o audiere a fost amânată ca urmare a mutației judecătorului, doi au fost retrimisi la audierea martorilor și doi au fost retrimisi cererilor recurentelor, care se aflau în procedură ca urmare a morții dlui. La o dată nespecificată, cauza a fost încredințată colegiului de magistrați însărcinat cu rezolvarea celor mai vechi cazuri (seziune stralcio Cele trei audieri stabilite între 8 noiembrie 1999 și 7 noiembrie 2000, una a fost anulată din oficiu și două au fost consacrate cererilor părților de fixare a instanței pentru prezentarea concluziilor. Această audiere a fost stabilită la 8 mai 2001. Procedura era încă în curs de desfășurare la 25 februarie 2002, ziua deciziei Tribunalului de apel al Romei, sesizată în temeiul Legii Pinto 2. Procedura Pinto la 10 octombrie 2001, recurentele au sesizat instana de apel a Romei în sensul Legii nr. 89 din 24 martie 2001, a cărei lege Pinto Pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii descrise mai sus, recurentele au solicitat Curții să declare că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și să condamne guvernul italian la despăgubirea prejudiciilor morale suferite. Recurentele au solicitat 25 000 000 de lire italiene [12 911,42 EUR] ca daune morale. Prin decizia din 25 februarie 2002, al cărei text a fost depus la grefă la 23 aprilie 2002, instanța de apel a constatat depășirea unei perioade rezonabile de timp și a respins cererea privind prejudiciul material pe motiv că nu se dovedise, a acordat 2 250 EUR în mod echitabil ca despăgubire pentru prejudiciul nepatrimonial și 750 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Printr-o scrisoare din 7 ianuarie 2003, recurentele au informat Curtea cu privire la rezultatul procedurii naționale și au solicitat Curții să reia examinarea cererii lor. Prin aceeași scrisoare recurentele au informat, de asemenea, Curtea că nu au avut dreptul de a se supune casării pe motivul că acest remediu putea fi introdus numai pentru chestiuni de drept. Dreptul și practica internă relevante Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Decizia Spordino c. Italia 36813/97, CEDO 2003). GRIEF Invocând art. 6 din convenție, recurentele se plângeau de durata procedurii civile. Prin urmare, aceasta a durat deja 12 ani și patru luni pentru o instanță. Potrivit recurentelor, durata procedurii nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție. În acest sens, după intrarea în vigoare a Legii Pinto, guvernul excită faptul că căile de atac interne nu sunt epuizate. Prin urmare, recurentele au sesizat instanța de apel competentă, dar nu au luat parte la casare. Curtea reamintește jurisprudența sa în cauza Spordino c. Italia (precious) conform căruia, pe de o parte, atunci când un reclamant se plânge numai de suma de liturghie, acesta nu este obligat în scopul epuizării căilor de atac interne de a se putea contesta împotriva deciziei instanței de apel și, pe de altă parte, că reclamantul poate continua să se sustragă. În sensul articolului 34 din Convenție, în măsura în care, deși instanța de apel a recunoscut existența duratei excesive a procedurii, suma acordată nu poate fi considerată adecvată pentru a remedia prejudiciul și încălcarea pretinse. Curtea nu vede nici un motiv la care să se deroge de la această jurisprudență, prin urmare, ea respinge dreptul la Guvern. Prin urmare, Curtea consideră că, având în vedere criteriile prevăzute de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, că această cerere trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte [Note1] [Note1] Mutați taburile centrale pentru a alinia titlurile sub nume cu marginile stângi și drepte.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-10-21
0,97
CIVITILLO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 64888/01 présentée par Giuseppe CIVITILLO, Nicolantonio CIVITILLO et Franco Gaetano CIVITILLO contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siége
CtEDO 2004-01-22
0,97
MOSTACCIUOLO contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 64705/01 présentée par Giuseppe MOSTACCIUOLO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 22 janvier 2004 en une chambre composée de
CtEDO 2004-01-22
0,97
ZULLO contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 64897/01 présentée par Ernestina ZULLO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 22 janvier 2004 en une chambre composée de : M.
CtEDO 2004-01-22
0,97
FINAZZI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 62152/00 présentée par Gian Mario FINAZZI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 22 janvier 2004 en une chambre composée de :
CtEDO 2004-01-22
0,97
MOSTACCIUOLO contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 65102/01 présentée par Giuseppe MOSTACCIUOLO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 22 janvier 2004 en une chambre composée de
Sursă